În lunile mai și iunie 2009, CtEDO a pronunțat deciziile Deinego c. Moldovei (cererea nr. 31428/05), Sclifos c. Moldovei (cererea nr. 22235/08), Dicusari c. Moldovei (cererea nr. 38655/05), Miroșnicenco c. Moldovei (cererea nr. 38679/05), Agatiev c. Moldovei (cererea nr. 11610/06) și Cazacu c. Moldovei (cererea nr. 6914/08).
***
În cauza Deinego c. Moldovei, reclamantul, Anatolie DEINEGO, este directorului unui magazin specializat în echipament pentru computere. La 3 decembrie 2004, un inspector al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) a întocmit un raport, potrivit căruia un angajat al magazinului a vândut discuri DVD, care conținea informație audiovizuală, cu încălcarea dreptului de autor a unei terțe persoane.
La 3 martie 2005, Judecătoria Bălți a stabilit că reclamantul a comis contravenția administrativă prevăzută de art. 51/2 § 1 al Codului cu privire la contravențiile administrative și l-a obligat să plătească o amendă în sumă de MDL 3,600 (EUR 218). Instanța s-a bazat, printre altele, pe un raport de expertiză din 8 decembrie 2004, prezentat de către AGEPI, potrivit căruia, vânzarea discurilor DVD în lipsa unor semne speciale eliberate de Agenție sau în lipsa unui acord cu proprietarul dreptului de autor, constituie contrafacere. Acest raport nu era semnat de către directorul AGEPI.
La 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Bălți a respins recursul reclamantului în absența sa. Potrivit reclamantului, acesta nu a fost citat la ședința de judecată.
În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), precum și violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv că nu a dispus de vreun recurs efectiv în vederea contestării hotărârii judecătorești din 20 aprilie 2005 la Curtea Supremă de Justiție.
La 20 martie 2009, părțile au prezentat Curții un acord amiabil, prin care Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 800 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
***
În cauza Sclifos c. Moldovei, reclamanta, Elena SCLIFOS, era beneficiara unei decizii judecătorești din 30 mai 2007, prin care Curtea Supremă de Justiție a anulat o decizie a Consiliului municipal Chișinău prin care acesta a permis vânzarea subsolului care se afla sub apartamentul reclamantei și pe care aceasta din urmă îl arendase anterior. Instanța a mai anulat contractele de vânzare-cumpărare a subsolului care au fost încheiate cu terțe părți și a dispus restitutio in integrum, precum și a obligat Consiliul municipal să plătească reclamantei MDL 500 (EUR 30) cu titlu de compensație pentru prejudiciu moral. Instanța a mai recunoscut dreptul prioritar al reclamantei la arendarea subsolului. Deoarece această decizie nu se executa, reclamanta a inițiat noi proceduri judiciare, prin care a solicitat compensații pentru prejudiciul cauzat de neexecutarea hotărârii judecătorești în favoarea sa. Procedurile sunt pendinte în fața Curții de Apel Chișinău.
În fața Curții, reclamanta s-a plâns de violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), deoarece neexecutarea hotărârii judecătorești în favoarea sa constituia tratament inuman și degradant; a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești definitive în favoarea sa; precum și a art. 14 CEDO (interzicerea discriminării) combinat cu art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.
La 18 martie 2009, Guvernul a prezentat Curții un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantei suma de EUR 1,465 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și EUR 500 pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. La 30 martie 2009, reclamanta a prezentat Curții același acord amiabil, prin care a declarat că a acceptat propunerea Guvernului și că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
În fața Curții, reclamanta a fost reprezentată de către Ș. Urîtu și A. Briceag, avocați din Chișinău.
***
În cauza Dicusari c. Moldovei, reclamantul, Petru DICUSARI, era beneficiarul unei hotărâri judecătorești irevocabile din 18 septembrie 2002, prin care Judecătoria Centru a obligat o companie de stat, administrată de Ministerul Comunicațiilor și Transportului să plătească reclamantului MDL 3,909 (EUR 299) pentru restanțele la salariu.
La 12 septembrie 2003, reclamantul a decedat. Moștenitorul său a declarat că are intenția de a continua examinarea cauzei în numele tatălui său. Hotărârea judecătorească din 18 septembrie 2002 în favoarea reclamantului nu a fost executată până la data adoptării deciziei Curții.
În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești într-un termen rezonabil și de imposibilitate de a obține compensații pentru executarea întârziată; precum și violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești definitive în favoarea sa.
La 1 aprilie 2009, Guvernul a prezentat Curții un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească dlui Serghei DICUSARI, succesorul reclamantului, suma de EUR 1,946 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Ulterior, reclamantul a informat Curtea că a acceptat propunerea Guvernului și a declarat că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către dl Victoria GUȚU, avocat din Chișinău.
***
În cauza Mironișcenco c. Moldovei, reclamanta, Maria MIRONIȘCENCO, era beneficiara unei hotărâri judecătorești irevocabile din 17 iunie 2002, prin care Judecătoria Centru a obligat o companie de stat, administrată de Ministerul Comunicațiilor și Transportului să plătească reclamantei MDL 4,557 (EUR 348) pentru restanțele la salariu. Hotărârea judecătorească din 17 iunie 2002 în favoarea reclamantei nu a fost executată până la data adoptării deciziei Curții.
În fața Curții, reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești definitive în favoarea sa.
La 1 aprilie 2009, Guvernul a prezentat Curții un acord amiabil, prin care el s-a angajat să plătească reclamantei suma de EUR 2,253 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil. Ulterior, reclamanta a informat Curtea că a acceptat propunerea Guvernului și a declarat că-și retrage cererea sa de pe rolul Curții.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
În fața Curții, reclamanta a fost reprezentată de către Victoria GUȚU, avocat din Chișinău.
***
În cauza Agatiev c. Moldovei, reclamantul, Sergiu AGATIEV, la 16 decembrie 2005, a fost sancționat de către Judecătoria Dubăsari cu 30 de zile de arest administrativ la cererea Oficiului de executare Dubăsari, după ce reclamantul nu a plătit o amendă de MDL 720 (EUR 46.5) dispusă la 7 iunie 2005 de către Judecătoria Dubăsari în urma comiterii unei contravenții administrative.
La 16 decembrie 2005, reclamantul a solicitat suspendarea executării hotărârii judecătorești pe durata examinării recursului său împotriva hotărârilor din 7 iunie și 16 decembrie 2005. Reclamantul a mai solicitat extinderea termenului-limită pentru contestarea hotărârii din 7 iunie 2005. La 19 decembrie 2005, Judecătoria Dubăsari a respins cererea reclamantului cu privire la extinderea termenului-limită.
Potrivit reclamantului, fratelui său nu i s-a permis să-l viziteze în detenție decât la 23 decembrie, când reclamantul a semnat recursul pregătit de fratele său și de un avocat.
La 26 decembrie 2005, printr-o hotărâre irevocabilă, Judecătoria Dubăsari a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 7 iunie 2005. La 16 ianuarie 2006, reclamantul a fost eliberat după ca a fost privat de libertate pe 30 de zile. La 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005.
În fața Curții, reclamantul a pretins violarea art. 5 § 4 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), deoarece el a fost împiedicat să depună imediat recursul împotriva hotărârii din 16 decembrie 2005 și Curtea de Apel Chișinău nu a examinat recursul său prompt; și a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), deoarece el nu a fost citat la ședința de judecată din 17 ianuarie 2005, pe motiv de durată a procedurilor judiciare, precum și din cauză că instanțele nu au motivat suficient hotărârile lor judecătorești.
La 21 aprilie 2009, părțile au prezentat Curții un acord amiabil, prin care Guvernul s-a angajat să plătească reclamantului suma de EUR 850 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și EUR 450 pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către A. Postica, avocat din Chișinău.
***
În cauza Cazacu c. Moldovei, reclamanta, Tamara CAZACU, era beneficiara unei decizii judecătorești definitive din 5 noiembrie 2004, prin care Curtea de Apel Chișinău a obligat Ministerul Educației să plătească reclamantei MDL 8,190 (EUR 510) cu titlu de compensații materiale pentru perioada forțat de absență la lucru în urma concedierii ilegale, MDL 5,000 (EUR 312) cu titlu de compensații morale, precum și MDL 400 (EUR 45) cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. Hotărârea judecătorească din 5 noiembrie 2004 în favoarea reclamantei nu a fost executată până la data adoptării deciziei Curții.
În fața Curții, reclamanta a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecția proprietății), pe motiv de neexecutare a hotărârii judecătorești definitive în favoarea sa.
La 24 aprilie 2009, părțile au prezentat Curții un acord amiabil, prin care Guvernul s-a angajat să plătească reclamantei suma de EUR 3,000 cu titlu de compensații pentru orice daună materială și morală, precum și pentru costuri și cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul acordului amiabil.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părțile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu găsește niciun motiv care ar justifica continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
În fața Curții, reclamanta a fost reprezentată de către N. Mardari, avocat din Chișinău.
