La 17 iunie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a comunicat Guvernului Republicii Moldova cererea Tănase și Chirtoacă c. Moldovei (cererea nr. 7/08), care a fost depusă la 27 decembrie 2007. În fața Curții, reclamanții sunt reprezentați de către dra Janeta HANGANU, avocat din Chișinău.


Circumstanțele cauzei


În această cauză, reclamanții, Alexandru TÄ‚NASE și Dorin CHIRTOACÄ‚, dețin cetățenia Republicii Moldovei și pe cea a României.


După declararea independenței Republicii Moldova, cetățenii Moldovei nu aveau dreptul de a deține cetățenia altui stat. Totuși, la 5 iunie 2003, Parlamentul Moldovei a amendat Legea cetățeniei și a acordat cetățenilor moldoveni fără discriminare dreptul la pluralitatea de cetățenii.


În decembrie 2005 și octombrie 2006, ambii reclamanți au obținut pașapoarte românești.


În 2005, dl Chirtoacă a devenit vicepreședintele Partidului Liberal, un partid de opoziție, și, în iunie 2007, el a câștigat alegerile locale din Chișinău cu 61.17% și a devenit primarul municipiului. Potrivit unui sondaj organizat în noiembrie 2007, dl Chirtoacă ocupa locul trei la categoria celui mai popular politician, după Președintele țării și Primul-ministru. 


În iunie 2007, dl Tănase a devenit membru al Consiliului municipal Chișinău și, ulterior, a fost ales vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat, un partid de opoziție reprezentat în Parlament.


La 11 octombrie 2007, Parlamentul a adoptat în prima lectură un proiect de lege (Legea nr. 273) pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Potrivit acestui proiect de lege, doar persoanele care dețineau exclusiv cetățenia Moldovei puteau ocupa funcții de conducere în guvern, activa în unele funcții ale serviciului public și puteau fi candidați la funcția de deputat în Parlament.


La 14 decembrie 2007, Comisia Consiliului Europei împotriva Rasismului și Intoleranței („ECRI) și-a exprimat îngrijorarea în privința proiectului de lege și a făcut următoarele recomandări:


„18. ECRI recomandă în mod hotărât autorităților moldovenești să revizuiască proiectul de lege din 11 octombrie 2007 pentru modificarea și completarea unor acte legislative în vederea asigurării faptului că acesta nu va încălca principiul nediscriminării pe criterii de cetățenie și nici nu va submina toate beneficiile recentelor modificări ale legii cetățeniei de acordare a pluralității de cetățenii.”


În același timp, la 7 decembrie 2007, proiectul de lege menționat a fost adoptat de Parlament în lectură finală. Totuși, Președintele țării a refuzat să-l promulge și l-a restituit Parlamentului.


Proiectul de lege a suferit ulterior unele modificări în sensul că a fost redusă lista propusă cu funcțiile din guvern și din serviciul public la care era limitat accesul deținătorilor de cetățenie multiplă. Prevederile referitoare la alegerile legislative au fost, de asemenea, amendate în sensul că persoanele cu dublă sau multiplă cetățenie pot candida la alegeri, totuși, la momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcția de deputat, ele sunt obligate de a informa Comisia Electorală Centrală despre deținerea cetățeniei altui stat și de a renunța la cetățenia altui stat, la momentul validării mandatului de deputat de către Curtea Constituțională.


La 29 aprilie 2008, Președintele a promulgat Legea nr. 273 și, la 13 mai 2008, ea a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel intrând în vigoare.


Materiale neconvenționale relevante


Prevederile relevante ale Constituției Republicii Moldova sunt următoarele:


Articolul 38. Dreptul de vot și dreptul de a fi ales


(3) Dreptul de a fi aleși le este garantat cetățenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condițiile legii.”


Prevederile relevante ale Codului electoral, după cum a fost modificat de Legea nr. 273, care a fost adoptată de Parlament la 7 decembrie 2007, dar care nu a fost promulgată de către Președinte, sunt următoarele:


Articolul 75. Candidații la funcția de deputat în Parlament


Candidați la funcția de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, dețin exclusiv cetățenia Republicii Moldova, au domiciliul în țară și întrunesc condițiile prevăzute de prezentul cod.”


Prevederile relevante ale Codului electoral, după cum a fost modificat de Legea nr. 273,care a intrat în vigoare la 13 mai 2008, sunt următoarele:


Articolul 75. Candidații la funcția de deputat în Parlament


(1) Candidați la funcția de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani, dețin cetățenia Republicii Moldova, au domiciliul în țară și întrunesc condițiile prevăzute de prezentul cod.


(2) La momentul înregistrării sale în calitate de candidat la funcția de deputat, persoana care deține cetățenia altui stat declară, pe proprie răspundere, deținerea cetățeniei altui stat sau faptul depunerii documentelor pentru obținerea cetățeniei altui stat.


(3) La momentul validării mandatului de deputat, persoana specificată la alin.(2) trebuie să confirme documentar renunțarea sau inițierea procedurii de renunțare la cetățenia altui stat ori retragerea cererii privind obținerea cetățeniei altui stat.


(4) Nedeclararea deținerii cetățeniei altui stat la momentul înregistrării în calitate de candidat la funcția de deputat sau dobândirii acesteia în perioada exercitării mandatului este considerată temei pentru anularea validării mandatului de deputat de către Curtea Constituțională la sesizarea Comisiei Electorale Centrale.”


Art. 21 al Legii nr. 273 prevede următoarele:


„(3) Pentru persoanele domiciliate în localitățile din stânga Nistrului (Transnistria), incompatibilitățile stabilite de prezenta lege se vor aplica doar în măsura în care acestea vor fi stipulate de legislația ce va reglementa statutul juridic special al Transnistriei.”


Prevederile relevante ale Convenției Europene cu privire la cetățenie sunt următoarele:


Articolul 17. Drepturile și obligațiunile ce decurg din cetățenia multiplă


1) Cetățenii Statului Parte care posedă o altă cetățenie au, pe teritoriul acestui Stat Parte unde trăiesc, aceleași drepturi și obligațiuni ca și cetățenii acestui stat.


2) Dispozițiile prezentului capitol nu se referă la:


a) normele de drept internațional cu privire la protecția diplomatică sau consulară, acordată de către Statul Parte unuia dintre cetățenii săi, dar care posedă concomitent și cetățenia altui stat;


b) aplicarea normelor de drept internațional privat al Statelor Părți în cazurile ce se referă la cetățenia multiplă.”


Această Convenție a intrat în vigoare pentru Moldova la 1 martie 2000.


Numărul total de cetățeni moldoveni care dețin cetățenia română nu este cunoscut. Potrivit unor surse, între 1991 și 2001, circa 95,000 de moldoveni au obținut cetățenie română. Potrivit altor surse, numărul este de 300,000.


La 4 februarie 2007, pe parcursul unei emisiuni la canalul românesc ProTV, Președintele României a declarat că, la acea dată, 800 de mii de cetățeni moldoveni au depus cereri de redobândire a cetățeniei române și că, până la sfârșitul acelui an, era posibil ca această cifră să se ridice la 1.5 milioane din totalul de 3.8 milioane de locuitori ai Republicii Moldova.


Pretenții


1. Reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului 3 al Protocolului nr. 1 la Convenție, că dreptul lor de a candida la alegeri a fost încălcat. Potrivit lor, nu a existat un interes public de a limita accesul la Parlament a unui număr foarte mare de cetățeni moldoveni ce dețin cetățenia altor state și, în același timp, în limitarea drepturilor alegătorilor de a-și exprima liber opinia în procesul de alegere a corpului legislativ. În orice caz, adoptarea unei asemenea legi în ajunul alegerilor legislative din 2009 constituie o măsură antidemocratică și disproporționată.


2. De asemenea, reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului 14 în conjuncție cu articolul 3 al Protocolului nr. 1, că ei au constituit subiect al discriminării în comparație cu alți cetățeni moldoveni care locuiesc în Transnistria.


Întrebările Curții adresate părților:


1. Pot oare reclamanții să se pretindă victime ale violărilor invocate ale drepturilor garantate de Convenție?

2. Dacă da, a existat oare o violare a dreptului reclamanților garantat de articolul 3 al Protocolului nr. 1 de a candida la alegeri libere, care asigură libera exprimare a opiniei poporului la alegerea corpului legislativ, examinat în mod separat sau în conjuncție cu articolul 14 al Convenției?