În temeiul acordurilor amiabile încheiate între reclamanți și Guvernul Republicii Moldova, la 27 martie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat două decizii de radiere de pe rolul său a cauzelor NESTOR c. Moldovei și VOLGHIN c. Moldovei.


***


În cauza NESTOR c. Moldovei (cererea nr. 41790/02), în anul 1999 reclamantul a fost învinuit de furt. La 12.04.2000 el a fost achitat. Ca urmare a unei cereri de chemare în judecată depuse de reclamant în temeiul legii 1545-XIII, printr-o hotărâre judecătorească din 13.12.2000 Ministerul Finanțelor a fost obligat să plătească reclamantului MDL 1,149 cu titlu de prejudicii materiale și MDL 75,000 cu titlu de prejudicii morale. Această hotărâre a devenit irevocabilă la 20.03.2001. La 04.04.2002, adjunctul Procurorului General a contestat cu recurs în anulare hotărârea din 13.12.2000. La 19.06.2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare și a casat în parte hotărârea contestată, reducând la MDL 5,000 cuantumul prejudiciilor morale.


La 12.11.2002, reclamantul a depus cererea sa la Curte în care pretindea violarea art. 6 § 1 al Convenției (termenul rezonabil) prin neexecutarea hotărârii din 13.12.2000 și violarea art. 6 § 1 al Convenției (securitatea raporturilor juridice) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin casarea acestei hotărâri, ca urmare a admiterii recursului în anulare și prin încălcarea principiului „egalității armelor” la examinarea recursului în anulare.


La 05.03.2007, Guvernul a informat Curtea că la 02.03.2007 părțile au semnat un acord amiabil și a expediat Curții o copie a acestuia. Conform acordului, Guvernul a recunoscut violarea drepturilor reclamantului prevăzute de Convenție și s-a angajat să plătească reclamantului în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul încheierii acordului amiabil, suma de EUR 9,100 pentru prejudiciile cauzate reclamantului. Guvernul a solicitat radierea cererii de pe rolul Curții.


La 06.03.2007, reclamantul a informat Curtea că părțile au încheiat un acord amiabil în condițiile de mai sus și că el dorește ca Curtea să înceteze examinarea cererii.


Curtea a luat act de acordul semnat de părți și a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu există motive care ar justifică menținerea cererii respective pe rolul ei, radiind cererea de pe rolul său.    


***


În cauza VOLGHIN c. Moldovei (cererea nr. 67517/01), reclamantul, care este avocat, a protestat împotriva unor pretinse acțiuni ilegale comise de către organul de urmărire penală când efectua o percheziție la domiciliul unui client al reclamantului. Reclamantul a fost învinuit de comiterea unei contravenții administrative deoarece a protestat. Din acest motiv el a fost reținut timp de 13 ore. Printr-o hotărâre irevocabilă a judecătoriei sectorului Bălți din 13.10.1998 reclamantul a fost achitat.


Ca urmare a unei cereri de chemare în judecată depuse de reclamant în temeiul legii 1545-XIII, printr-o hotărâre judecătorească din 26.04.1999 Ministerul Finanțelor a fost obligat să plătească reclamantului MDL 60,000. Această hotărâre a devenit irevocabilă la 15.02.2000. Procurorul General a contestat cu recurs în anulare hotărârea din 26.04.1999. La 05.07.2000 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare și a casat în parte hotărârea contestată, reducând la MDL 5,000 cuantumul prejudiciilor acordate.


La 14.12.2000, reclamantul a depus cererea sa la Curte în care pretindea violarea art. 5 § 5 al Convenției (dreptul la compensații pentru lipsirea ilegală de libertate) prin neexecutarea hotărârii din 05.07.2000 și violarea art. 6 § 1 al Convenției (securitatea raporturilor juridice) și a art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție (protecția proprietății) prin casarea hotărârii judecătorești din 26.04.1999, ca urmare a admiterii recursului în anulare.


La 05.07.2004, cererea a fost comunicată Guvernului. După comunicarea cererii hotărârea judecătorească din 05.07.2000 a fost executată. La 19.01.2005 Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârea din 05.07.2000 și a încetat procedura judiciară. La 18.04.2005 reclamantului i-a fost plătită suma de MDL 55,000.


La 14.02.2007, Guvernul a informat Curtea că la 13.02.2007 părțile au semnat un acord amiabil și a expediat Curții o copie a acestuia. Conform acordului, Guvernul a recunoscut violarea drepturilor reclamantului prevăzute de Convenție și s-a angajat să plătească reclamantului în termen de 3 luni de la radierea cererii de către Curte în temeiul încheierii acordului amiabil, suma de EUR 4,000 pentru prejudiciile cauzate reclamantului, iar reclamantul se angaja să ceară Curții radierea cererii de pe rol. Prin scrisoarea din 14.02.2007 Guvernul a solicitat radierea cererii de pe rolul Curții.


La 20.02.2007, reclamantul a informat Curtea că părțile au încheiat un acord amiabil în condițiile de mai sus și că el nu mai dorește să își mențină cererea pe rolul Curții.

Curtea a luat act de acordul semnat de părți și a notat că el a fost încheiat cu respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și că nu există motive care ar justifică menținerea cererii respective pe rolul ei, radiind cererea de pe rolul său.