Foto: https://www.echr.coe.int

12 februarie 2019 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Carpov c. Moldovei, cererea nr. 6338/11, prin care a constatat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 (dreptul la un proces echitabil) din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 (protecţia proprietăţii) la Convenție privind admiterea de către instanţele naţionale a unui apel peste termenul legal şi anularea unei hotărâri definitive emisă în favoarea reclamantului. Totodată, Curtea i-a acordat reclamantului 5.980 Euro cu titlu de despăgubiri.

Reclamantul, Sergiu Carpov, este născut în 1963 şi este din Orhei.

În septembrie 2009 reclamantul a intentat o acţiune civilă împotriva unei companii care se afla în proces de insolvabilitate.

La data de 18 decembrie 2009 Judecătoria Drochia a admis acţiunea reclamantului şi a dispus încasarea sumei de 24.957 lei cu titlu de prejudiciu material şi 749 lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reprezentantul companiei nu a fost prezent la şedinţă. La data de 28 decembrie 2009 secretariatul judecătoriei a expediat în adresa companiei hotărârea motivată prin intermediul poştei cu scrisoare simplă.

La data de 11 ianuarie 2010 reclamantului i-a fost eliberat un titlu executoriu în baza hotărârii din 18 decembrie 2009.

La data de 10 februarie 2010, într-un alt set de proceduri privind insolvenţa companiei pârâte, administratorul a completat lista creditorilor, făcând referire expresă la hotărârea din 18 decembrie 2009 şi sumele exacte încasate prin această hotărâre; instanţa de judecată a emis o hotărâre pe marginea listei completate a creditorilor în aceeaşi zi.

La data de 26 aprilie 2010 administratorul insolvabilităţii a companiei pârâte a declarat apel la hotărârea din 18 decembrie 2009. Reclamantul s-a opus acestui apel invocând că este tardiv. El a indicat că termenul limită pentru declararea apelului a expirat după expedierea hotărârii respective şi că administratorul insolvabilităţii cunoştea despre hotărârea din 18 decembrie 2009, din moment ce în februarie 2010 el a informat instanţa de insolvabilitate despre hotărârea respectivă.

La data de 28 septembrie 2010 Curtea de Apel Bălţi a admis apelul declarat şi a casat hotărârea din 18 decembrie 2009, respingând acţiunea reclamantului.

La data de 26 ianuarie 2011 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul reclamantului, necomentând în nici un fel obiecţia reclamantului privind tardivitatea apelului.

În faţa Curţii reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 6 § 1 din Convenţie că decizia Curţii de Apel Bălţi de a anula hotărârea din 18 decembrie 2009, care îi era favorabilă, urmare unui apel declarat peste termen, i-a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil şi în temeiul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie că anularea hotărârii a dus la pierderea dreptului de proprietate.

Decizia Curţii

Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 6 din Convenţie, dreptul la un proces echitabil. Ea a notat că reclamantul a pierdut o hotărâre favorabilă acestuia. Disputa dintre părţi a fost dacă apelul din 26 aprilie 2010 a fost depus în termenul legal.

Curtea a menţionat că nu a fost disputat de către părţi că la 28 decembrie 2009 Judecătoria Drochia a expediat o copie a hotărârii din 18 decembrie 2009 companiei pârâte.

Guvernul a disputat faptul că copia a ajuns la pârât şi a invocat că nu exista dovada înmânării. Cu toate acestea, nu a fost oferită o explicaţie faptului că la 10 februarie 2010 administratorul insolvabilităţii cunoştea de hotărâre şi de sumele exacte dispuse de aceasta. În absenţa unei explicaţii plauzibile, Curtea a considerat că compania pârâtă a primit o copie a hotărârii cel târziu la 10 februarie 2010. În aceste circumstanţe, apelul din 26 aprilie 2010 pare să fie în mod vădit depus peste termenul de 20 de zile stabilit de Codul de procedură civilă.

În continuare Curtea a notat că, prin admiterea unui apel depus de compania pârâtă, Curtea de Apel Bălţi şi ulterior Curtea Supremă de Justiţie au adus la zero întreg procesul judiciar care s-a finalizat cu o hotărâre definitivă şi executorie, şi corespunzător res judicata. Astfel, au încălcat principiul securităţii raporturilor juridice şi au încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, că anularea unei hotărâri care a devenit definitivă şi fără drept de apel a constituit o ingerinţă în dreptul reclamantului la protecţia proprietăţii. Chiar presupunând că această ingerinţă poate fi considerată ca servind un interes public, Curtea a constatat că nu a fost justificată deoarece nu a fost asigurată o balanţă echitabilă şi reclamantul a suportat o sarcină individuală excesivă.

Reclamantul a cerut 3.200 Euro cu titlu de prejudiciu material, 2.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.480 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 2.500 Euro cu titlu de prejudiciu material, 2.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.480 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de V. Duca, avocat din Chişinău.