Foto: www.echr.coe.int

18 septembrie 2018 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea în cauza Kolobychko c. Moldovei, Rusiei şi Ucrainei, cererea nr. 36724/10. Cauza se referă la moartea fiului reclamantului, în timp ce efectua serviciul militar obligatoriu în armata „Republicii Moldovenești Nistrene” („rmn”). Curtea a constatat că Federația Rusă a încălcat sub aspect procedural Articolul 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul, Ivan Kolobychko, de naţionalitate ucraineană, născut în 1963 şi locuieşte în Tiraspol.

La 29 iulie 2007 Evghenii Kolobychko, fiul reclamantului a fost înrolat, în armata „Republicii Moldovenești Nistrene” („rmn”), ca militar în termen, într-o unitate militară cu sediul la Tiraspol.

Potrivit materialelor dosarului la data de 20 septembrie 2007, el a părăsit unitatea militară, aflându-se mai mult de o lună la vărul său, în Bender. După cum rezultă din declarațiile scrise ale reclamantului, ale soției și verișoarei Evghenii Kolobychko a avut mai multe vânătăi pe corp, urmare a supunerii la hărţuiri și abuz.

Potrivit reclamantului fiul acestuia a fost întors în unitatea sa militară la 24 octombrie 2007.

La data de 1 noiembrie 2007, reclamantul a fost informat că fiul său a fugit din nou de unitatea militară.

La data de 03 ianuarie 2008 a fost găsit un corp descompus în uniformă militară pe malului râului Nistru.

La data de 04 ianuarie 2008, la iniţiativa autorităţilor „rmn“, a fost efectuată o expertiză medico-legală a corpului respectiv. Curtea nu cunoaşte conţinutul acestui raport.

Expertiza genetică din 4 februarie 2008, comandată de autoritățile „rmn“, și efectuată de un expert de la Ministerul Apărării al Federației Ruse, a arătat că corpul era cel al lui Evghenii Kolobychko. Raportul respectiv a indicat în continuare că, moartea a fost cauzată de înec și corpul a rămas în apă timp de aproximativ de patru săptămâni.

La o dată nespecificată dosar, „procuratura militară“ a „rmn“, a iniţiat o anchetă penală privind moartea lui Evghenii Kolobychko și l-a recunoscut pe reclamant în calitate de parte vătămată.

Printr-o scrisoare din 29 decembrie 2008, procuratura l-a informat pe reclamant că ancheta a fost suspendată pe motiv că nu a fost identificată nicio persoană care ar putea fi acuzată, indicând că copia deciziei de suspendare nu putea fi furnizată părții vătămate.

Între timp, la data de 05 februarie 2008 autorităţile moldoveneşti au iniţiat o anchetă penală, la plângerea reclamantului, privind moartea lui Evghenii Kolobychko.

La data de 02 aprilie 2008 reclamantul a depus, de asemenea, o plângere Procurorului General al Federației Ruse denunţând uciderea fiului său și abuz pe care el ar fi suferit în timpul serviciului militar.

Prin scrisoarea din 25 aprilie 2008, Procurorul General al Federației Ruse a remis plângerea reclamantului Procurorului General al Republicii Moldova.

Potrivit unui raport de expertiză medico-legală din 29 iulie 2008, întocmit de un expert desemnat de organul de urmărire penală din Moldova, în sinusul sfenoid a lui Evghenii Kolobychko a fost prezentă apă, fapt care ar fi susținut teza unei înecări. Raportul a precizat, de asemenea, că organismul a fost în stare de descompunere și nu a putut fi detectat nici o leziune provocată înainte de moarte. În cele din urmă, expertul a declarat că concluziile sale s-au bazat pe constatările din raportul medico-legal din 4 ianuarie 2008.

Prin Ordonanța din 29 octombrie 2009, Procurorul General al Republicii Moldova a suspendat urmărirea penală în presupusa ucidere a lui Evghenii Kolobychko pentru motivul că nici o persoană nu a fost identificată pentru a fi pusă sub acuzare. S-a afirmat că organul de urmărire penală l-a audiat pe reclamant și că, având în vedere contextul cauzei, ea a luat toate măsurile procedurale care au fost în puterea sa de a clarifica circumstanțele cazului. În același timp, s-a ordonat ofițerul responsabil de dosar să întreprindă măsuri de investigație pentru a stabili identitatea potențialilor făptuitori și să raporteze progresul acestei cercetări, cel puțin o dată la fiecare șase luni.

În faţa Curţii reclamantul s-a plâns, în temeiul Articolelor 2, 3 şi 13 din Convenţie, de moartea fiului său în timpul executării serviciului militar obligatoriu și de lipsa unei investigații efective asupra circumstanțelor morții acestuia.

Decizia Curții

Articolul 2 din Convenţie, dreptul la viaţă, sub aspect procedural

În speță, Curtea a notat că Evghenii Kolobychko a dispărut din unitatea militară la 1 noiembrie 2007 și corpul său neînsufleţit, îmbrăcat în uniformă militară, a fost găsit două luni mai târziu pe malul râului Nistru, astfel urma să fie efectuată o investigație asupra circumstanțelor morții respective. Curtea a luat act de faptul că nu a cunoscut de deciziile adoptate de autoritățile „rmn“ în ceea ce privește ancheta în cazul morții lui Evghenii Kolobychko sau conținutul dosarului deținut de acestea. Acest lucru se datorează, în primul rând, faptului că reclamantului nu i s-a acordat o copie a deciziei de suspendare a investigației. S-a constatat în continuare că guvernelor pârâte nu le-au fost furnizate copii ale documentelor din partea autorităților „rmn“, cât şi abținerea de la comentarii cu privire la fondul acestei cereri. Prin urmare, a fost dificil pentru Curte să formuleze o concluzie privind eficienţa anchetei în acest caz. Cu toate acestea, ea a considerat că, în orice caz, nu este necesar să se pronunțe asupra acestui punct din motivele expuse mai jos.

În speță, Curtea a notat că reclamantul, în calitate de tatăl lui Evghenii Kolobychko, a avut un interes legitim de a participa la anchetă efectuată de către autoritățile „rmn“, mai ales ca acesta a fost recunoscut ca parte vătămată. Cu toate acestea, ea a constatat că textul deciziei de suspendare a investigației nu a fost furnizat reclamantului și că el nu a primit decât o scrisoare foarte scurtă în care nu s-a făcut nici o mențiune privind motivele care au stat la baza acestei decizii. De asemenea, ea a observat că, de asemenea, nu pare că reclamantul a avut vreodată posibilitatea de a vedea documentele din dosarul de investigație ținut de autoritățile „rmn”. În această privință, ea a subliniaat că guvernele pârâte nu contestă în nici un fel imposibilitatea ca persoana în cauză să aibă acces la conținutul dosarului în discuție. Această incapacitate a dăunat grav orice contestare efectivă de către reclamant a acțiunilor organului de urmărire penală Transnistria.

Prin urmare Curtea a considerat că omisiunea autorităților „rmn“ să ofere reclamantului posibilitatea să participe la anchetă sau chiar să furnizeze informații l-a privat de posibilitatea de a-și apăra interesele sale legitime.

Curtea a considerat că această constatare este suficientă pentru a concluziona că ancheta efectuată de autoritățile „rmn” asupra circumstanțelor decesului lui Evghenii Kolobychko nu a fost eficientă în sensul Articolului 2 din Convenției.

În consecință, a avut loc o violare a Articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.

Articolul 2 din Convenţie, dreptul la viaţă, sub aspect material

În speţă, Curtea a notat că, la două luni după dispariția sa, Evghenii Kolobychko a fost găsit mort lângă râul din afara unităţii sale militare. De asemenea, ea a observat că cauza morții a fost determinată de înec și că corpul s-a aflat în apă timp de aproximativ patru săptămâni. Ea a observat că nimic din dosar nu îi permite să se distanţeze de la aceste observații. Prin urmare, din informaţiile care i-au fost furnizate a rezultat că moartea lui Evghenii Kolobychko a avut loc la aproximativ o lună după plecarea sa din cazarmă.

Dovezile prezentate Curții nu i-au permis să concluzioneze că Evghenii Kolobychko a fost ucis sau că moartea sa a avut loc în unitatea militară. Prin urmare, ea a considerat că nu s-a stabilit „dincolo de orice îndoială rezonabilă” că soldații sau agenții „rmn” au fost implicați în moartea în cauză.

Acestea fiind spuse, Curtea a examinat dacă autoritățile transnistrene au știut sau ar fi trebuit să știe că a existat un risc real și imediat vieții pentru Evghenii Kolobychko și, în caz afirmativ, dacă acestea au făcut toate care ar putea fi în mod rezonabil de așteptat de la ei pentru a preveni acest risc.

Curtea a notat că alegaţiile că Evghenii Kolobychko a fost în pericol din cauza persecuției și a abuzurilor care au provocat soldații se bazează doar pe afirmații a rudelor victimei. Curtea a notat că reclamantul nu a furnizat alte dovezi care să-i susțină poziţia.

În consecinţă Curtea a concluzionat că nu a existat nici-o încălcare a Articolului 2 din Convenție, sub aspect material.

Responsabilitatea Republicii Moldova şi a Rusiei

Curtea a concluzionat că Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile pozitive ce decurg din Articolul 2 din Convenţie, a iniţiat o urmărire penală, a dispus efectuarea expertizei şi a audiat reclamantul.

În ceea ce priveşte Rusia, Curtea a constatat că Rusia a exercitat un control efectiv asupra „rmn” în timpul perioadei de referinţă. În virtutea continuării sprijinului său militar, economic și politic pentru ”rmn”, fără de care acesta din urmă nu ar putea supraviețui altfel, responsabilitatea Rusiei în temeiul Convenției este angajată în ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamantului.

În concluzie, având în vedere constatările sale de mai sus, Curtea a constatat că Federația Rusă a încălcat Articolul 2 din Convenție, sub aspect procedural.

Reclamantul a cerut 60.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.400 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 20.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.400 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli și urmează a fi achitați de către Federația Rusă.

În faţa Curţii reclamantul a fost reprezentat de T. Cârnaţ şi A. Briceac, avocaţi din Chişinău.