Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza Veretca c. Moldovei, cererea nr. 70671/12, respingând cererea ca fiind vădit nefondată şi inadmisibilă. Curtea a considerat că statul pârât și-a onorat obligaţiile sale potrivit Articolului 2 (Dreptul la viață) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind investigarea circumstanțelor morții soțului reclamantei.
În fapt
Reclamanta, Tatiana Veretca, este cetățeană a Republicii Moldova, născută în anul 1982, și locuiește în Chișinău.
Soțul reclamantei, domnul Alexei Veretca, a fost ucis pe data de 28 aprilie 2012. Cererea este despre circumstanțele morții sale și investigația efectuată de autoritățile moldovenești în acest caz.
La 27 aprilie 2012, soțul reclamantei, a avut o dispută cu două persoane, V.C. și A. R., pe care le-a rănit cu un cuțit.
La 28 aprilie 2012 victima l-a contact pe prietenul său M.I, care îl cunoștea pe V.C., și l-a rugat să-l ajute să aplaneze conflictul. După negocierile cu V.C., M.I. i-a spus lui Alexei Veretca că V.C. și A.R. erau gata să accepte o anumită sumă de bani pentru a nu depune plângere penală împotriva lui. Totodată, i-a fost propusă o întâlnire în aceeași zi în fața unui restaurant de la marginea unei păduri, pentru a le da bani și astfel să soluționeze conflictul.
În seara aceleiași zile, soțul reclamantei, însoțit de M.I., a mers la restaurantul indicat. În parcarea restaurantului au văzut un grup de aproximativ zece-cincisprezece persoane care se apropiau de ei. În opinia reclamantei, aceste persoane erau membri ai unei grupări criminale din Orhei și au fost chemați de V.C. și A.R. pentru a-i ucide soțul. Când a intrat în parcare, soțul reclamantei a observat ambuscada și a dorit să plece. Însă ieșirea din parcare a fost blocată de o alta mașină. După ce au oprit mașina, atacatorii au început să bată victima și pe M.I. În timpul luptei, victima a tras din armă înspre unul dintre atacatori și l-a rănit ușor. Atacatorul rănit a tras înapoi în victimă. Conform unui raport medico-legal, glonțul a lovit toracele victimei, dăunând grav plămânilor. Dînsul a murit pe loc.
În scurt timp, a fost inițiată o investigație penală privind elucidarea circumstanțelor cauzei.
Când a fost interogată, reclamanta a declarat că soțul ei a informat-o pe 28 aprilie 2012 cu privire la un conflict pe care l-a avut cu două persoane în seara precedentă și că se va întâlni cu aceștia pentru a soluționa conflictul. De asemenea, i-a cerut să-i dea arma, argumentând că acele persoane ar putea fi periculoase.
M.I. a declarat anchetatorilor că în seara zilei de 28 aprilie 2012 el și victima au mers la parcarea restaurantului din pădure urmând să se întâlnească cu V.C. pentru a aplana conflictul. Întâlnirea a fost organizată de el și V.C. prin telefon. După ce a ajuns la locul întâlnirii, victima a rămas în mașină, iar el s-a apropiat de V.C., care stătea lângă mașină când a observat că un grup mare de persoane intră în parcare. El și-a dat seama imediat că li s-a întins o cursă, a alergat la mașina sa și a încercat să plece. Cu toate acestea, mașina i-a fost blocată de o altă mașină aparținând atacatorilor. În timpul manevrelor prin care a încercat să scape, a lovit cu mașina în una dintre mașinile atacatorilor. După ce mașina lui a fost oprită, atât el cât și victima au fost scoși din ea și au început să fie bătuți de atacatorii care s-au împărțit în două grupuri. La un moment dat s-au auzit două focuri de armă după care toți atacatorii au fugit. Victima stătea nemișcată și cineva a chemat o ambulanță.
La 30 iulie 2012, procurorul responsabil de caz a ridicat toate acuzațiile împotriva lui V.C. și alți doi suspecți pe motivul că ei nu au fost implicați în incident, fiind doar în trecere pe la locul crimei. Reclamanta nu a fost informată despre această ordonanță, aflând despre ea doar când urmărirea penală a fost încheiată, iar cauza a fost trimisă în instanța de judecată. Ea a contestat imediat ordonanța și la 28 august 2012, procurorul ierarhic superior a anulat-o, constatând că aceasta a fost bazată pe o investigație superficială și pe o apreciere arbitrară a faptelor. Reclamanta nu a primit copia acestei ordonanțe.
Anterior, la 30 aprilie 2012, o persoană cu numele C.I. s-a predat poliției declarând că el este cel care a împușcat victima. El a declarat că la 28 aprilie 2012 a mers cu mașina de la Chișinău la Orhei. Pe drum s-a oprit la un restaurant din pădure care se afla la câteva sute de metri distanță de restaurantul unde a fost împușcată victima. Acolo s-a întâlnit cu A.R. care era cu o altă persoană a cărei nume nu-l cunoștea. În restaurant au întâlnit un grup de patru persoane, pe două dintre care le cunoștea, O.P. și C.Ț.. Mai târziu, o altă persoană li s-a alăturat. Au început să discute despre unde să petreacă vacanța de 1 mai și au decis să meargă la restaurantul aflat la câteva sute de metri distanță pentru a verifica dacă este disponibil. Au urcat în trei mașini și au mers la restaurantul respectiv.
Când au ajuns la restaurant, a văzut o mașină cu două persoane înăuntru și aproximativ zece persoane în jurul ei. Dintr-o dată mașina a accelerat spre mașinile lor, efectuând manevre periculoase. Era aproape să lovească o persoană din grupul lor, și a văzut că persoana de pe scaunul pasagerului ținea o armă. Una dintre persoanele din grupul lor a încercat să-și mute mașina pentru a evita impactul, dar fără nici un rezultat. A încercat să-i spună șoferului mașinii în cauză să se liniștească. După ce mașina a lovit o altă mașină, a văzut un grup de persoane care se luptau cu șoferul acesteia. Apoi a văzut că pasagerul continua să stea în mașină și să țină arma îndreptată spre el, împușcând în direcția sa. A simțit durere în partea stângă, dar și-a scos imediat arma și a împușcat înapoi. S-a îndreptat către acea persoană cu intenția de a-l imobiliza și a-l dezarma. Atunci acea persoană a căzut. Nu a văzut nicio persoană din grupul său să lovească victima și nici nu le cunoștea pe persoanele care l-au bătut.
Un expert medical care l-a examinat pe C.I. mai târziu, a constatat că avea o zgârietură pe partea stângă a pelvisului, care ar fi putut fi cauzată de un glonț.
Un raport de expertiză balistică din data de 10 mai 2012 a constatat că victima a fost împușcată dintr-un pistol înregistrat pe numele lui C.I. Un alt raport de expertiză balistică din data de 10 mai 2012 a constatat că singurul glonț găsit în mașina lui M.I a fost tras din arma lui C.I.
C.I. a fost acuzat de omor premeditat săvârșit de două sau mai multe persoane cu folosirea armelor de foc.
La date diferite V.C., C.Ț. și O.P. au fost acuzați de omor premeditat săvârșită de două sau mai multe persoane cu folosirea armelor de foc. Mai târziu C.Ț. și O.P. au fost, de asemenea, acuzați de huliganism agravat prin folosirea armelor de foc și a vătămărilor corporale grave săvârșite cu intenție de două sau mai multe persoane. V.C. a fost, de asemenea, acuzat de imprudență care a dus la moartea unei persoane. Ordonanțele de înaintare a învinuirii stipulau că, la 28 aprilie 2012, după primirea informațiilor de la V.C. despre locația lui M.I. și a victimei, C.Ț. împreună cu C.I., A.R., O.P., C.D., și alte persoane neidentificate au imobilizat mașina în care victima și M.I. se aflau. În acest scop, ei au blocat ieșirea din parcare. Grupul lor a început apoi să bată victima și pe M.I, după care C.Ț. a împușcat victima.
C.Ț. a declarat că a mers împreună cu niște prieteni la restaurantul unde victima a fost ucisă pentru a plasa o comandă pentru sărbătorile de 1 mai. Acolo, în parcarea restaurantului, a văzut o mașină care s-a lovit de o altă mașină. Cineva a tras două focuri de armă și el și prietenii lui au început să tragă în aer doar pentru a-i speria pe cei care au început să tragă. C.Ț. și prietenii săi au plecat de acolo. O.P. a făcut declarații similare și a susținut că tras un foc în aer înainte de a părăsi locul.
Un expert balistic a examinat armele lui C.Ț. și O.P. și cartușele găsite la locul unde victima a fost ucisă și a concluzionat că trei gloanțe au fost trase din arma lui C.Ț și un glonte din arma lui O.P.
V.C. a declarat se afla în parcare așteptând să vină M.I. și victima, când un grup de zece până la cincisprezece bărbați necunoscuți au venit și au început să tragă în aer și să strige la M.I. și victimă să se oprească. După ce au oprit mașina, bărbații s-au împărțit în două grupuri și au început să-i bată. După un timp, cineva a strigat „are un pistol”, după care s-a auzit mai multe focuri și toți atacatorii au fugit. Înainte de a fugi, l-a auzit pe unul dintre atacatori spunându-i altcuiva „ia arma”. Nu îi cunoștea pe atacatori. Toți erau bine făcuți cu un aspect sportiv. Nu a văzut cine a împușcat. A văzut doar că trei sau patru atacatori aveau arme.
La 30 iulie 2012, anchetatorii au renunțat la acuzațiile de omor împotriva lui V.C. după ce a acceptat versiunea sa despre evenimentele potrivit cărora nu și-a coordonat acțiunile cu C.I., persoana care a împușcat victima. Anchetatorii au ajuns la concluzia că dovezile disponibile nu au fost suficiente pentru a demonstra participarea lui V.C. la uciderea victimei. Mai mult, așa cum a reieșit din declarațiile lui C.I, intenția de a trage în direcția victimei a apărut pe loc și nu a fost planificată din timp.
La 9 august 2012, anchetatorii au renunțat și la acuzațiile de omor împotriva lui C.Ț. și O.P., după ce au acceptat versiunea lor despre cele întâmplate, potrivit căreia au tras focuri de armă în aer și nu înspre victimă.
Reclamanta a contestat deciziile de mai sus. La 28 august 2012, un procuror ierarhic superior a anulat aceste decizii, constatând că se bazau pe o investigație superficială și pe o apreciere arbitrară a faptelor.
Toți cei trei suspecți au contestat ordonanța de mai sus la judecătorul de instrucție. În urma unei şedinţe, la data de 17 octombrie 2012, la care reclamanta nu a fost invitată, un judecător al Judecătoriei sectorului Rîșcani a admis recursurile depuse de suspecți și a dispus încetarea urmăririi penale în privința lor. Decizia instanței a fost definitivă și nu a putut fi contestată. Se pare că în cele din urmă C.I. a fost condamnat pentru omor de către prima instanță. Curtea nu a fost informată despre rezultatul urmăririi penale împotriva C.I, V.C., C.Ț., și O.P.
În fața Curții reclamanta s-a plîns în temeiul Articolului 2 din Convenție, că ancheta în circumstanțele morții soțului ei nu a fost eficientă.
Decizia Curții
Curtea a notat, în primul rând, că scopul plângerii reclamantei s-a limitat la chestiunea dacă renunţarea la acuzaţiile în privinţa lui V.C., O.P. şi C.Ţ. au fost conforme obligaţiilor procedurale a statului potrivit Articolului 2 din Convenţie. Astfel Curtea s-a limitat la acest aspect şi s-a abţinut să examineze dacă evoluţia subsecventă a procedurilor penale în privinţa tuturor celorlalţi acuzaţi a fost în conformitate cu obligaţiile pozitive potrivit Articolelor 2 şi/sau 3 din Convenţie.
Curtea a notat că C.I. a fost persoana care l-a împuşcat pe soţul reclamantei. El a recunoscut acest fapt şi toate probele acumulate, inclusive rapoartele de expertize balistice au confirmat aceasta. De asemenea, din materialele dosarului se pare că nici un glonţ tras de C.Ţ. nu a lovit automobilul în care se afla victima. După cum a fost menţionat de către C.Ţ. şi confirmat ulterior de către rapoartele balistice, nici una din cele trei gloanţe trase din arma acestuia nu a lovit automobilul în care se afla victima.
Versiunea evenimentelor care a fost acceptată de către anchetatori a fost că un grup de bărbaţi care au venit în parcare au avut intenţia să bată victima dar nu să o ucidă. Aceasta s-a întâmplat doar după ce victima a efectuat o împuşcatură din pistolul său înspre unul dintre atacatori şi C.I. a împuşcat înapoi.
În continuare, Curtea a notat, că aparent, din materialele dosarului toate pistoalele utilizate în cadrul conflictului, inclusiv cele care aparţineau lui C.Ţ. şi C.I., erau arme înregistrate. În aceste circumstanţe, în opinia Curţii, nu a fost nerezonabil pentru anchetatori de a presupune că atacatorii nu ar fi utilizat arme înregistrate dacă ar fi avut intenţia de la bun început de a împuşca victima. Pentru motivele de mai sus, versiunea evenimentelor, după cum a fost acceptată de către anchetatori pare a fi plauzibilă. Corespunzător, renunţarea la acuzaţiile în privinţa lui V.C., O.P. şi C.Ţ. nu pare să fie nerezonabilă sau arbitrară.
În ceeea ce privește eficiența investigației privind implicarea V.C., O.P. și C.Ț. în maltratarea victimei, Curtea a notat că această chestiune este în afara sferei de examinare a prezentei cereri, deoarece reclamanta s-a plans exclusiv în baza Articolului 2 și doar despre renunţarea la acuzaţiile în privinţa lui V.C., O.P. şi C.Ţ.
În continuare reclamanta a invocat că ea nu a fost implicată în mod suficient în investigaţie. Făcând cunoştinţă cu materialele cauzei, Curtea a notat că reclamanta a fost audiată de anchetatori imediat după omorul soţului şi a primit calitatea de victimă în cadrul cauzei penale. Ulterior se pare că ea nu a manifestat interes faţă de investigaţie pe durata primelor luni. În particular, dosarul nu conţine vreo dovadă a cererii de acces la materialele dosarului sau făcând alte cereri privind ancheta. Aparent doar după ce a fost informată despre decizia de a renunţa la acuzaţiile împotriva lui V.C., C.Ţ. şi O.P., ea a decis să aibă un rol activ şi să conteste aceste decizii după ce i-a fost acordat acces la materialele cauzei. Este adevărat că reclamanta nu a fost prezentă în cadrul şedinţei din 17 octombrie 2012, la Judecătoria Rîşcani. Totuşi, acest fapt singular nu este suficient pentru Curte pentru a concluziona că investigaţia nu a fost eficientă în sensul Articolului 2 din Convenţie. Aceeaşi chestiune este valabilă în ceea ce priveşte plângerea reclamantei privind omisiunea autorităţii de a verifica convorbirile telefonice dintre toate persoanele implicate şi de a asigura materialul video de la locul uciderii soţului acesteia.
Având în vedere circumstanţele speţei şi modul în care investigaţia a fost realizată, precum și renunţarea la acuzaţiile în privinţa lui V.C. şi C.Ţ., Curtea a considerat că statul pârât și-a onorat obligaţiile sale potrivit Articolului 2 din Convenţie.
Corespunzător, Curtea a considerat că cererea este vădit nefondată şi inadmisibilă în sensul Articolelor 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.
