La data de 24 noiembrie 2016 Curtea a făcut publică
hotărârea în cauza Galaida
și Copoșciu
c. Moldovei
 (cereri
nr. 29732/07
și  41421/07).

Primul reclamant

Nicolae Galaida, este un cetățean al Republicii Moldova, născut în anul
1961.

Primul dosar penal

La 9 august 2004, reclamantul a fost plasat în arest preventiv în cadrul
unui dosar penal deschis pe numele său pentru tentativă de omor. Prin hotărârea
din 24 martie 2006, Judecătoria Florești l-a găsit vinovat pentru agresiune și cauzarea
leziunilor corporale din intenție și l-a condamnat la trei ani și șapte luni de
detenție. Instanța a precizat că perioada petrecută de reclamant în arest a
fost inclusă în perioada pedepsei aplicate. Procurorul și reclamantul au depus
apel.

Prin hotărârea din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel Bălți a modificat
parțial hotărârea contestată și l-a condamnat pe reclamant la doi ani de detenție.
La 5 octombrie 2006, reclamantul a fost eliberat.

La o dată necunoscută, procurorul și reclamantul a depus recurs. La 10
ianuarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia Curții de Apel
Bălți.

Al doilea dosar penal

La data de 13 octombrie 2006, reclamantul a fost acuzat de comiterea unui
jaf, ce a avut loc  în seara zilei din 5
octombrie 2006.

La data de 6 martie 2007, Judecătoria Florești a constatat vinovăția
reclamantului și la condamnat la cinci ani și șase luni de detenție. Hotărârea
în cauză a fost confirmată de Curtea de Apel Bălți la data de 23 martie 2007 și
de Curtea Supremă de Justiție la data de 21 noiembrie 2007.

Condiții de detenție

La o dată nespecificată, reclamantul a fost plasat în celula nr. 41 din
Penitenciarul nr. 17 din Rezina. Potrivit lui, podeaua de beton a celulei era mereu
umedă; ferestrele erau fără sticlă; celula nu era încălzită și era frig. Dânsul
a fost deținut șase luni în acea celulă, fiind în mod constant răcit.

La o dată nespecificată, reclamantul s-a plâns la diferite autorități de
condițiile sale de detenție.

Iar la 15 ianuarie 2008,
a fost transferat într-o altă celulă, în care condițiile
de detenție erau mai bune, potrivit acestuia.

La data de 16 martie 2008, procurorul responsabil de caz a efectuat o
vizită la penitenciar. Prin scrisoarea din 17 martie 2008, l-a informat pe
reclamant că Directorul Departamentului Instituții Penitenciare a fost sesizat cu
privire la îmbunătățirea condițiilor de detenție în Penitenciarul nr. 17.
Procurorul a precizat că celula nr. 41 urma a fi renovată și că ferestrele au
fost deja  schimbate.

Al doilea reclamant

Vitalie Copoșciu, este un cetățean al Republicii Moldova, născut în anul
1975.

Condamnarea
reclamntului

Printr-o decizie definitivă a Curții Supreme de Justiție din 5 iulie 2006,
reclamantul a fost condamnat pentru trafic de ființe umane cu scopul prelevării
de organe, fiind stabilită o pedeapsă de 
10 ani închisoare. La 23 martie 2009, reclamantul a înaintat un recurs
în anulare, solicitând reexaminarea cauzei. La 3 iunie 2010 Curtea Supremă de
Justiție a declarat recursul inadmisibil.

Mai multe detalii la http://old.lhr.md/news/310.html

Condiții de detenție

Printr-o scrisoare din 6 august 2008, reclamantul a informat Curtea că a
fost deținut în Penitenciarul nr. 1 din Taraclia. El a pretins că mâncarea era
de proastă calitate și că administrația penitenciarului închidea apa în pofida
faptului că afară era o temperatură de 40C, fiecărui deținut în celulă îi revenea câte
un 1 m.p.
și jumătate.

Printr-o scrisoare din 9 octombrie 2008, reclamantul a informat Curtea că a
fost transferat în Penitenciarul nr. 3 din Leova. Potrivit unei scrisori din 31
octombrie 2008, reclamantul a informat Curtea că avea nevoie de o dietă
specială, deoarece îi lipsea un rinichi. În penitenciar nu s-a alimentat
potrivit necesităților și și-a dezvoltat o gastrită, iar administrația
penitenciarului nu i-a furnizat medicamentele necesare.

Printr-o scrisoare din 17 martie 2011, reclamantul a informat Curtea că la
moment era deținut în celula nr. 92
a Penitenciarului nr. 13 din Chișinău. El a afirmat că
în celulă nu avea masă, scaune și altă mobilă necesară, iar lumina era foarte
slabă (un bec electric pentru 10
m). în urma unei greve a foamei declarate de reclamant,
administrația i-a oferit reclamantului doar o masă. Potrivit reclamantului în
celulă era frig, iar temperatura nu se ridica mai sus de 10C. reclamantul a solicitat
administrației să i se dea o plapumă și lenjerie de pat, dar a primit refuz.
Celula era murdară și deteriorată, nu avea robinet și chiuvetă. Reclamantul a
mai pretins că nu a beneficiat de minimul de 2 ore de plimbare.

Pe durat detenției reclamantului, locul detenției a fost schimat de mai
multe ori, după cum urmează:

  1. Penitenciarul nr.
    13, în intervalul  03.02.2006 –
    14.03.2006, 1 lună și 12 zile
  2. Penitenciarul nr.
    1, în intervalul 15.03.2006 – 08.08.2006, 4 luni și 25 zile
  3. Penitenciarul nr.
    13, în intervalul 09.08.2006 – 28.05.2007, 9 luni și 20 zile
  4. Penitenciarul nr.
    1, în intervalul 29.05.2007 – 25.02.2008, 8 luni și 28 zile
  5. Penitenciarul nr.
    3, în intervalul 19.09.2008 – 27.09.2008, 9 zile
  6. Penitenciarul nr.
    1, în intervalul 28.09.2008 – 28.02.2010, 1 an 5 luni și 1 zi
  7. Penitenciarul nr.
    1, în intervalul 05.10.2010 – 07.11.2010, 1 lună și 3 zile
  8. Penitenciarul nr.
    13, în intervalul 08.11.2010 – 20.01.2011, 2 luni și 13 zile
  9. Penitenciarul nr.
    1, în intervalul 21.01.2011 – 28.01.2011, 8 zile
  10. Penitenciarul nr.
    13, în intervalul 08.03.2011 – 18.03.2011, 11 zile
  11. Penitenciarul nr.
    1, în intervalul 09.03.2012 – 14.03.2012, 6 zile
  12. Penitenciarul nr.
    13, în intervalul 15.03.2012 – 25.06.2015, 3 ani 3 luni și 11 zile.

Reclamanții, în temeiul articolele 3 și 13 din Convenției, s-au plâns de
condițiile inadecvate de detenție și de lipsa unei căi de atac eficientă în
această privință.

Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră că este
oportun să le examineze într-o singură hotărâre.

Constatările Curții

Curtea notează că reclamanții au fost deținuți în condiții precare. Curtea
s-a raportat la principiile stabilite în jurisprudența sa cu privire la
condițiile inadecvate de detenție (a se vedea, de exemplu, Kudla v. Poland [GC], nr. 30210/96,
§ 90-94, CEDO 2000-XI, și Ananiev și
alții c. Rusiei
, nr. 42525/07
și 60800/08,
§ 139-165, 10 ianuarie 2012). Curtea reiterează, în special, că o lipsă gravă
de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește greu ca un factor care trebuie
luat în considerare în a stabili dacă condițiile de detenție descrise sunt
„degradante”, din punctul de vedere al articolului 3 și poate
dezvălui o încălcarea, atât separat sau împreună cu alte deficiențe (a se
vedea, printre multe altele, Karalevičius
c. Lituaniei
, nr. 53254/99,
§ 39, 7 aprilie 2005 și Ananiev și alții,
citată mai sus, § 145-147 și 149).

În cauza Shishanov c. Moldovei,
nr. 11353/06,
din 15 septembrie 2015, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește
aspecte similare cu cele din prezenta cauză.

După ce a examinat toate materialele prezentate, Curtea nu a găsit niciun
fapt sau argument capabil să o convingă să ajungă la o concluzie diferită
privind admisibilitatea și fondul acestor cereri. Având în vedere jurisprudența
cu privire la acest subiect, Curtea consideră că condițiile de detenție ale
reclamanților erau inadecvate.

Curtea notează că reclamanții nu au avut la dispoziție o cale de atac
eficientă în ceea ce privește aceste plângeri. Aceste plângeri sunt, prin
urmare, admisibile și relevă o încălcare a articolelor 3 și 13 din Convenție.

Având în vedere documentele aflate în posesia sa precum și jurisprudența (a
se vedea, în special, Shishanov c.
Republicii Moldova
, nr. 11353/06,
din 15 septembrie 2015), Curtea a constatat încălcarea articolelor 3 și 13 din
Convenția privind condițiile inadecvate de detenție și a considerat că este
rezonabil să acorde reclamanților următoarele sume:

Primul reclamant, Nicolae Galaida – 3,000 Euro cu titlu de prejudicu
material și moral;

Al doilea reclamant, Vitalie Copoșciu – 14,100 Euro cu titlu de prejudicu
material și moral și 800 Euro cu titlu de costuri și cheltuiele.

În fața Curții, primul reclamant a fost reprezentat de către Dimitorv
Iurie, avocat din Taraclia, iar al doiela reclamant de Guțu Tatiana, avocat din
Chișinău.