La data de 05 iulie 2016 Curtea a pronunțat hotărârea în cauza Lazu
c. Moldovei
(cererea nr. 46182/08) și Baștovoi c. Moldovei (cererea
nr. 36125/14).

***

În cauza Lazu c. Moldovei, reclamantul este Anatolie Lazu născut în 1954
și care locuiește în Chișinău.

În august 2005 reclamantul, conducând o mașină blindată, a încercat să depășească
un autobuz parcat neregulamentar. În acest moment autobuzul a pornit din loc și
s-a oprit brusc pentru a evita impactul cu mașina blindată, ceea ce a
determinat căderea unui pasager și cauzarea acestuia a leziunilor corporale.

A fost inițiată o urmărire penală, în cadrul căruia fiind audiat
reclamantul, victima, șoferul autobuzului și pasagerii din mașina blindată și
din autobuz. În octombrie 2005 șoferul autobuzului a fost acuzat de încălcarea
regulamentului circulației rutiere. Aceste proceduri au fost ulterior încetate
pe motivul lipsei probelor.

Ulterior reclamantul a fost acuzat de încălcarea regulamentului circulației
rutiere, ce au cauzat leziunili corporale.

În cadrul examinării cauzei în instanța de judecată au fost audiați
martorii acuzării. De asemenea, instanța a examinat raportul poliției și schema
accidentului, întocmite la 12 august 2005 la 12.20, fără participarea
reclamantului.

Instanța de judecată a disconsiderat declarațiile martorilor, care au
pretins că reclamantul a efectuat o manevră bruscă, ce a fi determinat oprirea
autobuzului. Instanța a observat că nici una din aceste persoane nu a văzut
evenimentele și că impresia vinovăției reclamantului a fost determintă de
învinuirile aduse în acest sens reclamantului de către șoferul autobuzului.
Instanța a disconsiderat declarațiile șoferului autobuzului, pe motiv că anterior
acestuia i-au fost înaintate acuzații similare. Ea a notat că acuzațiile aduse
reclamantului s-au bazat pe declarațiile date de șoferul autobuzului, imediat
după încetarea urmăririi penale împotriva acestuia, fără audierea repetată a
altor martori. De asemenea, instanța a notat că raportul poliției și schema
accidentului nu au fost întocmite imediat după accident, că poliția a mers la
locul evenimentelor câteva ore mai târziu, în lipsa reclamantului, că
obiecțiile reclamantului nu au fost reflectate în documentele respective și că
schema nu corespundea declarațiilor date de alți martori imediat după incident.

Prin sentința din 27 martie 2006 reclamantul a fost achitat, din motivele
indicate mai sus; instanța concluzionând că acuzarea a eșuat să prezinte dovezi
că urmare a acțiunilor reclamantului șoferul autobuzului a fost determinat să
oprească brusc.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2006 a fost respins apelul
declarat de procuror.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 17 octombrie 2006 cauza a fost
remisă la rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 decembrie 2006 a fost respins declarat
de procuror.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2007 cauza a fost
remisă la rejudecare în instanța de apel.

Potrivit procesului verbal a ședinței din 25 octombrie 2007 reclamantul și
avocatul său nu au obiectat împotriva continuării examinării cauzei fără
citarea victimei și nu au cerut recitarea martorilor. Prin decizia din aceeași
zi, Curtea de Apel a admis apelul procurorului, anulat sentința din 27 martie
2006, a constatat vinovăția reclamantului și a dispus plata amenzii de 3,000
lei și prejudiciu victimei în mărime de 2,500 lei. Instanța a făcut trimitere
la o listă a probelor, inclusiv declarațiile contestate a martorilor, fără a
aduce motivare suplimentară.

Reclamantul a declarat recurs și a invocat, printre altele, discrepanțele
dintre declarațiile martorilor, identificate de instanța de fond, în urma
audierii acestuia și care nu au fost clarificate de instanța de apel.

La 13 februarie 2008 Curtea Supremă de Justiție a respins recursul declarat
de reclamant.

În fața Curții, reclamantul, invocând articolul 6 din Convenție, dreptul la
un proces echitabil, s-a plâns că procedurile naționale nu au fost echitabile,
pe motiv că Curtea de Apel a eșuat să invite și audieze martorii acuzării. De asemenea,
și violarea art. 1 Protocolul 1, respectul dreptului de proprietate, pe motivul
că urmare a condamnării, reclamantul a fost obligat la plata amenzii și compensarea
victimei.

Curtea a constatat, cu votul majorității, că a avut loc violarea articolului 6 din Convenție. Ea a notat
că probele principale împotriva reclamantului au fost declarațiile martorilor,
potrivit cărora el a manevrat ilegal automobilul său și a determinat oprirea
bruscă a autobuzului. Alte probe care ar fi determinat condamnarea
reclamantului nu au existat.

Prima instanță a achitat reclamantul, disconsiderând declarațiile
martorilor, urmare a audierii acestora. La reexaminarea cauzei, Curtea de Apel nu
a fost de acord cu prima instanță în ceea ce privește credibilitatea
declarațiilor martorilor, fără a audia vreo dată aceste persoane, în rezultat
reclamantul a fost găsit vinovat de infracțiunea imputată.

În primul rând, Curtea a notat că Curtea de Apel Chișinău a încălcat
prevederile art. 436 din Codul de procedură penală și a eșuat să respecte indicațiile
Curții Supreme de a examina fondul cauzei după reexaminarea probelor, fără a
argumenta în vreun fel conduita sa.

În al doilea rând, Curtea de Apel Chișinău nu a argumentat în nici un fel,
de ce a concluzionat diferit de instanța de fond, doar rezumând declarațiile
martorului fără a considera discrepanțele între acestea.

În final, având în vedere ceea ce era important pentru reclamant, Curtea nu
a fost convinsă că chestiunile ce urmau a fi soluționate de către Curtea de
Apel, la condamnarea acestuia, și inversând achitarea reclamantului, puteau, ca
o chestiune de echitate a procesului, examinate corespunzător fără examinarea
directă a probelor aduse de martorii acuzării. Ea a considerat că cei ce au
responsabilitatea de a decide vinovăția sau inocența a persoanei acuzate trebuie,
de principiu, să aibă posibilitatea de a audia martorii în persoană și evalueze
credibilitatea acestora. Evaluarea credibilității martorului este o chestiune
complexă care nu poate fi realizată doar prin citirea declarațiilor respective.

În continuare, în ceea ce privește argumentul Guvernului că reclamantul și
avocatul său au fost de acord că procedurile să continue fără audierea
martorilor, Curtea a notat că procesul verbal a ședinței din 25 octombrie 2007
nu conține vreo mențiune că reclamantul ar fi renunțat la audierea martorilor,
exceptând victima. Procesul verbal nu conține vreo referire la faptul că
martorii au fost citați și care au fost probele examinate de Curtea de Apel,
înainte de a concluziona vinovăția reclamantului. Mai mult decât atât, fiind
achitat de prima instanță și fiind conștient că pentru condamnare instanța de
apel trebuie să reevalueze în mod direct probele din dosar, reclamantul nu a
avut vreun motiv special pentru a cita martorii.

În ceea ce privește capătul din cerere privind violarea art. 1 Protocolul
1, respectul dreptului de proprietate, pe motivul că urmare a condamnării
reclamantul a fost obligat la plata amenzii și compensarea victimei, Curtea a
respins acest capăt ca vădit nefondat, or nu a putut specula în privința
finalității procedurilor, cu respectarea exigențelor Convenției.

Reclamantul a solicitat 356 Euro cu titlu de prejudiciu material, 15,000
EURO cu titlu de prejudiciu moral și 323.71 EURO cu titlu de costuri și
cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 2,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 300
EURO cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de A. Luca, avocat din
Chișinău.

Judecătorul P. Lemmens a formulat o opinie disidentă, prin care a considerat
neepuizarea de către reclamant a căilor interne de recurs.

***

În cauza Baștovoi c. Moldovei, reclamantul este Andrei Baștovoi, din
1959 și care locuiește în Chișinău.

La 23 decembrie 2013 reclamantul a fost arestat și învinuit de delapidare
și organizarea tentativei a omorului a doi businessmani. Începând cu data
respectivă el a fost deținut în Penitenciarul nr. 13.

Potrivit reclamantului, el a fost deținut într-o celulă de 6 m.p., împreună
cu alte 5 persoane. Din cauza suprapopulării, deținuții erau nevoiți să împartă
paturile de dormit. El nu a fost asigurat cu lengerie de pat sau pernă. Nu
exista cuveată sau apă curgătoare în celulă. Hrana era de proastă calitate și
inacceptabilă pentru consum. Veceul nu era separat de restul celulei și
producea miros neplăcut. Nu exista iluminație și ventilarea era de proastă
calitate.

Reclamantul pretindea că era deținut cu alte persoane diagnosticate cu
tuberculoză, SIDA sau alte boli infecțioase. În rezultatul deținerii în
condiții inumane el s-a îmbolnăvit de micoză, gastrită și infecție
respiratorie. El nu a fost asigurat cu asistență medicală și a fost interzisă
primirea medicamentelor pe bază de plante de la soția acestuia.

În fața Curții reclamantul s-a plâns, invocând art. 3 din Convenție, că
condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13 și lipsa asistenței medicale au
constituit tratament inuman și degradant. De asemenea, s-a plâns, invocând art.
13 din Convenție, de lipsa remediilor naționale efective în ceea ce privește
condițiile de detenție.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea
art. 3 din Convenție
, în ceea ce privește condițiile de detenție, notând că
suprapopularea celulei a fost confirmată de informația prezentată de Guvern
privind mărimea și ocuparea celulelor și Centrul pentru Drepturile Omului. Mai mult
decât atât, calitatea proastă a alimentației, lipsa iluminării, ventilarea
proastă și lipsa intimității la folosirea veceului au sporit în continuare
suferința reclamantului, care au depășit nivelul inevitabil a dificultăților
inerente detenției.

În lipsa dovezilor din partea Guvernului de îmbunătățire considerabilă a
condițiilor în Penitenciarul nr. 13 pe durata ultimelor ani, Curtea a
considerat că nu există motive pentru a departaja de la concluziile sale din
hotărârile anterioare (Silvestru c. Moldovei, nr. 28173/10, 13 ianuarie 2015; Pisaroglu c. Moldovei, nr. 21061/11, 3 martie 2015; și Mescereacov c. Moldovei, nr. 61050/11, 16 februarie 2016).

De asemenea, a constatat, în unanimitate, violarea art. 13 din Convenție, din cauza lipsei remediilor naționale
efective în ceea ce privește condițiile de detenție, similar ca în cauzele Malai
c. Moldovei (nr. 7101/06, § 45-46, 13 noiembrie 2008), I.D. c. Moldovei (nr. 47203/06, § 50, 30 noiembrie 2010) și Rotaru c. Moldovei (nr. 51216/06, § 47, 15 februarie 2011).

Curtea a considerat ca inadmisibil capătul din cerere privind violarea art.
3 din Convenție, din cauza lipsei asistenței medicale, deoarece reclamantul nu
a demonstrat că ar fi cerut și nu ar fi primit vreo asistență medicală specifică
sau că administrația penitenciarului ar fi interzis transmiterea medicamentelor
pe bază de plante de la soția acestuia.

Reclamantul a solicitat 10,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 3,500
EURO cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 5,700 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 650
EURO cu titlu de costuri și cheltuieli, considerând asistența juridică primită
de reclamant de la Consiliul Europei.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de R. Zadoinov, avocat din
Chișinău.