Circumstanțele cauzelor


Reclamanții s-au plâns de condițiile inadecvate de detenție, lipsa asistenței
medicale calificate, detenția ilegală și lipsa unor căi de atac eficiente
împotriva acestor încălcări. Unii reclamnți s-au plîns și în temeiul altor prevederi
ale Convenției.


1. Cererea nr.  56218/07 (c. Republicii
Moldova și Rusiei), depusă la 5 decembrie 2007 de către Serghei YESIPOV, născut
la 14 mai 1956, locuiește în Stakhanov (Ucraina). În fața Curții este
reprezentat de Liubovi GRISHCHENCO.

 

În decembrie 2006, reclamantul a fost reținut de
către autoritățile autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene (RMN), fiind
suspectat de contrabandă cu vehicole (procesul penal fiind în cele din urmă
întrerupt în acest sens), achiziționarea ilegală, vânzarea sau deținerea unei
arme, furt, abuz de putere și uz de fals, fiind plasat în detenție.

În iulie 2010, judecătoria din Tiraspol, l-a
condamnat la 15 ani de închisoare cu confiscarea averii. Această decizie a fost
confirmată și de pretinsa instanță supremă a RMN la 31 august 2010.

Reclamantul afirmă că biroul său a fost percheziționat
în mod ilegal, a fost obligat să facă declarații auto-incriminatorii, iar plângerea
sa cu privire la acțiunile ilegale ale anchetatorului a fost examinată de
acelaș anchetator.

În anul 2007, în timp ce se afla în detenție, în
izolatorul din subsolul așa numitului Minister al Juștiției din RMN, a suferit
o intervenție chirurgicală. Ulterior starea sa de sănătate s-a înrăutățit;
viața și sănătatea lui au fost expuse riscului, având în vedere lipsa
facilităților medicale specifice și a personalului calificat pentru o
reabilitare post-operatorie adecvată.

În conformitate cu documentele din dosar, începând
cu anul 2008 reclamantul este deținut în penitenciarul nr. 3.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 2 § 1, Articolului 3, Articolului 5 § 1, Articolului 6 § 1 și 3,
Articolului 13 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1.


2. Cererea nr. 58144/09 (c. Republicii Moldova), depusă la 23 octombrie 2009 de
către Igor BONDARENCO, născut la 9 decembrie 1967, locuiește în Bender.

 

La data de 10 septembrie 2007, Judecătoria din
Tiraspol l-a declarat vinovat de presupusa divulgarea unui secret de stat și
l-a condamnat la cinci ani și șase luni de închisoare. Pretinsa Curte Supremă
din RMN, la 29 aprilie 2009,
a menținut hotărârea primei instanțe.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 5 § 1 (a).


3. Cererea nr. 41660/10 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 7 iulie
2010 de către Elena DOBROVITCHI, născută la 8 ianuarie 1990, locuiește în
Bender. În fața Curții este reprezentată de Alexandru ZUBCO.

 

La data de 16 iunie 2010, reclamanta a fost citată
de așa numitul minister al afacerilor interne din teritoriul autoproclamat, în
calitatea de martor în cauza penală intentată împotriva mamei sale privind
presupusele acuzații de furt. Reclamanta a fost interogată aproximativ o oră și
amenințată cu detenția în caz de refuz de a furniza informații cu privire la locul
aflării mamei sale, care era dată în căutare de către așa zisele autorități
nistrene. Ea a refuzat să declare unde se află mama sa, care la acel moment era
internată pentru tratament într-un spital din Moldova. Reclamanta a fost
informată că va fi ținută în arest până la întoarcerea mamei sale înapoi în RMN.

Reclamanta a fost deținută în subsolul unui centru
de detenție din Bender. Ea a fost eliberată la 19 iunie 2010, cu interdicția de
a părăsi teritoriul autoproclamatei RMN.

Ea sa plâns autorităților moldovenești, dar fără
succes.

În fața Curții reclamanta s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1, 2, 3, 4 și 5, Articolului 8 din Convenție și
Articolul 2 din Protocolul nr. 4.


4. Cererea nr. 15956/11 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 27
februarie 2011 de către Valerii ISTRATI, născut la 14 iunie 1966, locuiește în
Kotovsk (Ucraina).

 

La data de 30 iunie 2008, reclamantul a fost
reținut de către miliția din Râbnița. El a fost ținut în detenție în centrul
preventiv din Râbnița până la 08 iunie 2009, când a fost condamnat de judecătoria
Râbnița la doi ani și șase luni de închisoare, fiind învinuit de achiziție
ilegală a fostelor premii ale Uniunii Sovietice, furtul pașaportului sau a
altor document importante cu caracter personal și fraudă. În instanța de
judecată reclamantul nu a fost asistat de un avocat.

La 17 iulie 2009, a fost transferat la penitenciarul nr. 1
din Hlinaia. În timpul detenției a fost diagnosticat cu leziuni ale creierului
însoțite de hipertensiune.

La 31 decembrie 2010, reclamantul a fost eliberat. El
sa plâns autorităților Republicii Moldova, dar fără succes.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1 (b), Articolului 6 § 1, 3 (c) și (d),
Articolului 34 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1.


5. Cererea nr. 16281/11 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 10 martie
2011 de către Ostap POPOVSCHI, născut la 18 septembrie 1985, locuiește în
Tiraspol. În fața Curții este reprezentat de Alexandru POSTICA.

 

La data de 29 iunie 2009, reclamantul a fost
reținut de către pretinsa miliției nistreană, privind presupusele acuzații de procurare,
depozitare, transport, producție, prelucrare și furnizare, în scopul de a vinde
ilegal stupefiante și substanțe psihotrope, fiind ținut în detenție.

La data de 29 iulie 2010, reclamantul a fost
condamnat la cincisprezece ani închisoare de către judecătoria Tiraspol.
Avocatul reclamantului a formulat o contestație împotriva acestei decizii, însă
recursul a fost respins de instanța superioară din teritoriul secesionist.

Conform documentelor suplimentare prezentate
Curții, reclamantul a fost deținut timp de 4 luni (inclusiv procedura
judiciară), în izolatorul pretinsului minister de interne de la Tiraspol. Ulterior,
ca urmare înrăutățirii stării sale de sănătate, a fost transferat în Centrul de
sănătate și reabilitare a izolatorului nr. 3 din Tiraspol, după care a fost
transferat la penitenciarul nr. 2.

În 2012, mama reclamantului sa plâns fără succes
autorităților moldovenești.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1, Articolului 6 § 1, Articolului 7, Articolului
13, Articolului 34 din Convenție și Articolul 1 din Protocolul nr. 1.

6. Cererea nr. 25197/11 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 11 aprilie
2011 de către Alexandru URSU, născut la 10 aprilie 1981, locuiește în Hagimus. În
fața Curții este reprezentat de Alexandru POSTICA.

 

La 21 iulie 2009, reclamantul a fost arestat de
către miliția din Bender pentru presupusele acuzații de falsificare a documentelor,
utilizarea de documente false și a fraudei. El a fost plasat pentru o perioadă
de 40 de zile într-o celulă din clădirea miliției din Bender, lipsit de
condiții adecvate de detenție și supus la rele-tratamente și presiune psihologică
(tatăl său va fi de asemenea arestat), cu scopul de a-l determina să facă
declarații auto-incriminatorii .

Tatăl reclamantului a fost forțat de miliție să-și
doneze apartamentul presupusei victime, în schimbul eliberării fiului.

La data de 19 mai 2010, reclamantul a fost
condamnat de judecătoria Bender, la cincisprezece ani de închisoare. Condamnarea
reclamantului a fost menținută și de așa numita curte supremă la data de 29
iunie 2009. O copie a hotărârii fiindu-i prezentată la data de 12 octombrie
2010.

Reclamantul își ispășește pedeapsa în penitenciarul
nr. 1 din Tiraspol (Hlinaia). El sa plâns fără succes în fața autorităților
Republicii Moldova.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1, Articolului 6 § 1, Articolului 13 din Convenție
și Articolul 2 din Protocolul nr. 7.


7. Cererea nr. 767/12 (c. Rusiei), depusă la 26 decembrie 2011 de către Natalya
SHAPOVAL, născută la 24 mai 1960, locuiește in Rîbnița. În fața Curții este
reprezentată de Veaceslav ÈšURCAN.

 

La data de 28 martie 2011, reclamanta a fost
reținută de către așa numitele autorități ale RMN sub suspiciunea de deturnare
de fonduri, fiind plasată în detenție. Arestarea ei a fost prelungită de mai
multe ori, la cererea procurorului. Cu toate acestea, ei nu i-au fost prezentate
toate copiile cererilor contestate și deciziile judecătorești privind
extinderea arestării, fiindui refuzat dreptul de a fi reprezentată de un avocat
ales de ea.

Reclamanta a fost ținută în izolator, în așteptarea
procesului. Ultima decizie judecătorească de prelungirea arestării sale (până
la 28 ianuarie 2012) datează de la 25 noiembrie 2011.

Nu sunt informații suplimentare cu privire la derularea
procedurilor.

În fața Curții reclamanta s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1 și 4, Articolului 6, Articolului 8,
Articolului 13 din Convenție.


8. Cererea nr. 32528/12 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 22 mai
2012 de către Oksana IONOVA, născută la 3 iunie 1966, locuiește în Tiraspol. În
fața Curții este reprezentat de Veaceslav ÈšURCAN.

 

În luna martie 2012, reclamantei i-au fost pornite
patru cauze penale (fiind acuzată de abuz în serviciu, participarea ilegală la
activități de afaceri, abuz de autoritate). Ulterioar, toate aceste proceduri
au fost conexate. Ea a fost arestată și ținută în detenție. Reclamantei i-au
fost respinse toate contestațiile privind prelungirea arestului. Ultima decizie
datează cu 25 mai 2012.

Reclamanta s-a plâns, fără succes, în fața
președinților Rusiei și Moldovei, șefului guvernului rus, Misiunea OSCE în
Moldova etc.

Ea a fost deținută în izolatorul așa numitului
minister al afacerilor interne și mai târziu, în izolatorul penitenciarului nr.
3 din Tiraspol.

În conformitate cu cele mai recente informații, din
17 aprilie 2013, dosarul penal a fost transmis pentru examinare în judecătoria
din Tiraspol.

În fața Curții reclamanta s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1, Articolului 6, Articolului 8, Articolului 13
din Convenție.


9. Cererea nr. 28972/13 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 2 mai 2012
de către Serghei BOLTENCO, locuiește în Tiraspol. În fața Curții este
reprezentat de Alexandru POSTICA.

 

La 24 decembrie 2005, reclamantul a fost arestat de
miliția din Râbnița, fiind cercetat pentru organizare de furt în cantități mari
de metale neferoase de la locul de muncă, fiind ținut în detenție. Ancheta
preliminară a durat trei ani. La data de 27 februarie 2009, reclamantul a fost găsit
vinovat de judecătoria din Rîbnița și condamnat la 15 ani închisoare cu
confiscarea averii. Condamnarea sa a fost menținută și de pretinsa curte supremă
din RMN la 12 mai 2009.

Soția reclamantului s-a plâns, fără succes, în fața
așa numitelor autorități ale RMN, precum și în fața celor din Moldova cu
privire la detenția ilegală în condiții inumane și degradante.

Pînă în iunie 2009 a fost ținut în arest
preventiv în Rîbnița.

După condamnare, reclamantul a fost transferat la
penitenciarul nr. 2 din Tiraspol.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 2, Articolului 3, Articolului 13 din Convenție.

10. Cererea nr. 80882/13 (c. Republicii Moldova și Rusiei), depusă la 24
decembrie 2013 de către Vasile UNTILOV, născut la 9 iunie 1968, locuiește în
Varnița. În fața Curții este reprezentat de Alexandru POSTICA.

 

La 27 octombrie 2009, reclamantul și fiul său au
fost arestați de către așa numitele autorități nistrene privind suspiciunea de
trafic de droguri. Reclamantul a fost adus la departamentul de crima organizată
al pretinsului minister al afacerilor interne. Fiul său a fost eliberat la o
dată necunoscută.

Reclamantul ar fi fost torturat pentru a mărturisi
traficul ilegal de droguri, fiind plasat în detenție provizorie. La data de 1
februarie 2010, reclamantul a fost transferat la penitenciarul nr. 1 din
Hlinaia. În aprilie 2010, reclamantul a fost transferat în Bender.

La data de 19 aprilie 2011, judecătoria din Bender l-a
condamnat la 15 ani de închisoare. Această hotărâre a fost anulată de către așa
zisa instanța supremă la data de 17 mai 2011.

În iunie 2011 a fost transferat la penitenciarul nr. 3
din Tiraspol.

La data de 26 octombrie 2011, judecătoria Bender l-a
condamnat la 16 ani și șase luni de închisoare. Această hotărâre a fost parțial
anulată la 22 noiembrie 2011, micșorînd pedeapsa la 15 ani închisoare.

La data de 26 octombrie 2011, după condamnarea sa,
reclamantul a fost transferat la penitenciarul nr. 2 din Tiraspol.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 3 și Articolului 13 din Convenție.


11. Cererea nr. 55698/14 (c. Moldovei și Rusiei), depusă la 31 iulie 2014 cu
Valentin BABCHIN, care sa născut la 17 iulie 1975 și locuiește în Bender,
reprezentată de Alexandru Postica.

 

La data de 22 februarie 2012 reclamantul a fost
reținut de către miliția nistreană privind suspiciunea de falimentare deliberată
a unei societăți și incapacitatea de a rambursa creditorilor datoriile. El a
fost plasat în detenție provizorie a miliției din Tiraspol.

La data de 4 aprilie 2012, reclamantul a fost transferat
la centrul de arest preventiv penitenciarul nr.1 din Hlinaia. La sfârșitul
lunii aprilie 2012, a
fost transferat la penitenciarul nr. 3 din Tiraspol. În aprilie 2013 a fost transferat din
nou la penitenciarul nr. 1 din Hlinaia, apoi la penitenciarul nr. 3 din
Tiraspol, până în martie 2014, când a fost transferat la penitenciarul nr. 2
din Tiraspol.

La 19 noiembrie 2013, reclamantul a fost condamnat
de judecătoria din Tiraspol la 15 ani de închisoare cu confiscarea averii.
Condamnarea sa a fost menținută de instanța supremă la 4 februarie 2014.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1 și 4, Articolului 13 din Convenție și
Articolul 1 din Protocolul nr. 1.


12. Cerere nr. 8387/15 (c. Moldovei și Rusiei), depusă la 3 februarie 2015 de
către Ivan Rosip, născut la 20 mai 1958, locuiește în Bender. În fața Curții
este reprezentat de Alexandru POSTICA.

 

La 20 decembrie 2012, reclamantul (un om de
afaceri) a fost arestat de către autoritățile RMN fiind suspectat de fraudă și
daune materiale prin înșelăciune sau abuz de încredere, fiind plasat în
detenție.

La 16 iunie 2014, judecătoria Bender l-a condamnat
1 an și 8 luni de închisoare cu confiscarea averii. Această hotărâre a fost
parțial anulată de instanța supremă la 5 august 2014, fiind eliberat din
detenție.

Reclamantul s-a plâns, fără succes, autorităților
Republicii Moldovei și Rusiei.

În fața Curții reclamantul s-a plîns în temeiul
Articolului 3, Articolului 5 § 1 și 4, Articolului 13 din Convenție și
Articolul 1 din Protocolul nr. 1.


Întrebări uzuale


Cu privire la admisibilitatea


1. Se află reclamanții sub jurisdicția Moldovei și/sau Rusiei, în sensul
articolului 1 din Convenție, astfel cum a fost interpretat de Curte, în
cazurile Ilașcu și alții c. Moldovei și Rusiei (nr. 48787/99, CEDO 2004-VII),
Ivanțoc și alții c. Moldovei și Rusiei (nr. 23687/05 15 noiembrie 2011), Catan
și alții c. Moldovei și Rusiei (nr. 43370/04, 8252/05 și 18454/06, ECHR2012
(extracte), și Mozer c. Moldovei și Rusiei, (nr.11138/10, 23 februarie 2016), având
în vedere circumstanțele prezentelor cauze ?

În special, având în vedere cauzele menționate mai sus,
poate oare fi angajată responsabilitatea Guvernelor pârâte prin CEDO prin
prisma obligațiilor pozitive de a asigura drepturile reclamantului garantate de
CEDO? Au existat evoluții după cauzele menționate mai sus, care ar putea afecta
responsabilitatea uneia dintre părțile contractante?


Cu privire la fond


2. Au fost încălcate prevederile articolului 3 al Convenției în prezentele
cauze? (cu excepția cererii nr. 58144/09 – Igor BONDARENCO) În special:

(a) reclamanților le-a fost oferită asistență
medicală corespunzătoare stării lor de sănătate?
(b) reclamanții erau deținuți în condiții inumane de detenție, luând în
considerare starea lor de sănătate?

3. Situația de fapt din fiecare caz, relevă o încălcare a articolului 5 § 1 din
Convenție? (cu excepția cererilor nr. 28972/13 – Serghei BOLTENCO și 80882/13 –
Vasile UNTILOV). În special, a fost detenția reclamanților legală, în sensul
articolului 5 § 1 din Convenție?


4. A existat o violare a Articolului 5 § 4 al Convenției în ceea ce privește
cererile nr. 41660/10 – Elena DOBROVITCHI, 767/12 – Natalya SHAPOVAL, 55698/14
– Valentin BABCHIN și 8387/15 – Ivan ROSIP?


5. Reclamanții au la dispoziție căi de atac eficiente în ceea ce privește
plângerile lor în temeiul articolelor 3, astfel cum prevede articolul 13 din
Convenție?


Întrebări specifice


6. În ceea ce privește cererile nr. 56218/07 – Sergey YESIPOV și 28972/13 – Serghei
BOLTENCO, viața reclamanților a fost pusă în pericol ca urmare a presupusului
eșec de a le oferi asistență medicală calificată impusă de starea lor de
sănătate? Dacă da, a existat o încălcare a Articolului 2 din Convenție?


7. Situația de fapt (a se vedea cererile nr. 56218/07 – Sergey YESIPOV,
15956/11 – Valerii ISTRATII, 16281/11 – Ostap POPOVSCHI și 25197/11 – Alexandru
URSU) constituie o încălcare a Articolului 6 § 1 al Convenție? În special, reclamanții
au parte de un proces echitabil judecat de un tribunal instituit prin lege în
determinarea acuzațiilor penale ce li se aduc, astfel cum se prevede Articolul 6
§ 1 din Convenție? Au fost unii dintre reclamanți (a se vedea ererile nr.
56218/07 – Sergey YESIPOV, 15956/11 – Valerii ISTRATII, 767/12 – Natalya
SHAPOVAL și 32528/12 – Oksana IONOVA) lipsiți de orice garanții procedurale în
timul procesului, cu încălcarea Articolului 6 § 3 din Convenție?


8. A existat o violare a articolului 7 al Convenției în ceea ce privește
cererea nr. 16281/11 – Ostap POPOVSCHI?

9. Situația de fapt (a se vedea cererile nr. 767/12 – Natalya SHAPOVAL și
32528/12 – Oksana IONOVA) constituie o încălcare a Articolului 8 al Convenției?
În special, au fost reclamantele împiedicate să primească corespondență fără
cenzură și, în caz afirmativ, a fost aceasta o ingerință legală și
proporțională?


10. Situația de fapt (a se vedea cererile nr. 56218/07 – Sergey YESIPOV,
15956/11 – Valerii ISTRATII, 16281/11 – Ostap POPOVSCHI, 55698/14 – Valentin
BABCHIN și 8387/15 – Ivan ROSIP) constituie o încălcare a Articolului 1 din
Protocolul 1 al Convenție? În special, confiscarea averii reclamanților a fost
legală, a urmărit un scop legal și era proporțională cu acest scop, astfel cum
se prevede la Articolul 1 din Protocolul nr. 1?


11. Situația de fapt (a se vedea cererea nr. 41660/10 – Elena DOBROVITCHI) constituie
o încălcare a Articolului 2 din Protocolul nr. 4 al Convenție, ca urmare a
incapacității reclamantei de a părăsi orașul Bender?


12. Reclamanții au la dispoziție căi de atac eficiente în ceea ce privește
plângerile lor în temeiul articolelor 2, 6, 7 și 8, precum și Articolul 1 din
Protocolul nr 1, după cum Articolul 13 din Convenție?