La data de 29 martie 2016 Curtea a făcut publică hotărârea în cauza Okolisan c. Moldovei (cererea nr.
33200/11).

În cauza Okolisan c. Moldovei,
reclamantul este Pavel Okolisan, cetățean sârb, care s-a născut în 1957 și
locuiește în Wiener Neustadt (Austria).

În urma arestării sale în Ungaria, dl Okolisan în ianuarie 2011, a fost
extrădat în Moldova, fiind suspectat de fraudarea unei companii.

Reclamantul a susținut că condițiile de detenție, în perioada în 21
ianuarie – 23 august 2011, au fost inumane. În special, el s-a plâns de condițiile
în care a fost deținut în prima lună, acesta susținând că a fost plasat într-o
celulă pentru deținuți cu probleme medicale, deoarece la sosirea sa în
penitenciar, dânsul s-a plâns pe durerile cauzate de cancerul de prostată și hipertensiunea
arterială.

Având în vedere că alți 15 deținuți cu diferite boli au fost plasați în
aceeași celulă, reclamantului i-a fost frică de a nu fi contaminat cu alte boli.
După o lună, dl Okolisan a fost transferat 
într-o celulă din subsol, unde era foarte umed și rece, infestată cu
insecte și șobolani și nu avea acces la lumina zilei. Mai mult, accesul la apă nu
a fost disponibil în permanență, nu a existat nici o toaletă, astfel încât,
deținuții erau nevoiți să folosească o găleată, majoritatea dintre ei fumau în
celulă, iar mâncarea nu era suficientă și/sau necomestibilă.

Reclamantul a susținut că nu a primit tratamentul medical necesar stării sale,
iar în consecință, starea de sănătate s-a înrăutățit considerabil. El nu-și mai
putea controla urinarea și astfel a trebuit să mai suporte suplimentar și
umilire.

Potrivit guvernului pârât, celulele în care a fost plasat reclamantul, au
avut câte o fereastră și ventilație, o chiuvetă și o toaletă separată de restul
celulei. Celulele au fost în mod permanent dezinfectate, apa de la robinet a
fost disponibilă de cele mai dese ori, iar mâncarea caldă a fost servită de
trei ori pe zi.

Reclamantul a contestat încheierile de plasare în arest preventiv precum și
prelungirea acestora, referindu-se în mod special la starea sa de sănătate. La
data de 23 august 2011, detenția sa a fost înlocuită cu arestul la domiciliu.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns că a fost deținut în condiții inumane
precum și pe faptul că nu i s-a acordat o asistență medicală adecvată cu
încălcarea Articolului 3 din Convenție, tratament inuman sau degradant. În
continuare, el a invocat încălcarea Articolului 13 din Convenție, dreptul la un
recurs efectiv, menționând că nu a avut un recurs efectiv disponibil la nivel
național în ceea ce privește plângerile sale în conformitate cu Articolul 3 din
Convenție.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea
Articolului 13
din Convenție, notând că a examinat în repetate rânduri
problema căilor de recurs interne, în ceea ce privește condițiile precare de
detenție în Moldova (a se vedea Șarban
contra Moldovei, nr 3456/05, § 57-62 din 4 octombrie 2005, Holomiov contra
Moldovei, nr 30649/05, § 101-107 7 noiembrie 2006;.. Istratii și alții
împotriva Moldovei, nr 8721/05, 8705/05 și 8742/05, § 38 27 martie 2007;..
Modârcă v Moldova ., 14437/05, § 47, din 10 mai 2007;. și Stepuleac contra
Moldovei, nr 8207/06, § 46, la 6 noiembrie 2007
), și a conchis cu fiecare
ocazie că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente cu privire la
persoanele aflate în detenție.

Deasemenea, Curtea a constatat în unanimitate și violarea Articolului 3 din Convenție, reiterând că statul trebuie
să se asigure că o persoană poate fi deținută doar în condiții ce sunt
compatibile cu respectarea demnității umane, că modul și metoda de executare a
măsurii nu-l supun suferinței de o intensitate care să depășească nivelul
inevitabil de suferință inerent în detenție (a
se vedea Kudla, § 94, și Svinarenko și Slyadnev v Rusia [GC], nr 32541/08 și
43441/08, § 116, CEDO 2014)
și că, având în vedere cerințele practice ale
detenției, sănătatea și bunăstarea trebuie să fie asigurate în mod adecvat (a se vedea Idalov v Rusia [GC], nr 5826/03,
§ 93 22 mai 2012)
.

Curtea a mai notat că supraaglomerarea celulei a fost confirmată, atât de
datele Guvernului în ceea ce privește mărimea și gradul de ocupare a celulelor,
precum și de Centrul pentru Drepturile Omului. Mai mult decât atât, umiditatea
ridicată, fumatul în celulă și ventilația insuficientă a celulei au sporit
suferințele reclamantului, fiind depășit nivelul inevitabil de suferință
inerent în detenție.

De asemenea, Curtea a reamintit că, în hotărârea sa, Shishanov c. Republicii Moldova (nr. 11353/06, § 139, 15 septembrie 2015) a constatat necesitatea
aplicării articolului 46 din Convenție. În special, Curtea a specificat că
autoritățile moldovene ar trebui să stabilească, fără întârziere, un remediu
sau un set de remedii cu un efect preventiv și compensatorii, în scopul garantării
irepetabilității încălcărilor convenționale.

În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la omisiunea de a i
se acorda asistență medicală necesară stării sale, Curtea a notat, că Guvernul
a efectuat mai multe încercări de a-l convinge pe reclamant să fie transferat
în Penitenciarul nr. 16. Această instituție fiind o închisoare-spital, iar reclamantul
urma să fie transferat pentru a fi supus investigațiilor medicale suplimentare.
În opinia Curții, autoritățile nu pot fi atrași la răspundere pentru
neîndeplinirea obligațiilor pozitive de asigurare a unei asistențe medicale
corespunzătoare reclamantului, în cazul în care propriile sale acțiuni a
acestuia au împiedicat acest lucru.

Reclamantul a cerut 2 750 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli și 15 000
Euro cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea a acordat reclamantului 3 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și
1 000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de V. Plesca, avocat
din Chișinău.