La
09 februarie 2016, Curtea a pronunțat hotărârea cu privire la satisfacția
echitabilă în cauza
TUDOR-AUTO S.R.L. și TRIPLU-TUDOR S.R.L (cererile nr.  36341/03, 36344/03 și 30346/05).

Anterior, la 09 decembrie 2008 („hotărârea principală”), Curtea a hotărât că a existat violarea drepturilor companiilor
reclamante prevăzute de
art. 6
§ 1
 CEDO în privința lui Triplu-Tudor S.R.L. în ceea ce privește neexecutarea hotărârii judecătorești
definitive din 31 martie 1998, violarea art. 6
§ 1
 CEDO în privința lui Tudor-Auto S.R.L. în ceea ce privește
neexecutarea hotărârii judecătorești definitive din 31 martie 1998, precum și
privind casarea ulterioară a acestei hotărâri la 31 martie 2005 și violarea art.
1 al Protocolului nr. 1 la CEDO
, notând că imposibilitatea companiilor
reclamante de a avea certificate de înregistrare a constituit o ingerință în
dreptul lor la protecția proprietății, iar această ingerință a încălcat balanța
echitabilă între interesele companiilor reclamante și alte interese implicate.

Curtea a considerat că chestiunea privind aplicarea art. 41 nu
este gata pentru hotărâre, în perioada de referință, și a rezervat-o pentru o
hotărâre separată.

Companiile reclamante au cerut compensarea prejudiciilor în mărime
de
7,531,186 EURO și 18,289,961 EURO, plus costuri și cheltuieli
în mărime de 2,150 EURO.

Curtea a
acordat companiei Triplu-Tudor S.R.L. suma de 48,000 EURO, cu titlu de
prejudiciu material și suma de 5,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral;
companiei Tudor-Auto S.R.L. suma de 2,500 EURO cu titlu de prejudiciu material
și suma de 3,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral; plus suma de 1,000 EURO cu
titlu de costuri și cheltuieli.