La data de 09 februarie 2016
Curtea a pronunțat hotărârea în cauza Mescereacov c. Moldovei,
cererea nr. 61050/11.

În cauza Mescereacov
c. Moldovei
reclamantul, dl Alexandru Mescereacov, este cetățean al
Republicii Moldova, născut în 1982.

În anul 2002 Procuratura Generală
a inițiat urmărirea penală împotriva reclamantului, iar la 14 februarie 2002
Judecătoria Buiucani a dispus arestarea preventivă a reclamantului, pe motivul
plecării acestuia  din țară, reclamantul
a fost dat în căutare internațională.

În decembrie 2010, reclamantul a
fost reținut în Federația Rusă și a fost extrădat în Republica Moldova. La 29
decembrie 2010, reclamantul a fost plasat în arest în baza mandatului din 14
februarie 2002.  El a contestat încheierea prin care s-a dispus
arestarea preventivă susținând că nu a fost informat despre mandatul din 14
februarie 2002 în decurs de 72 de ore și că nu existau suficiente motive pentru
justificarea detenției. Recursul a fost respins pe motiv că el s-ar fi sustras
de la urmărirea penală și că s-ar putea sustrage din nou. Ulterior, arestul
preventiv a fost prelungit de câteva ori în baza acelorași motive. Toate
recursurile reclamantului au fost respinse. Ultima hotărâre judecătorească
pronunțată în privința arestului preventiv al reclamantului este încheierea
Judecătoriei Buiucani din 27 mai 2011, prin care s-a prelungit arestul
preventiv al reclamantului până la 29 iunie 2011.

În timpul arestului preventiv
reclamantului a fost deținut în Penitenciarul nr.13. Potrivit lui, condițiile
în această închisoare sunt foarte proaste: celulele sunt suprapopulate și
murdare, nu există un sistem de ventilare, lumina naturală pătrunde foarte
puțin în celulă deoarece geamurile sunt foarte mici, plimbările zilnice durează
doar o oră, iar mâncarea este de calitate foarte proastă.

La 14 iunie 2011, reclamantul a
fost condamnat la 8 ani de închisoare. Curtea nu a fost informată despre
evoluțiile ulterioare în dosarul penal deschis pe numele reclamantului.

Reclamantul a invocat încălcarea
articolului 3 al Convenției, susținând că condițiile de detenție în
Penitenciarul nr.13 echivalează cu un tratament inuman și degradant. De
asemenea, el a invocat încălcarea articolului 5 § 1 al Convenției, susținând că
nu a existat o bănuială rezonabilă că el a săvârșit infracțiunea și că
temeiurile invocate de instanțele de judecată naționale în susținerea arestului
preventiv nu sunt relevante și suficiente. În plus, el susține că detenția i-a
încălcat prezumția nevinovăției garantată de articolul 6 § 2 al Convenției.
Reclamantul a invocat încălcarea articolului 5 § 2
și 3, susținând că prealabil reținerii din 29 decembrie 2010 el nu a fost dus
în fața judecătorului și că nu a fost informat în decursul a 72 de ore despre
mandatul de arest preventiv din 14 februarie 2002. În cele din urmă, el s-a
plâns de faptul că după data de 29 iunie 2011, când a expirat mandatul de arest
preventiv, detenția lui a fost ilegală.

Curtea a
constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, notând că condițiile proaste
de detenție au fost constatate pentru anii 2008, 2009 și 2010 de către
Raportorul Special pentru tortură și alte forme crude, inumane sau
degradante de tratament sau pedeapsă și de către Avocatul
parlamentar. Guvernul nu a prezentat probe că, în perioada următoare, au avut
loc îmbunătățiri considerabile în penitenciarul respectiv.
Prin urmare, Curtea a îndemnat autoritățile să ia măsurile adecvate
pentru a pune capăt la ceea ce pare a fi o problemă sistemică.

În aceste
circumstanțe Curtea a considerat că nu existe motive pentru a ajunge la o altă
concluzie decât cea din cauza Hadji c. Moldovei (cererea nr.
32844/07, 41378/07, § 20, 14 februarie 2012). Corespunzător suferințele la care
a fost supus reclamantul pe durata detenției au depășit nivelul inevitabil de
suferință inerent detenției și au atins pragul de severitate contrar
articolului 3 al Convenției.

Restul capetelor din cererea
reclamantului au fost respinse ca inadmisibile în temeiul prevederilor art. 35 § 1, 3 și 4 din Convenție.

Reclamantul a
cerut 1
5,000 EURO
cu titlu de prejudiciu moral și 2,710 EURO cu titlu de costuri și
cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului
4,500 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 800 EURO cu titlu de costuri și
cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a
fost reprezentat de V. Țurcan și M. Belinschi,
avocați din Chișinău.