În data de 15 septembrie 2015 Curtea a
pronunțat hotărârea
 Lari c. Moldovei (cererea nr. 37847/13). 

*** 

În cauza Lari c. Moldovei,
reclamanta este Ana Lari, născută în 1961.
 

La data de 13 iunie 1999 fiica de
șaptesprezece ani a reclamantului (C.) a fost găsită moartă urmare a supradozei
medicamentoase în oficiul unei companii.
 

Potrivit expertizei medico-legale din
14 iunie 1999 moartea lui C. a fost cauzată de o intoxicație medicamentoasă. De
asemenea, pe corpul victimei au fost descoperite echimoze pe piciorul stâng,
hemoragie în membrana mucoasei anale și în vestibulul vaginului, cauzate
 cu 30-40
minute înaintea morții cu un obiect contondent.
 

La data de 26 octombrie 1999 au fost
inițiate proceduri penale pe faptul comiterii infracțiunii de determinare la
sinucidere.
 

Au fost audiate în calitate de martori
șase persoane. Trei
 martori au confirmat că C. a petrecut noaptea între 12
și 13 iunie 1999 la o petrecere și că îi era frică de pedeapsa părinților,
deoarece nu a informat pe aceștia despre plecarea la petrecere. Ei au confirmat
că în dimineața zilei de 13 iunie 1999 C. a venit împreună cu P. și M. la
sediul companiei și au decis să aștepte un prieten. Ulterior P. și M. au
plecat. Paznicul companiei I., a menționat că C. arată obosită și că a mers să
se culce după plecarea lui P. și M. De asemenea, paznicul a menționat că a
întrat de două ori în oficiu să vadă ce face C., prima dată el a auzit
respirația acesteia, iar după alte 30 de minute când a venit din nou, C. deja
nu mai respira și nu avea puls. Atunci el l-a telefon pe V., un muncitor
necalificat, pentru a-l ajuta și să cheme ambulanța. Toți martorii au negat
întreținerea relațiilor sexuale cu C. și că
 altcineva nu
a fost
 în sediul companiei care putea să ai aibă aceste relații. 

La data de 24 decembrie 1999
Procuratura sectorului Centru a dispus încetarea urmăririi penale, pe motivul
lipsei elementelor constitutive a infracțiunii, reținând următoarele:
 

“Examinând suicidal și de
asemenea versiunea că C. a comis suicidul după ce a fost violată, a constatat
că: Potrivit depozițiilor martorilor, între 08:30 și 11:00 la 13 iunie
1999 nimeni în afară de C. nu se afla în sediul companiei; Potrivit
raportului de expertiză medico-legală din 14 iunie 1999, nu s-au găsit urme de
spermă în cavitățile lui C.; Potrivit aceluiași raport nu sunt prezente
leziuni pe corpul sau fața lui C. Este imposibil de stabilit când C. a
obținut și utilizat medicamentele. Investigația nu a stabilit careva cauze sau
motive care ar determina moartea violentă a lui C.; se concluzionează că a fost
un accident fatal: că C. fiind îngrijorată despre absența sa nemotivată de
acasă, a încercat să evite pedeapsa părinților prin spitalizare cu otrăvire,
dar urmare a utilizării neglijente a medicamentelor, a murit de la supradoză.”.
 

În 2005 reclamantul s-a
plâns Procuraturii Generale, că nu a fost informată despre decizia din 24
decembrie
 1999 și că aflat de aceasta doar
în decembrie 2004. Ea a invocat că investigația a fost superficială și
ineficientă, cerând redeschiderea procedurilor. Ea a notat că investigația a
examinat doar versiunea suicidului și a eșuat să verifice circumstanțele care
au determinat leziunile pe corpul fiicei și să stabilească timpul când
medicamentele puteau fi inhalate.
 

La data de 17 martie 2005 Procuratura
generală a anulat ordonanța din 24 decembrie
 1999 și
a dispus redeschiderea urmăririi penale, constatând că procedurile erau
încetate după o investigație superficială și incompletă; că nu a fost dispusă o
examinare medico-legală a corpului lui C.; nu a fost stabilită substanță cu
care a fost intoxicată C.; investigația nu a aflat cum C. a obținut
medicamentul și în ce circumstanțe cu 30-40 minute înainte de moartea acesteia
au fost cauzate leziuni pe piciorul stâng, membrana mucoasă a anusului și
vestibulul vaginului; nu a fost verificată complicitatea lui P., M., I. și V.
în comiterea infracțiunii.
 

La data de 04 mai 2005 reclamanta a
fost recunoscută în calitate de parte vătămată în cadrul procedurilor penale.
 

La data de 22 septembrie 2005
Procuratura Generală a transferat cauza penală de la Procuratura sectorului
Centru la Procuratura municipală, invocând întârzieri și comportamentul
neprofesionist a investigației.
 

Examinarea medico-legală a corpului a
fost finalizată la 17 octombrie 2005 și s-a constatat că moartea putea să aibă
loc după 2 ore de la ingestie cu o supra doză de 40 de pastile.
 

La 20 februarie 2005 reclamanta a
primit un răspuns că investigația întârzie deoarece persoanele ce urmează a fi
audiate se află în afara țării.
 

La data de 12 iunie 2012 reclamanta s-a
plâns Procurorului General despre ineficiența investigației și că nu este
informată despre mersul procedurii. La 10 iulie 2012 reclamanta a primit un
răspuns că investigația este pendinte și că va fi informată despre decizia pe
caz.
 

Ulterioarele plângeri a reclamantei
despre ineficiența procedurilor și imposibilitatea de a exercita drepturile
sale au rămas fără răspuns.
 

În fața Curții reclamanta invocând
articolul 2 din Convenție, dreptul la viață, s-a plâns că investigația condusă
de autorități nu a fost eficientă și promptă.
 

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea
articolului 2 din Convenție
, sub
aspect procedural.
 

Ea a notat că fiica reclamantei a fost
găsită moartă în jurul orei 11.00 pe 13 iunie 1999. Potrivit expertizei
medico-legale din 14 iunie 1999 leziunile ar fi fost cauzate în urma unui
raport sexual și că moartea a fost cauzată de o intoxicație medicamentoasă.
 

În pofida constatărilor nominalizate,
nu a fost inițiată nici o investigație
 până la data
de 26 octombrie 1999, peste 4 luni. Două luni mai târziu, la data de 24
decembrie 1999 investigația a fost încetată, pentru a fi redeschisă în 2005,
suspendată în 2008, durând o lună în 2012 și suspendată din nou.
 

Curtea a observat că în 2005 Procuratura
Generală a concluzionat că investigația a fost superficială și incompletă,
fiind identificate mai multe deficiențe. Totuși, din materialele prezentate
Curții nu rezultă că după redeschiderea investigației s-ar fi încercat să afle
circumstanțele în care C. ar fi obținut medicamentele sedative și cum au apărut
leziunile pe corpul acesteia cu 30-40 minute înainte de deces, în condițiile în
care ea deja a inhalat sedative sau să investigheze eventuala complicitate a
celor patru martori. Aparent martorii nu au mai fost audiați repetat. Potrivit
ordonanței din 2008, raportul de expertiză din 21 iunie 2006 a fost unica probă
obținută după redeschiderea investigației, deși aparent expertul s-a bazat pe
concluziile expertizei din 1999.
 

Curtea a notat că investigația a durat
14 ani, cu lungi întreruperi, care au fost considerate
 drept excesive de
însuși autorități. Ea a considerat că o astfel de durată îndelungată a
investigației, în lipsa factorilor de complexitate și cu deficiențele
nominalizate, nu satisface cerințele promptitudinii implicite obligației
procedurale în temeiul articolului 2 din Convenție.
 

Mai mult decât atât, este evident din
ordonanța din 04 mai 2005,
  până la această dată, autoritățile nu au implicat
reclamantul în investigația respectivă. După această dată, ea nu a primit vreo
informație despre investigație, decât dacă se plângea de lipsa eficienței
acesteia.
 

Reclamantul a cerut 25,000 Euro cu
titlu de prejudiciu moral și 2,100 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
 

Curtea a acordat reclamantului 12,000
Euro cu titlu de prejudiciu moral și 2,100 Euro cu titlu de costuri și
cheltuieli.
 

În fața Curții reclamantul a fost
reprezentat de
 A. Briceac și B. Malachi avocați din Chișinău.