În
cauza Doroșeva c. Moldovei, reclamantul este Ecaterina Doroșeva,
născută în 1978, din Chișinău.
La 11 noiembrie
2009 doamna Doroșeva a fost reținută de către ofițerii de poliție în stradă,
fiind suspectată de posesia drogurilor. Ea a fost dusă la poliție, unde a stat
până dimineață. Ea a pretins că a fost maltratată de ofițerii de poliție, până
a fi adusă la sectorul de poliție, iar acest fapt a fost confirmat după
eliberarea acesteia din detenție, când a fost examinată de medici, fiind
constatate numeroase leziuni pe față, mâni și coapse, comoție și nasul rupt.
În
ianuarie 2010 ea a depus o plângere penală la procuratură, care a fost respinsă
de 2 ori, în primul caz când procuratura a concluzionat că leziunile puteau fi
cauzate ca urmare a căderii și în al doilea caz pe motivul existenței
discrepanțelor în documentele medicale. Ordonanțele procuraturii au fost
menținute de judecătorul de instrucție în noiembrie 2011.
În
fața Curții, invocând articolul 3 din Convenție, interzicerea tratamentului
inuman și degradant, reclamantul s-a plâns că a fost maltratat în custodia
poliției și că autoritățile au eșuat să investigheze în mod corespunzător
plângerea respectivă sau să explice sursa leziunilor, constatate în documentele
medicale.
Curtea
a constatat, în unanimitate, violarea articolului 3 din Convenție, sub aspect
material și procedural, notând că la eliberarea reclamantului din detenție pe
corp au fost constatate numeroase leziuni.
Având
în vedere că Guvernul nu a prezentat o explicație a leziunilor reclamantului,
Curtea a concluzionat că acestea au apărut în rezultatul maltratării în
custodia poliției.
În
ceea ce privește investigația plângerii de maltratare, Curtea a notat în
continuare că după primirea plângerii, procuratura nu a întreprins nici un pas
decisiv pentru a investiga circumstanțele respective și s-a mulțumit cu
acceptarea, fără nici o rezervă, a declarațiilor ofițerilor de poliție.
În
prima ordonanță procuratura a speculat că leziunile reclamantului puteau fi
cauzate ca urmare a căderii. Ulterior, confruntând concluziile din raportul
medicala repetat, unde a fost constatat că leziunile nu puteau fi cauzate
urmare a căderii și că puteau fi cauzate prin cel puțin șase lovituri diferite,
procuratura a identificat un nou temei pentru a respinge plângerea și anume
considerând că data roentgenului este 10 noiembrie în loc de 13 noiembrie 2009.
Nu a fost nici o explicație a acestei concluzii și materialele dosarului nu
conțin nici o dovadă în acest sens. Din contra, toate documentele medicale,
prezente în materialele dosarului, se referă la data de 13 noiembrie 2009, data
când s-a efectuat roentgenul. În final, Curtea a notat că procurorii nu au
cerut reclamantului să identifice ofițerii de poliție vinovați de maltratare, pentru
a efectua o confruntare a acestora.
Reclamantul a cerut
20,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 5,100 Euro cu titlu de costuri
și cheltuieli.
Curtea a acordat
reclamantului 12,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.
În fața Curții
reclamantul a fost reprezentat de R. Zadoinov, avocat din Chișinău.
***
În
cauza I.P. c. Moldovei, reclamantul este I.P., născut în 1987, din
Chișinău.
I.P. a
pretins că a fost violată de către O.P., cu care se întâlnea mai mult de un an
de zile. Potrivit ei, O.P., care era gelos și violent, în seara zilei de 10 mai
2012 s-a supărat pe ea, deoarece nu a putut să o contacteze. El a așteptat-o în
fața casei acesteia și, la venirea ei, a atacat-o, forțat a băgat-o în
automobil și a adus-o acasă la acesta, unde a ținut-o toată noaptea, a
atacat-o, a violat-o și a sodomizat-o contrar voinței acesteia.
Dimineața
O.P. i-a permis să plece și a chemat un taxi pentru. Ea imediat a depus o
plângere penală împotriva lui și a fost supusă unei examinări medicale.
Concluziile medicale au constatat multiple leziuni pe corpul acesteia și urme
de spermă în vagin. O.P. de asemenea a fost supus unei examinări, fiind constatate
zgârieturi pe gât, specifice celor cauzate de victimele violului. Potrivit
versiunii lui O.P., acesta a recunoscut că a pălmuit reclamantul, însă a negat
că ar fi făcut uz de careva violență și că ar fi violat-o, inițial insistând că
raportul sexual a avut loc cu acord mutual și ulterior negând în totalitate că
ar fi avut cu ea vreun raport sexual.
Plângerea
reclamantului a fost respinsă de procuratură, pe motiv că ea se întâlnea cu
O.P., că a mers benevol în locuința acestuia și a putut să opună rezistență
dacă și-ar fi dorit cu adevărat acest lucru.
În
fața Curții, invocând articolul 3 din Convenție, interzicerea tratamentului
inuman și degradant, articolul 8 din Convenție, dreptul la respectul vieți
private, reclamantul s-a plâns de lipsa unei investigații eficiente a plângerii
privind violul și invocând articolul 13 din Convenție, lipsa remediilor
naționale penale sau civile pe marginea plângerii privind violul și pentru
ineficiența investigației.
Curtea
a constat, în unanimitate, violarea Articolului 3 din Convenție, sub aspect
procedural, notând că investigația efectuată de către procurori a fost viciată
de câteva ori. În primul rând, procuratura a refuzat inițierea urmăririi
penale, aparent tratând alegațiile reclamantului ca nefiind suficient de serioase,
în pofida faptului că concluziile medicale inițiale au constatat semne de
violență și urme de spermă în vagin și că persoana acuzată de viol avea
zgârieturi pe gât, specifice violului.
Ordonanța
inițială a fost emisă, fără audierea martorilor sau petrecerea a careva acțiuni
de investigație.
La
redeschiderea investigației, procuratura a obținut concluzii medicale noi, a
audiat părinții lui O.P. și unul din prietenii săi. Nu a avut loc confruntarea
dintre reclamant și O.P. și nu au fost audiați alți martori.
Procuratura
a acceptat fără rezerve versiunea lui O.P., potrivit căreia el nu a forțat
reclamantul să meargă cu el, în seara respectivă. Nu au fost audiați vecinii
sau angajații stației PECO, care potrivit reclamantului au fost martorii
încercării reclamantului de a fugi de la O.P. Ofițerul de urmărire penală nu a
încercat să găsească vreo explicație a declarațiilor divergente a acestuia
referitor la existența raportului sexual în ziua de 10 aprilie 2010.
Curtea
a considerat că nu este necesar să examineze separat alegația reclamantului
privind violarea Articolului 8 din Convenție.
În
continuare, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 13, în
conjuncție cu Articolul 3 din Convenție, în ceea ce privește perspectivele de
succes a eventualei acțiuni civile.
Reclamantul a cerut 90,000
Euro cu titlu de prejudiciu moral și 5,607 Euro cu titlu de costuri și
cheltuieli.
Curtea a acordat
reclamantului 10,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 2,000 Euro cu
titlu de costuri și cheltuieli.
În fața Curții reclamantul
a fost reprezentat de I. Dodon, avocat din Chișinău.
