La data de 07 aprilie 2015 Curtea a făcut publică
hotărârea în cauza Veretco c. Moldovei, cererea nr. 679/13.

***

În cauza Veretco, reclamantul este
Fiodor Veretco, născut în 1963, care locuiește în Seliște.

La 28 noiembrie 2012 reclamantul a
fost reținut de poliție, fiind acuzat de trafic de persoane minore.

La 30 noiembrie 2012 procuratura a
înaintat un demers privind eliberarea unui mandat de arest în privința
reclamantului, pe motiv că reclamantul poate să se ascundă de la urmărire
penală, influența investigația și să comită alte infracțiuni.

Instanța de judecată a eliberat
mandat de arest în privința reclamantului pentru un termen de 30 de zile.

Reclamantul a contestat eliberarea mandatului de arest,
invocând lipsa motivelor ce ar justifica arestarea sa și ignorarea de către
instanța de judecată a măsurilor preventive non-privative de libertate.

La 06 decembrie 2012 instanța de recurs a respins
contestația reclamantului, fără a răspunde la argumentele invocate de către
reclamant.

La 26 decembrie 2012 instanța de judecată a prelungit
arestarea reclamantului pentru un termen de 30 de zile, reiterând motivele
anterioare.

La 11 ianuarie 2013 instanța de recurs a respins
contestația reclamantului, fără a răspunde la argumentele invocate de către
reclamant.

La 22 ianuarie 2013 procuratura a cerut prelungirea
arestării reclamantului. Instanța de judecată a respins demersul procuraturii
și a dispus eliberarea reclamantului sub control judiciar.

În perioada 28 noiembrie – 05 decembrie 2012 reclamantul
a fost deținut în IDP a Comisariatului General de Poliție,  ulterior care a fost transferat în
Penitenciarul nr. 13, unde a fost deținut până la 24 ianuarie 2013.

Potrivit fișei medicale prezentate de către reclamant, la
01 octombrie 2012 acesta a fost diagnosticat cu traumă toracică, 2 coaste rupte
și contuzie a umărului drept, urmare a unei căderi la locul de muncă. La 23
octombrie 2012 el a fost diagnosticat cu bronhopneumonie post-traumatică,
fractură a coastei, condiție sub-febrilă, dureri în piept, etc. Doctorii i-au
recomandat reclamantului să stea în pat, aplicarea pansamentelor și tratament
intra-muscular antibiotic a pneumoniei.

La ședința din 30 noiembrie 2012, doctorul A. a confirmat
diagnoza pneumoniei și a reiterat necesitatea tratamentului. În aceeași ședință
reclamantul a invocat dureri și imposibilitatea de a dormi din cauza coastelor
rupte, etc.

La ședința din 26 decembrie 2012 reclamantul a pretins că
nu a fost vizitat de medic pe durata detenției sale.

La 22 decembrie 2012 avocatul reclamantului s-a plâns
procuraturii despre condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 și lipsa
unei asistențe medicale.

În fața Curții, invocând articolul 3 din Convenție,
reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție din Penitenciarul nr. 13 și
lipsa unei asistențe medicale. Invocând articolul 5 din Convenție, reclamantul
s-a plâns de detenție ilegală, deoarece arestarea acestuia s-a examinat în
lipsa materialelor dosarului penal. În continuare reclamantul s-a plâns, în
temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, deoarece nu a avut acces la probele în
baza cărora instanțele au adoptat deciziile sale. De asemenea, reclamantul s-a
plâns, în temeiul articolului  5 § 3 și
4 din Convenție, de lipsa unor motive suficiente și relevante în respingerea
habeas corpus în virtutea stării sănătății și neaudierea doctorului în instanța
de recurs. În final reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 5 din
Convenție, deoarece nu avea dreptul la compensație pentru violarea articolului
5.

În lumina constatărilor, în temeiul articolului 3 din
Convenție, Curtea a considerat că nu este necesar de a examina chestiunea dacă
argumentele reclamantului despre starea sănătății era pertinente legalității
detenției sau dacă erau motive suficiente și relevante în deciziile naționale
în acest sens.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din
Convenție, notând că reclamantul a prezentat fișe medicale, potrivit cărora cu
o lună înainte de arestare, reclamantul a fost diagnosticat cu pneumonie, coaste
rupte, contuzia mânii, fiind prescrise antibiotice, documentele fiind
prezentate instanțelor judecătorești naționale.

La 30 noiembrie 2012 un doctor a confirmat în instanță
diagnoza reclamantului și la 26 decembrie 2012 reclamantul a făcut referire la fișele
medicale respective și la declarațiile medicale. Instanța de judecată nu s-a
referit la declarațiile doctorului, date anterior. Iar instanța de recurs a
menținut concluzia respectivă și a refuzat audierea doctorului.

Curtea a notat că Guvernul nu a prezentat nici o dovadă
pentru a demonstra neveridicitatea concluziilor doctorului A. Faptul că aceeași
instanță a refuzat să i-a concluziile respective în considerație, nu înseamnă o
opinie medicală diferită în privința stării sănătății reclamantului. În lipsa unei
concluzii medicale contradictorii, Curtea nu a găsit motiv să pună la îndoială
veridicitatea diagnozei reclamantului, potrivit căreia acesta suferea de o
inflamație și avea nevoie de antibiotice.

În continuare Curtea a notat, că pe durata detenției
doctorii s-au limitat la verificarea reclamantului de tuberculoză și sifilis,
în lipsa dovezilor de administrare a antibioticelor sau alt tratament.

Curtea a observat că reclamantul suferea de pneumonie,
stare care în lipsa unui tratament punea în pericol viața, din cauza riscului
de acumulare a lichidului în plămâni. În aceste circumstanțe, lipsa unei
asistențe medicale prompte și calificate a determinat tratament inuman și
degradant.

În ceea ce privește pretinsa violarea a articolului 5 § 1
din Convenție, detenție ilegală, Curtea a declarat acest capăt din cerere ca
vădit inadmisibil, în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului
5 § 4 din Convenție, pe motivul că reclamantul și avocatul său nu au avut acces
la materialele cauzei penale, contrar principiului egalității armelor.

De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea
articolului 5 § 5 din Convenție, deoarece legislația relevantă nu a oferit un
remediu reclamantului, pe motiv că nu exista o achitare definitivă a
reclamantului pe toate capetele de acuzație, iar Guvernul nu a prezentat nici
un argument în contradictoriu în acest sens.

Reclamantul a cerut 20,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 4,500
Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 9,800 Euro cu titlu de prejudiciu moral
și 605 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de R. Zadoinov, avocat din
Chișinău.