La 14 aprilie 2015 Curtea a pronunțat
hotărârea în cauza Botezatu c. Moldovei, cererea nr. 17899/08.

În cauza Botezatu,
reclamantul este Radu Botezatu, ofițer de poliție, născut în 1978, din Băcioi.

La data de 21 iulie
2004 judecătoria Centru a obligat Consiliul municipal Chișinău să acorde
reclamantului spațiu locativ. Hotărârea a fost menținută de instanța superioară
și a devenit definitivă la 04 noiembrie 2004. Procedurile de executare au fost
inițiate la data de 11 mai 2005.

După comunicarea cererii
Guvernului, la data de 02 august 2011, reclamantul a inițiat proceduri
judiciare în temeiul Legii nr. 87, cerând executarea hotărârii definitive și
compensarea prejudiciului moral în mărime de 10,000 Euro, prejudiciului
material de 7,866 Euro, costul chiriei plătite în perioada septembrie 2004 –
decembrie 2011 și 240 Euro cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin hotărârea
judecătoriei Rîșcani din 30 noiembrie 2011 s- a constatat violarea drepturilor
reclamantului la un proces echitabil și respectul proprietății, pentru neexecutarea
hotărârii timp de 7 ani, a adjudecat prejudiciul moral în mărime de 7,050 Euro
și prejudiciul material cerut de reclamant, integral.

La data de 29
februarie 2012 Curtea de Apel a admis apelul Ministerului Finanțelor, a anulat
hotărârea instanței de fond și a adoptat o nouă hotărâre, prin care a constatat
violarea dreptului la un proces echitabil, a adjudecat suma de 2,270 Euro cu
titlu de prejudiciu moral și 565 Euro cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de apel a respins cerința reclamantului de compensare a prejudiciului
material ca neîntemeiată, pe motiv că contractele de chirie nu ar produce
efecte juridice în raport cu statul.

La data de 08
august 2012 Consiliul municipal Chișinău a eliberat reclamantului un bon de repartiție
pentru instalare într-un apartament nou.

Prin scrisoarea din
15 mai 2014 Guvernul a informat Curtea că hotărârea definitivă a fost executată
la 08 august 2012.

În fața Curții
reclamantul s-a plâns, invocând art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul
Adițional, de neexecutarea hotărârii din 21 iulie 2004.

Guvernul a cerut
Curții să declare cererea reclamantului ca inadmisibilă, deoarece acesta a
pierdut calitatea de victimă, după epuizarea remediului în temeiul Legii nr.
87, recunoașterea violării principiului termenului rezonabil și adjudecarea
sumei de 44,965 MDL pentru compensarea prejudiciului moral și costurilor și
cheltuielilor, corespunzător oferind remediu eficient pentru violarea Convenției.

Reclamantul nu a
fost de acord și a invocat că instanțele naționale nu au recunoscut expres
violarea art. 1 din Protocolul Adițional și nu au compensat prejudiciul
material integral, motiv pentru care acesta nu a pierdut calitatea de victimă.

Curtea a constatat,
în unanimitate, violarea art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul
Adițional, notând că hotărârea din 2004 a fost executată la 08 august 2012,
când a fost eliberat bon de repartiție, corespunzător această hotărâre nu a
fost executată timp de 87 de luni.

Ea a notat că
Curtea de Apel Chișinău a constatat la 29 februarie 2012 că întârzierea în
executarea hotărârii de 78 de luni constituit violarea drepturilor
reclamantului.

În ceea ce privește
compensația monetară, Curtea a observat că reclamantul a obținut suma de 2,270
Euro cu titlu de prejudiciu moral, însă nu a obținut compensația prejudiciului
material. Acesta a prezentat instanțelor naționale contractele de chirie și
recipise potrivit cărora a plătit suma de 7,500 Euro pentru chirie, în perioada
septembrie 2004 – decembrie 2011. Instanțele judecătorești au respins cerințele
respective, ca neîntemeiate, deoarece contractele nu produc efecte juridice
pentru stat, pe motiv că nu au fost înregistrate în registrul bunurilor
imobile.

Curtea a notat că
nici unul din contractele de chirie nu a depășit termenul de 3 ani și pentru
acest motiv, potrivit legislației naționale, aparent nu urmează a fi în mod
obligatoriu înregistrate în registrul bunurilor imobile. Omisiunea instanțelor
naționale de a adjudeca compensații în acest sens este absolut neîntemeiată în
lumina jurisprudenței Curții.

În aceste
circumstanțe, deși instanțele naționale au recunoscut violarea, reclamantul nu
a putut obține redresare adecvată pentru executarea întârziată a hotărârii.

Curtea a notat faptul că procedurile în temeiul Legii nr.
87 nu au dus la pierderea calității de victimă a constituit o circumstanță
agravantă în ceea ce privește violarea art. 6 din Convenției.

Reclamantul a cerut 123,200 MDL, plus chiria
plătită până la pronunțarea hotărârii, 7,419 Euro cu titlu de prejudiciu moral
și 112 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 9,461
Euro cu titlu de prejudiciu material, 1,300 Euro cu titlu de prejudiciu moral
și 112 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat
de L. Osoian, avocat din Chișinău.