În
cauza Promo Lex și alții, reclamanții sunt ONG-urile Promo Lex și CREDO, și
Igor Grosu, din Moldova.

La
29 ianuarie 2009 poliția a arestat o persoană care a protestat pașnic în fața
Procuraturii Generale.

Ca
reacție, asociațiile reclamante au decis să organizeze un protest în fața
sediului Procuraturii Generale, urmat de un marș la sediul MAI, cu un protest
în fața acestuia.

La
2 februarie 2009 asociațiile reclamante au depus o notificare la autoritatea
municipală, informând despre intenția de a petrece evenimentul nominalizat,
descriindu-l ca un eveniment spontan la evenimentele din 29 ianuarie 2009.

La
3 februarie 2009 asociațiile reclamante au organizat un protest în fața
sediului Procuraturii Generale. Potrivit înregistrării video, aparent la
eveniment au participat 20 de persoane. Al treilea reclamant se afla printre
participanți. În ceva timp de la începutul demonstrației, protestatarii au fost
atacați de 6 persoane mascate, care au inițiat un atac fizic asupra acestora,
inclusiv dispersând gaz lacrimogen și vopsea. În urma atacului al treilea
reclamant a suferit numeroase leziuni și a avut nevoie de îngrijiri medicale.
Protestatarii s-au apărat desinestătător și au reușit să alunge atacatorii,
reușind să imobilizeze 2 atacatori. Unul din atacatori a recunoscut că a fost
plătit cu 1,000 MDL de o persoană necunoscută pentru a participa la atac.

Mulțimea
era monitorizată din start de către 4 polițiști în uniformă, care se aflau în
mașina de patrulare parcată în apropiere de la locul evenimentului. De asemenea,
evenimentul a fost filmat de către aproximativ 6 persoane civile, care potrivit
reclamanților erau ofițeri de poliție. Când s-a început încăierarea dintre
protestari și atacatori, nu a intervenit nici un ofițer de poliție. Protestarii
au alertat poliția și au cerut ajutor, însă fără rezultat. O patrulă de poliție
s-a apropiat doar peste 1,5 oră și a preluat persoanele imobilizate de către
atacatori.

Organizatorii
demonstrației au depus o plângere la Procuratura Generală, și s-au plâns,
printre altele, de omisiunea poliției de a interveni prompt. A fost inițiată o
anchetă și au fost identificați atacatorii. Doar 2 din ei au fost condamanți la
4 ani detențiune cu suspendare pentru încălcarea dreptului la libertate de
întrunire pașnică și huliganism. Nu s-a întreprins nici o acțiune pe marginea
plângerii reclamanților privind inacțiunea poliției.

În
fața Curții reclamanții s-au plâns că autoritățile naționale nu și-au onorat
obligațiile sale pozitive de a proteja dreptul acestora la libertatea
întrunirii pașnice. De asemenea, reclamanții s-au plâns de lipsa unui recurs
efectiv la omisiunea autoritățile de a proteja dreptul la libertatea întrunirii
pașnice.

Curtea
a constatat, violarea art. 11 CEDO,
considerând că autoritățile naționale au eșuat să întreprindă măsuri
polițienești adecvate pentru a proteja reclamanții împotriva
atacului violent și să investigheze în mod eficient
circumstanțele incidentului.

Ea notat că participanții la protestul din 03 februarie 2009 au fost
atacați de șase persoane ce purtau măști. Diferit de speța
Plattform
“Ärzte für das Leben”,
unde erau
aruncate ouă și iarbă în participanți, reclamanți din speță erau loviți și
îmbrânciți, fiind dispersat gaz lacrimogen. Unii din participanți, inclusiv al
treilea reclamant, au suferit leziuni  în
urma atacatorilor și au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Incidentul a avut loc în fața sediului Procuraturii
Generale, clădire păzită de către poliție. O patrulă a poliției fiind parcată
în apropierea evenimentului observa incidentul, fără să intervină. Unul din
protestatari a chemat poliția imediat după începerea atacului, însă a fost
nevoie de 1,5 oră pentru apariția poliției.

Guvernul a explicat reacția lentă a poliției,
făcând aluzie la faptul că reclamanții au eșuat să notifice autoritățile locale,
cu 5 zile înainte, corespunzător nu au oferit posibilitate să se pregătească și
să intervină. Reclamanții, în opinia Guvernului, au acționat contrar legii cu
privire la libertatea de întrunire, notificând autoritatea doar cu 1 zi
înainte. Curtea nu a fost convinsă de acest argument, or având în vedere faptul
că numărul participanților era mai mic de 50 de persoane, nu aveau atare
obligație legală. De altfel, în caz contrar, reclamanții urmau să fie atrași la
răspundere în temeiul art. 67 Cod contravențional.

Curtea a subliniat că a examinat numeroase cazuri,
vizând articolul 11, urmare a evenimentelor ce au avut loc aproximativ în
aceeași perioadă de timp ca și circumstanțele din speță. În particular, grupa
cauzelor inițiate de către Hyde Park și membrii săi, unde poliția a avut nevoie
de timp foarte scurt pentru a ajunge la locul protestelor pașnice, fără a fi
anunțați de cineva și a arestat participanții
(a
se vedea Hyde Park și alții c. Moldovei
(nr. 4)
, nr. 18491/07, 07 aprilie 2009;
Hyde Park și alții c. Moldovei
(nr. 5 și 6)
, nr. 6991/08 și 15084/08
, 14 septembrie 2010; și Brega și alții c. Moldovei, nr. 61485/08, 24 ianuarie 2012). Pentru
motive necunoscute pentru Curte, reacția acestora a fost mult mai lentă în
spețâ,  în pofida violenței și în pofida
faptului că au fost telefonați.

Guvernul a invocat că nu erau
ofițeri de poliție care ar fi filmat protestul, fără a specifica cine erau
persoanele care au filmat protestul și de ce aparent autoritățile nu încercat
să le identifice, în cadrul investigației după incident. Curtea în continuare a
notat că, deși toți 6 atacatori au fost identificați de către poliție, doar 2
au fost condamnați. Guvernul nu a informat Curtea despre motivul de ce 4
atacatori nu au fost urmăriți penal. În final, Curtea a notat cu îngrijorare
că, în pofida poziției că unul din atacatori a fost plătit pentru atac, nu
există dovezi că autoritățile au încercat să indentifice persoana care i-a
sponsorizat.

De asemenea, Curtea a constatat
violarea art. 13 CEDO, notând că Guvernul nu a arătat nici o prevedere legală
națională, care ar fi oferit posibilitate reclamanților să deplângă efectiv și
să obțină compensații pentru omisiunea poliției de a-i proteja pe durata
protestului.

Al treilea reclamant a
cerut 1,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea a acordat celui
de al treilea reclamant 1,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

În fața Curții
reclamanții a fost reprezentat de A. Postică, avocat din Chișinău.