În cauza Ciobanu c. Moldovei (cererea nr. 62578/09), reclamanta,
Veronica Ciobanu, este cetățean al Republicii Moldova, născută în 1984 și
locuiește în Fîrlădeni.

Soțul defunct al reclamantei, dl Alexandru Ciobanu, a fost șofer de
taxi și a decedat în timpul serviciului, într-un accident de  mașină, pe 4
aprilie 2008. Cererea vizează circumstanțele decesului lui și investigația
efectuată de autoritățile moldovenești în privința circumstanțelor decesului.

Potrivit declarațiilor a doi martori oculari, pe 4 aprilie 2008,
aproximativ în jurul orei 23.00, mașina victimei a virat la stânga într-o
intersecție din orașul Hîncești. El a semnalizat virarea la stânga și a
încetinit viteza înainte de a începe manevra. Când mașina victimei aproape
trecuse pe partea opusă a drumului, o altă mașină cu viteză din spatele
victimei l-a tamponat în portiera din stânga, aruncând mașina într-un stâlp de
lumină de pe marginea drumului. Potrivit martorilor, mașina respectivă avea
peste 100 km/pe oră înaintea impactului. Victima a murit pe loc din cauza
rănilor multiple la cap și la organele interne.

Cei doi pasageri ai mașinii care a lovit mașina victimei nu au fost
răniți în accident. Ei au declarat în timpul investigației că se deplasau cu
aproximativ 40-50 km/pe oră când mașina victimei, care era parcată pe partea
dreaptă a drumului, a virat spontan la stânga. Ei nu au reușit să evite
impactul.

În cursul urmăririi penale, procuratura a dispus efectuarea a două
expertize, care însă nu au oferit nicio informație utilă. Experții au ajuns la
concluzia că mașina victimei vira la stânga și că mașina care venea din spate a
lovit mașina victimei în portiera stângă. Experții nu au indicat viteza mașinii
care venea din spate și nici alte informații relevante.

Reclamanta a solicitat ca un expert ales de ea să participe alături de
grupul de experți la efectuarea expertizei. Ea a invocat dispozițiile legale
care stipulează acest drept. De asemenea, ea a solicitat organizarea unei
confruntări între martorii oculari și persoanele care se aflau în mașina din
spate, însă aceasta nu a fost acceptată.

La 23 martie 2009, Procuratura Hîncești a decis să înceteze urmărirea
penală pe marginea circumstanțelor decesului soțului reclamantei. Reclamanta a
atacat ordonanța de încetare a urmăririi penale.

La 9 aprilie 2009, procurorul ierarhic superior din cadrul Procuraturii
Hîncești a respins plângerea reclamantei, motivând că nu era necesară opinia
unui expert independent sau audierea experților, deoarece circumstanțele
accidentului au fost stabilite în mod clar. Reclamanta a contestat ordonanța
Procuraturii Hîncești din 23 martie 2009 la judecătorul de instrucție, care la
14 mai 2009 a respins plângerea pe motiv că ordonanța contestată a fost
confirmată de procurorul ierarhic superior la 9 aprilie 2009 și că, prin
urmare, aceasta nu poate fi contestată.

Reclamanta a invocat articolul 2 al Convenției în privința ineficienței
investigației circumstanțelor morții soțului ei. De asemenea, ea a reclamat
faptul că urmărirea penală în privința accidentului care a dus la moartea
soțului ei nu a fost echitabilă, conform articolului 6 al Convenției.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 2 CEDO, dreptul la viață,
sub aspect procedural, considerând că modul în care autoritățile naționale au
petrecut investigația, pot crea unui observator independent, impresia că nu au
fost depuse eforturi pentru elucidarea circumstanțelor cauzei și stabilirea
adevărului.

Ea a notat că au existat doi martori
care au relatat circumstanțe similar cu privire la accident. În particular,
martorii au relatat că victima se deplasa de-a lungul străzii, până a semnaliza
virarea spre stânga, a încetinit și a virat spre stânga în locul permis pentru
virare spre stânga. Potrivit declarațiilor respective, automobilul gri se
deplasa în aceeași direcție cu automobilul victimei, cu o viteza excesivă, când
a colizionat cu automobilul victimei. De asemenea, aparent șoferul din
automobilul gri nu a frânat deloc înaintea coliziunii. Aceste declarații, care
au fost contestate doar de către șoferul din automobilul gri, au fost respinse
de către procuror, pe motiv că ar fi inconsistente constatărilor din
investigațiile tehnice, potrivit cărora automobilul gri nu putea evita impactul
prin frânare.

Examinând constatările din
investigațiile tehnice, Curtea a notat că acestea au soluționat doar chestiunea
ipotetică dacă automobilul de modelul respectiv BMW ar fi putut evita impactul
prin frânare, dacă era condus cu 50 km/oră și dacă distanța dintre automobile a
fost de 20 de metri la momentul când automobilul victimei a început manevra.
Răspunsul a fost că în circumstanțele speței impactul nu putea fi evitat
deoarece distanța de frânare a automobilului gri ar fi fost mai mare cu cel
puțin 3 metri decât distanța imaginară dintre acesta și celălalt automobile. De
fapt, acesta a fost un exercițiu pur ipotetic, deoarece aparent din materialele
cauzei, este evident că pe durata investigației nu a fost stabilită viteza
automobilului gri sau distanța dintre automobile.

În aceste circumstanțe, Curtea a găsit
ca frapantă concluzia procurorului că era posibilă respingerea declarațiilor
martorilor, aparent veridice, în baza unei speculații pur ipotetice, fără vreo
relevanță cu circumstanțele din speță.

În continuare Curtea a notat, cu
îngrijorare, că în cadrul investigațiilor nu s-a încercat să stabilească una
din elementele de bază a ecuației, care a fost viteza automobilului gri, până
la impact. Aceasta a fost una din elementele cheie, în special având în vedere
declarațiile martorilor precum că viteza era de 100 km/oră, pe un traseu unde
limita de viteză era de 40 km/oră. Procurorul nu a considerat necesar de a
stabili viteza reală, chiar și după o solicitare expresă din partea
reclamantului din 28 mai 2008. Doar la 29 august 2008 procurorul a considerat
necesară stabilirea viteză reală a automobilului gri, prin expertiză. Acesta a
acceptat, cu ușurință, răspunsul expertului, că nu este posibil de a calcula
viteza și nu s-au fără alte încercări de a stabili această viteză.

Suplimentar la omisiunile nominalizate,
Curtea de asemenea, a notat că unul din martori G. nu a fost audiat până la 17
octombrie 2008, în particulat mai mult de șase luni după accident. Mai mult
decât atât, familiei victimei nu i s-a permis să desemneze un expert sau
specialist, potrivit alegerii sale, în comisa care a efectuat expertiza și
procurorul a decis să returneze automobilul gri proprietarului, până la
petrecerea expertizei.

Reclamantul a cerut 10,000
Euro cu titlu de prejudiciu material și 30,000 Euro cu titlu de prejudiciu
moral.

Curtea a acordat
reclamantului 20,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.

În fața Curții reclamantul a
fost reprezentat de T. Osoianu, avocat din Ialoveni.