La 01 iulie 2014, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (Curtea) a pronunțat hotărârea în cauza Pareniuc c.
Moldovei (cererea nr. 17953/08).

În cauza Pareniuc c. Moldovei,
reclamanta Vera Pareniuc, în perioada de referință, activa în calitate de inspector fiscal. La o
dată nespecificată ea a fost acuzată de luare de mită. La 28 ianuarie 2005
procurorul care conducea urmărirea penală a enunțat într-un ziar că reclamanta
a acceptat mită.

La 9 martie 2005 reclamanta a fost
condamnată pentru luare de mită și i s-a aplicat o amendă de 300 EUR. Judecătoria
Edineț a reținut că, o persoană V.Z. a vizitat-o la oficiul reclamantei și i-a
pus bani în buzunarul hainei, care era agățată pe un cuier, în schimbul unor
servicii. Reclamanta a atacat sentința menționând că, a fost victima unei înscenări.
Procurorul, de asemenea, a atacat sentința pe motiv că pedeapsa era prea
blândă.

La 20 septembrie 2006 Curtea de Apel Bălți
a admis apelul reclamantei și a achitat-o pe motiv că, inter alia, nu au
existat probe ce ar demonstra vinovăția acesteia.

La 16 ianuarie 2007 Curtea Supremă de
Justiție a admis recursul procurorului și a dispus reexaminarea cauzei.

La 21 martie 2007 Curtea de Apel
Bălți  a respins apelul reclamantei împotriva sentinței din 9 martie
2005 și a admis apelul procurorului. Instanța a mărit amenda până la 1,200 EUR
și a condamnat-o la 3 ani de închisoare cu suspendare.

Reclamanta a depus recurs invocând, printre
altele, că V.Z. era un agent provocator și că a fost victimă a unei înscenări.

La 12 septembrie 2007 Curtea Supremă de
Justiție a respins recursul reclamantei, desconsiderând alegația acesteia că a
fost victima unei înscenări.

În fața Curții, reclamanta s-a plâns, în
baza art. 6 § 1 CEDO, că a fost victima unei înscenări. De asemenea, ea s-a
plâns că deciziile instanțelor naționale nu au fost suficient de motivate și că
ultima decizie a Curții Supreme de Justiție nu a fost pronunțată public.
Reclamanta s-a mai plâns, în baza art. 6 § 2 CEDO, că dreptul său la prezumția
nevinovăției a fost încălcat de către procuror atunci când a enunțat într-un
interviu că dânsa a acceptat mită.

Curtea a constatat în unanimitate violarea
art. 6 § 1 CEDO, dreptul la un proces echitabil, notând că reclamanta a fost
condamnată în baza probelor acumulate în cadrul operațiunii sub acoperire din
17 februarie 2004, când Z., după ce a fost înzestrat de poliție cu aparataj de
înregistrare, a dat acesteia bani.

Din materialele cauzei nu reiese că,
înainte de 17 februarie 2004 autoritățile ar fi cunoscut sau prezența a dovezilor obiective că reclamanta ar fi fost implicată anterior în luare de mită.
Este adevărat că, ulterior reclamantei i-au fost înainte alte acuzații de
corupție. Totuși, nu există vreun indiciu în materialele dosarului, și nici
Guvernul nu a invocat, că informația sau dovada acestor incidente a fost
obținută de poliție înainte de inițierea procedurilor penale împotriva
reclamantei.

În plângerea sa la poliție din 17
februarie 2004, Z. a pretins că reclamanta a cerut o sumă anumită de bani.
Totuși, descifrarea convorbirii dintre acesta și reclamantă, care a avut loc pe
durata operațiunii sub acoperire, indică, în contrariu, că Z. a întrebat
reclamanta despre suma de bani ce trebuie să i-o dea și, după ce a primit de
câteva ori un refuz cert, a insistat să-i dea bani până când aceasta a cedat.

Aceasta, în opinia Curții, demonstrează
incontestabil, că reclamanta a fost supusă la o determinare flagrantă și
incitare la antrenare în activitate criminală, pentru care a fost condamnată,
în absența a careva indici că infracțiunea ar fi fost comisă fără această
intervenție.

În continuare Curtea a notat că pe durata
întregii proceduri reclamanta a susținut că a fost victima unei provocări.
Guvernul a invocat că ea nu a fost suficient de explicită în susținerea poziției
sale; totuși Curtea nu a împărtășit acest punct de vedere. Nu doar reclamanta a
susținut explicit alegația de provocare, dar, de asemenea, și instanțele de
judecată au auzit aceste afirmații. Curtea de Apel Bălți a achitat reclamanta
în decizia din 20 septembrie 2006, pe motivul provocării. Curtea Supremă de
Justiție a ales să nu considere argumentele invocate de reclamantă în apărarea
sa.

În final, Curtea a considerat că nu este
necesar să examineze suplimentar dacă alte aspecte a procedurilor au fost
echitabile.

Reclamanta a cerut EUR 3,500 cu
titlu de moral și EUR 2,440 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat suma de EUR 3,500 cu
titlu de prejudiciu moral și EUR 2,440 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamanta a fost reprezentată
de către V. Nagacevschi, avocat din Chișinău.