La data de 22 aprilie
2014 CEDO a făcut publică hotărârea Tripăduș c. Moldovei, cererea nr
. 34382/07.

În cauza Tripăduș
c.
Moldovei
, reclamantul este Anatolie Tripăduș născut în 1957 din Bălți.

Reclamantul a fost
implicat cu O.I. și N.N., într-o serie de tranzacții comerciale complexe pentru
construirea de către o companie de construcții a unor imobile în Chișinău.

La 29 martie 2004 L.B. și S.F. au fondat a
companie, în care au deținut cote egale, stabilind un capital inițial de 5,400
MDL. La 17 decembrie 2004 L.B.
a vândut lui S.F. zece procente din acțiuni, și la 11 februarie 2005 a vândut lui F.M.
patruzeci la sută din acțiuni, tranzacțiile fiind înregistrate la Camera
Înregistrării de Stat.

La 14 februarie 2006
N.N., în numele lui F.M., a inițiat o acțiune împotriva lui S.F. de excludere a
acestuia din acționari, pe motiv că nu a plătit pentru acțiunile sale.

La 15 martie 2006
instanța de judecată a admis acțiunea și a dispus excluderea lui S.F., F.M.
devenind unicul acționar. La 31 martie 2006 hotărârea a devenit definitivă și
camera înregistrării de stat a operat modificările corespunzătoare în actele de
constituire a companiei.

La 31 martie 2006 F.M. a vândut la două
persoane cincizeci procente din acțiunile sale. La 01 aprilie 2006 V.S. a
cumpărat o parte din acțiunile acestoria, precum și alte douăzeci procente din
acțiunile lui F.M. La 2 aprilie 2006 V.S. a vândut toate acțiunile sale altor
trei persoane, reprezentat de către O.I. La aceeași dată F.M. a vândut zece
procente din acțiunile sale lui O.I.

La 03 aprilie 2006
Camera înregistrării de stat o înregistrat o creștere de € 3,024,000 din
capitalul social al companiei.

La o dată
nespecificată în anul 2006 S.F. a depus apel la hotărârea din 15 martie 2006. Prin
decizia Curții de Apel din 30 mai 2006 a respins apelul declarat.

Prin decizia Curții
Supreme de Justiție din 11 iulie 2006 cauza a fost trimisă la rejudecare.

La 02 august 2006 a fost înaintată o
acțiune reconvențională a lui S.F. către F.M., privind anularea tuturor actelor
de excludere a asociaților și recunoașterea în calitate de fondator unic.

La 22 septembrie 2006
Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea principală și a admis acțiunea
reconvențională. Curtea Supremă de Justiție a menținut fără modificări decizia
instanței de apel.

Inițierea urmăririi penale și reținerea reclamantului

La 26 mai 2006 S.F. a
depus o plângere la procuratură, denunțând pretinsa excludere ilegală din
acționarii companiei și deposedarea de acțiunile sale.

La 09 iunie 2006 de
către Centrul Anticorupție a fost inițiată o urmărire penală.

La 03 mai 2007 a fost autorizată o
percheziție la domiciliul reclamantului din Bălți. La 04 mai 2007 în cadrul
percheziției a fost ridicată o copie a certificatului de înregistrare a
societății.

La 19 iunie 2007
reclamantul a fost reținut și plasat în izolator de detenție.

La 22 iunie 2007
procuratura anticorupție a înaintat un demers privind eliberarea mandatului de
arest în privința reclamantului.

Judecătoria Buiucani a
eliberat un mandat de arest în privința reclamantului pentru un termen de 10
zile. Reclamantul a contestat mandatul de arest.

La o dată
nespecificată, avocații reclamantului au înaintat recuzare procurorului
responsabil de acest caz.

În aceeași zi
procurorul a informat avocații reclamantului despre audierile reclamantului și
obligativitatea prezenței. La ziua și ora indicată procurorul respectiv nu a
venit, avocații au cerut în scris informația despre ora și locul a următorului
act procesual.

La 28 iunie 2007
procurorul responsabil de caz, în prezența a unui avocat din oficiu, a înaintat
reclamantului învinuirea.

La 28 iunie 2007
Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului la încheierea de
eliberare a mandatului de arest. După ședință reclamantul a pierdut cunoștință
și a fost dus cu ambulanța la un spital din Chișinău cu diagnosticul de infarct
cerebral.

La 28 iunie 2007
procurorul a înaintat un demers privind prelungirea mandatului de arest pentru
30 de zile. Instanța de judecată a admis demersul procurorului. Cererea de
recurs la încheierea instanței de fond a fost respinsă.

La 12 iulie 2007 unul
din avocații reclamantului au înaintat o cerere de înlocuire a măsurii
preventive față de reclamant.

La 16 iulie 2007
procurorul a înaintat un demers privind prelungirea mandatului de arest pentru
30 de zile.

La 19 iulie 2007
instanța de judecată a admis demersul privind prelungirea arestului
reclamantului pe un termen de 20 de zile. Cererea de recurs la încheierea
instanței de fond a fost respinsă.

La 03 august 2007 procurorul
a înaintat un demers privind prelungirea mandatului de arest pentru 30 de zile.
La 06 august 2007 instanța de judecată a admis demersul privind prelungirea
arestului reclamantului pe un termen de 20 de zile. Cererea de recurs la
încheierea instanței de fond a fost respinsă.

La 28 august 2007 a fost extins pentru a
patra oară termenul arestului preventiv a reclamantului.

Prin ordonanța din 30
august 2007 a
fost încetată investigația privind pretinsa maltratare a reclamantului la
reținerea acestuia, pe motiv că forța folosită de poliție nu a depășit limitele
legale și că nu ar fi avut loc pentru a alte manifestări de violență.

La 31 octombrie 2007
Procuratura generală a anulat ordonanța din 30 august 2007, reținând
investigația ca fiind superficială.

La 26 decembrie 2007
din nou a fost încetată investigația privind pretinsa maltratare a
reclamantului. Reclamantul nu a contestat această ordonanță.

În fața Curții,
invocând art. 3 CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratare la reținerea acestuia
din 19 iunie 2007 și lipsa investigației în acest sens. De asemenea, pe motivul
transferului de la spitalul municipal la spitalul din penitenciar și lipsa
asistenței medicale corespunzătoare reclamantul a fost supus unui tratament
care este contrar art. 3 CEDO. În final, antrenarea unui avocat din oficiu este
un act de intimidare din partea procurorului, tratament contrar art. 3 CEDO. În
continuare, invocând art. 5.1 CEDO, reclamantul s-a plâns că reținerea și
detenția sa nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că ar fi comis infracțiunea
imputată; detenția ulterioară ca ilegală, etc. De asemenea, invocând art. 5.3
CEDO, reclamantul s-a plâns de lipsa motivelor suficiente și relevante ce ar
justifica detenția acestuia; desfășurarea ședințelor în absență, neaudierea
părții vătămate, etc. În final, reclamantul s-a plâns de refuzul autorităților
de a admite demersul avocaților săi de audiere a părții vătămate și examinarea
documentelor invocate de acuzare în susținerea detenției provizorii.

Curtea a constatat, în
unanimitate, violarea art. 5.4 CEDO,
egalitatea armelor și contradictorialitatea. Ea a notat că nu a fost contestat
de părți că apărarea nu a avut acces la unele elemente din dosarul privind
arestarea provizorie, printre altele, întregistrarea unor convorbiri telefonice,
etc. De asemenea, ea a notat că reclamantul nu a avut acces la documentele
privind percheziția domiciliului, etc.

De asemenea, Curtea a
observat că Curtea de Apel Chișinău nu a justificat refuzul demersului apărării
de audiere a părții vătămate, etc.

Curtea a concluzionat
că alegația reclamantului privind maltratarea acestuia la reținere și lipsa
investigației în acest sens este vădit nefondată și trebuie respinsă ca
inadmisibilă în temeiul articolului 35 § § 3 și 4 din Convenție. Ea a notat în
această privință că leziunile depistate pe corpului reclamantului au fost
superficiale și ele sunt în concordanță cu afirmația că reclamantul a opus
rezistență și că investigația a fost corespunzătoare circumstanțelor.

De asemenea, au fost
respinse alegațiile reclamantului privind transferul în spitalul din
penitenciar, lipsa asistenței medicale corespunzătoare și antrenarea unui
avocat din oficiu, etc.

Reclamantul a cerut
EUR 18,500 cu titlu de prejudiciu material, EUR 200,000 cu titlu de
prejudiciu moral și EUR 6,000 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat suma
de EUR 2,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,000 cu titlu de costuri și
cheltuieli.