La data de 28
ianuarie 2014 Curtea a pronunțat hotărârea Buhaniuc c. Moldovei (cererea nr.
56074/10).

În cauza Buhaniuc c. Moldovei, reclamantul
Sergiu Buhaniuc s-a născut în 1990 și locuiește în Chișinău.

La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri
parlamentare în Republica Moldova. La 6 și 7 aprilie 2009 au avut loc proteste
împotriva rezultatelor alegerilor, fiind arestate câteva sute de persoane.

În seara de 07 aprilie 2009 reclamantul a fost arestat și
sancționat cu 10 zile de arest administrativ.

Reclamantul pretinde că a fost maltratat de
către mai multe persoane în civil la reținere, în cadrul Comisariatului de
Poliție Buiucani și ulterior în cadrul Comisariatului General de Poliție. În
particular, el a fost bătut de grupuri de 5 – 12 persoane în uniformă și civil;
trecut prin „coridorul morții” la
CGP, (ai multe persoane aplicau lovituri din toate părțile
peste tot corpul, în timp ce era escortat prin coridoare, sau de la mașina
poliției până la intrare în comisariat sau penitenciar; lovituri simultane cu
palmele peste urechi („tortura-telefon”); lovituri cu pumnul și cu bastonul
peste cap; etc.

Potrivit reclamantului condițiile de detenție
erau următoarele:
 celulă lipsită de ventilare, localizată în subsol;
insuficiența de aer; restricția mobilității fizice (se aflau 9 persoane într-o
încăpere de cea 4X4m); lipsa accesului la asistență medicală, în pofida
faptului că avea dureri insuportabile de cap, hematoame vizibile sub ochi, în
regiunea spatelui, picioarelor; restricția facilităților igienice; etc.

La data de 15 aprilie 2009 a fost înregistrată
explicația petiționarului în Procuratura militară Chișinău privind maltratarea
acestuia de către colaboratorii de poliție.

Prin ordonanța Procuraturii militare Chișinău
din 29 mai 2009 s-a dispus de a refuza în începerea urmăririi penale pe faptul
excesului de putere și depășirea atribuțiilor de serviciu comise la reținerea
din 07 aprilie 2009 petiționarului.

Prin ordonanța Procurorului militar Chișinău
din 18 februarie 2010 s-a dispus respingerea plângerii petiționarului privind
anularea ordonanței de refuz în începerea urmăririi penale.

Prin încheierea din 19 aprilie 2010 s-a
dispus admiterea plângerii înaintate de petiționar și declarată nulă ordonanța
procurorului militar din 29 mai 2009, cu obligarea procurorului de a efectua un
control suplimentar pe caz.

În luna iulie 2010 a avut loc o acțiune
procesuală și anume, prezentarea spre recunoaștere după fotografii, alte
acțiuni nu au loc.

În fața Curții reclamantul invocând art. 3
CEDO, s-a plâns de relele tratamente la care a fost supus de către poliție. De
asemenea, el s-a plâns de omisiunea de a asigura o investigație efectivă  a pretinselor rele tratamente.

Curtea a constatat în
unanimitate violarea art. 3 CEDO,
sub aspect material, notând că reclamantul a fost reținut de poliție la 07
aprilie 2009 și la 11 aprilie 2009
a fost examinat de un medic, care a constatat o hemotomă
la ochiul stâng. De asemenea, ea a notat că concluzia medicului a fost adoptată
în prezența unui ofițer de poliție, ceea ce în mod necesar a obstrucționat
orice tentativă a reclamantului de a arăta medicului mai multe leziuni, de
frica continuării torturii. Considerând starea generală de incertitudine în
diverse locuri de detenție după violențele din 07 aprilie 2009, frica
reclamantului nu a fost nefundamentată. Constatările centrului Memoria pot doar
să confirme alegațiile reclamantului, în special trauma capului și starea post
traumatică a urechii.

Având în vedere
omisiunea de a efectua o examinare medicală la plasarea reclamantului în
detenție și lipsa căreiva mențiuni privind utilizarea forței sau orice altă
leziune pe corpul acestuia, Curtea a constatat că autoritățile nu au prezentat
nici o dovadă că reclamantul a suferit leziunile respective până la reținere și
nu a prezentat o explicație plauzibilă a sursei hematomei la ochi. Medicii
centrului Memoria au constatat mai multe semne a maltratării.

Mai mult decât atât,
reclamantul s-a plans de condițiile inumane de detenție, ceea ce în opinia
Curții sunt elemente suplimentare ce au contribuit la anexietatea și suferința
la care a fost supus reclamantul urmare a maltratării.

Curtea a constatat în
unanimitate violarea art. 3 CEDO,
sub aspect procedural, notând că investigația pe marginea plângerii
reclamantului a fost serios viciată. În primul rând, ea a notat că în pofida
alegațiilor serioase împotriva ofițerilor de poliție, nu a fost inițiată careva
urmărire penală până în mai 2010, mai mult de un an de zile de la depunerea
plângerii. Mai mult decât atât, după cum a fost constatat de judecătorul de
instrucție, ordonanțele din 2009 și 2010 sau bazat doar pe declarațiile
ofițerilor de poliție.

Curtea a notat că
ordonanța din 29 mai 2009 nu a fost notificată reclamantului până la 22
ianuarie 2010, ceea ce a constituit o tergiversare inexplicabilă. Corespunzător
Curtea nu a fost convinsă de poziția Guvernului că procurorul a acționat rapid
la apariția unor informații noi.

În final Curtea a
observat că după reluarea cauzei urmare a comunicării cererii Guvernului, procurorul
a identificat 12 diferite acțiuni de investigație ce urmau a fi efectuate. Este
la latitudinea investigatorilor să-si organizeze lucrul într-o manieră
potrivită pentru investigarea unei anumite infracțiuni. Totuși Curtea nu poate
să nu noteze că în februarie 2012, după aproape trei ani de la înaintarea
plângerilor de maltratare, cele 12 acțiuni presupuneau măsuri de bază ce urmau a
fi luate, fără care investigația nu putea fi considerată ca efectivă. Având în
vedere ineficiența investigației pe marginea plângerii reclamantului, Curtea a
considerat că nu era necesar de a aștepta rezultatele investigației pentru a
epuiza căile interne de recurs.

Reclamantul a
cerut 30,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1,370 EUR cu titlu de costuri
și cheltuieli.

Curtea a acordat
reclamantului 15,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 1,370 EUR cu titlu de
costuri și cheltuieli.