La 15 octombrie 2013 CtEDO a pronunțat hotărârea Timuș și Țaruș c. Moldovei
și hotărârea Segheti c. Moldovei.

***

În cauza Timuș și Țaruș c. Moldovei, reclamanți sunt Serghei Timuș
și Victoria Țaruș.

La data de 14 martie 2009 fratele reclamanților Alexei Vlasi a fost omorât
în urma unei acțiuni operative a poliției.

La 14 martie 2009 aproximativ la orele 22.20., trei ofițeri de poliție
îmbrăcați în civil au intrat într-un bloc pentru a aresta un suspect. În scară,
dânșii au întâlnit un grup din 5 persoane, dintre care doi bărbați și trei
femei, care coborau treptele. Nimeni din acele 5 persoane nu era suspectat de
poliție.

Unul dintre polițiști imediat l-a reținut pe unul din bărbați G. Alexei
Valsi și una din femei, membră a grupului, care a văzut incidentul deoarece se
afla câteva trepte mai sus. Doi dintre polițiști s-au luat în goană după Alexei
Vlasi și l-au prins. Imediat după aceasta, unul dintre polițiști l-a împușcat
pe Alexei Vlasi în cap. Alexei Vlasi a decedat la fața locului.

După aceasta a avut loc o investigație unde au fost interogați toți
martorii, precum și ofițerii de poliție.

Versiunea grupului de persoane care îl însoțeau pe Alexei Vlasi a fost că
ofițerii de poliție erau înarmați și foarte violenți. La întâmpinarea grupului,
unul din ei a  început să maltrateze pe
G., în timp ce alți doi alergau pe scări pentru a-l prinde pe Alexei Vlasi.
După ce l-au prins, ei au început să-l bată. Se pare că unul din polițiști se
cunoștea cu Alexei. Dânsul i-a cerut polițiștilor să nu-l bată deoarece vrea să
fie examinat de un medic legist și să depună o plângere. Atunci când Alexei s-a
întors către unul din polițiști, acesta i-a pus pistolul la cap. Alexei a
repetat că dorește să depună o plângere și imediat după aceasta a fost
împușcat. După aceasta polițistul a început să strige că nu a dorit să împuște.
Una din femei, M., care se afla cea mai aproape 
a început să strige „De ce ai făcut asta?”. Atunci unul din polițiști
i-a ordonat tuturor să intre în apartamentul unuia din membrii grupului.
Ultimul care a intrat a fost G. care a văzut înainte de a intra cum unul din
polițiști l-a înjunghiat pe alt polițist cu un cuțit în zona coapsei. Când
grupul de persoane ulterior a văzut cadavrul lui Alexei, amplasarea acestuia
era diferită. Potrivit acestora, Alexei nu 
avea nici o armă la el și nu avea nimic în mână când a fost împușcat.

Potrivit polițiștilor, când Alexei alerga pe scări dânșii a crezut că el
este unul din suspecții după care ei au venit. Unul dintre polițiști l-a prins,
dar Alexei l-a lovit în față și a început să fugă pe scări unde a fost prins de
un alt polițist. La un moment dat Alexei a scos cuțitul și l-a înjunghiat pe în
zona coapsei. După aceasta a vrut să-l înjunghie la față, însă polițistul l-a
împușcat. În declarația sa inițială, ofițerul de poliție a spus că nu a dorit
să-l împuște pe Alexei și că regretă. Însă, ulterior și-a schimbat depozițiile
și a declarat că se afla în legitimă apărare.

Pe parcursul urmăririi penale Procuratura Chișinău a obținut câteva
rapoarte medico-legale care statuau, inter alia, că începutul rănii pe unde a
trecut glontele se afla în partea superioară stângă  a gâtului, iar sfârșitul rănii se afla în
partea dreaptă a frunții. Raportul, de asemenea, a constatat semne de violență
pe fața lui Alexei. Un alt raport de expertiză nu a găsit amprentele lui Alexei
pe cuțitul cu care l-ar fi înjunghiat pe unul din polițiști.

La 21 septembrie 2009 Procuratura Chișinău a decis să înceteze urmărirea
penală pe motiv că polițistul care l-a împușcat pe Alexei se afla în legitimă apărare.
Reclamanții au contestat ordonanța la Procuratura Generală și la judecătorul de
instrucție.

La 9 octombrie 2009 Procurorul General a casat ordonanța de neîncepere
deoarece se baza în exclusivitate pe declarațiile polițiștilor. Mai mult nu a
fost efectuată expertiza balistică.

La 22 octombrie 2009 judecătoria Râșcani a respins plângerea reclamanților
pe motiv că cauza a fost „soluționată” de către Procuratura Generală.

Între timp, reclamanții de asemenea au depus o plângere împotriva celor doi
polițiști pe motiv că au Alexei Vlasi a fost maltratat înainte de a fi omorât.
Însă, la 30 iunie 2010 Procuratura Chișinău a respins cererea ca nefondată. La
20 octombrie 2010, urmare a plângerii reclamanților, Judecătoria Râșcani a
casat decizia Procuraturii din 30 iunie 2010 pe motiv că investigația a fost
incompletă.

La o dată nespecificată reclamanții au solicitat Procuraturii Generale să
schimbe procurorul ce conduceau urmărirea penală din cauza părtinirii acesteia.
Totuși, cererea a fost respinsă la 8 noiembrie 2010.

La o dată nespecificată a fost pregătit un raport balistic care a statuat
că la momentul producerii împușcăturii, victima se afla culcată și nu a putut
să se ridice.

La 15 septembrie 2011 Procuratura Chișinău a încetat urmărirea penală
împotriva polițiștilor pe motiv că polițistul care a tras în Alexei Vlasi se
afla în legitimă apărare.

Se pare că reclamanții au atacat această ordonanță.

În fața Curții reclamanții s-au plâns în baza art. 2 și 3 CEDO despre
relele tratamente și omorul fratelui său de către polițiști. De asemenea, ei
s-au plâns că autoritățile nu au dorit să se conformeze obligațiilor sale în
baza art. 2 și 3 CEDO, în particular de a investiga efectiv plângerile sale. În
final, ei s-au plâns că nu au dispus de un remediu efectiv cerut de art. 13
CEDO în ceea ce privește violările invocate mai sus.

Curtea a constatat în unanimitate violarea
art. 2 CEDO
, sub aspect material și procedural, notând că nu a fost disputat de părți că Alexei Vlasi a fost împușcat în
cap la reținere de un ofițer de poliție. Unica chestiune disputată a fost dacă
folosirea forței letale a fost justificată în circumstanețele cauzei.

Curtea a notat discrepanțe majore dintre versiunile
invocate de Guvern și probele din dosar. Potrivit reconstituirii video a scenei
împușcăturii aceasta a avut loc în partea de sus a scărilor ce duceau la etajul
cinci. Totuși, raportul ce descria locul, imediat după incident, și
fotografiile anexă nu conțin careva informații despre urmele de sânge, care ar
fi indicat că corpul victimei s-a rostogolit pe scări în jos până la porțiunea
dintre etajele patru și cinci. Curtea a considerat ca vădit neplauzibil faptul
că corpul victimei, care a fost supus unei împușcături serioase în cap, putea
să se rostogolească pe scări în jos, fără a lăsa vreo urma de sânge. De
asemenea, potrivit raportului victima a pierdut atâta sânge încât urmele
acestuia au fost găsite mai jos, pe porțiunea dintre etajele trei și patru.

În aceeași reconstituire video, ofițerul de poliție C. a
pretins că la momentul împușcăturii Alexei Vlasi stătea în picioare cu captul
drept în fața lui pe o treaptă mai jos, și că ținea pistolul său în spatele
capului victimei țintind în sus. Totuși, glontele cu care a fost împușcată
victima a lovit peretele la un punct mult mai jos decât se pretinde că era
poziționat capul victimei. De asemenea, expertiza balistică a indicată că
pentru ca glontele să lovească la punctul invocat, victima trebuia să stea aplecată.
Dacă victima se afla acolo unde a indicat C., atunci glontele nu lovea în perete
la locul indicat.

În lumina discrepanțelor esențiale menționate, coroborate
cu faptul că nu s-au găsit amprentele victimei pe cuțitul cu care ar fi fost
atacat C. și declarațiilor martorilor, diferite de cele ale polițiștilor, erau
inconsistente cu probele  din dosar,
Curtea a avut rezerve mari privind credibilitatea versiunii evenimentelor
invocate de Guvern. Corespunzător nu a fost demonstrat că folosirea forței
letale împotriva lui Alexei Vlasi a fost necesară în circumstanțele cauzei și
corespunzător este angajată responsabilitatea statului.

Curtea, de asemenea, a avut în vedere modul în care
autoritățile au examinat cauza. Ea a notat, în primul rând, faptul că
procedurile naționale au fost pendinte pentru mai mult de patru ani. Considerând materialelor examinate, Curtea a concluzionat că modul în care autoritățile au
evaluat circumstanțele cauzei pot crea impresia unui observator independent, că
nu a avut loc o încercare veritabilă de a elucida circumstanțele cauzei și a
stabili adevărul. Procurorii, aparent, au favorizat versiunea polițiștilor
într-o măsură încât au fost dispuși să admită discrepanțe esențiale dintre
aceasta și probele din dosar. Curtea a concluzionat că investigația
circumstanțelor morții lui Alexei Vlasi nu a fost nici adecvată și nici efectivă.

Curtea a considerat că nu este necesar să examineze
separat plângerea privind violarea art. 3 CEDO.

În final Curtea a constatat violarea art. 13 CEDO, în
conjucție cu art. CEDO.

Reclamanții au solicitat EUR 180,000 cu titlu de
prejudiciu moral și EUR
6,377
cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat fiecărui reclamant câte EUR 25,000 cu titlu
de prejudiciu moral și EUR
3,000
cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața curții, reclamanții au fost reprezentați de către I. Oancea, avocat
din Chișinău.

***

În cauza Segheti c. Moldovei, reclamantul, Ionel SEGHETI, este cetățean
român care, la momentul evenimentelor, era consultant în cadrul Ambasadei
României la Chișinău.

În aprilie 2005, el a fost arestat și plasat în detenție în penitenciarul
nr. 13 din Chișinău, iar în octombrie 2006, el a fost transferat la penitenciarul
nr. 15 din Chișinău, unde este deținut până în prezent.

În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO, interzicerea
torturii, pe motivul condițiilor de detenție inumane, și art. 13 CEDO, lipsa
unui recurs efectiv în această privință.

Curtea a constatat în unanimitate violarea
art. 3 CEDO
, notând că o serie de surse, atât naționale cât și
internaționale au indicat că, cel puțin până în 2009, condițiile sanitare în
majoritatea penitenciarelor, inclusiv în penitenciarele 13 și 15, erau sub
standard, de asemenea aparent atât calitatea și cantitatea alimentației ridicau
mari semne de întrebare.

De asemenea, Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 13 CEDO, din cauza lipsei unui recurs efectiv pe
marginea plângerilor privind condițiile de detenție.

Reclamantul a solicitat EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu
moral și EUR
11,857 cu titlu
de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamanților suma de EUR 5,000 cu titlu
de prejudiciu moral și EUR 1,500
cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața curții, reclamantul a fost reprezentat de către R. Zadoinov, avocat
din Chișinău.