La 29 octombrie 2013 CtEDO a pronunțat hotărârea Feodorov c. Moldovei (cererea
nr. 42434/06).

In cauza Feodorov c. Moldovei , Sergiu Feodorov, s-a născut în 1981 și a
decedat în 2008. Matușa sa, Elena Sturza și-a exprimat dorința de a continua
examinarea cererii.

La 26 ianuarie 2006, Sergiu Feodorov a fost reținut de politie în urma unei
încăierări cu alte trei persoane, și apoi dus cu forța la Comisariatul de
politie Buiucani. Potrivit reclamantului, la sediul comisariatului el a fost
bătut cu pumnii și cu picioarele în cap și în alte părți ale corpului de către
polițiști.

In aceiași zi, împotriva reclamantului a fost intentata o procedura
administrativă pe motivul tulburării ordinii publice, aplicarea violenței și
refuzul de a se subordona ordinului colaboratorului de poliție, pentru care a
fost pus sub arest.

La 27 ianuarie 2006, judecătoria Buiucani l-a găsit vinovat pe reclamant de
săvârșirea contravenției imputate și i-a stabilit sancțiunea sub formă de arest
administrativ pe o perioada de 5 zile, care s-a încheiat la 1 februarie 2006.
Reclamantul a declarat ca în timpul detenției sale el a fost maltratat de
polițiști.

La 2 februarie 2006, a fost întocmit un raport de expertiză medico-legală
care a concluzionat că reclamantul avea leziuni corporale ușoare.

La 8 februarie 2006, reclamantul a efectuat o radiografie prin care s-a
constatat fractura nasului fără deplasare.

La 12 mai 2006, reclamantul a înaintat o plângere Procurorului General pe
motivul maltratării sale în Comisariatul de poliție.

La 7 iunie 2006, procurorul A.P. a emis o ordonanța de neîncepere a
urmăririi penale pe motivul ca fapta nu întrunește elementele infracțiunii, în
special, ca leziunile corporale descrise în raportul de expertiză medico-legală
din 2 februarie 2006 au fost cauzate reclamantului până la sosirea politiei la
locul încăierării.

La 16 iunie 2006, reprezentantul reclamantului a atacat ordonanța
procurorului. La 6 iulie 2006 judecătorul de instrucție al Judecătoriei
Buiucani a respins recursul ca neîntemeiat.

In urma unui examen medical efectuat de reclamant la cererea avocatului său
la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii, i s-a eliberat un certificat
care atesta următoarea diagnoza:

Consecințele tulburării cerebrale organice (traumatisme craniene, accident
vascular cerebral). Psihosindrom organic. Hipertensiune arteriala de gradul II
(…) Insuficiența Cardiacă 0. Hepatită cronică de etiologie toxică. Pielonefrita
cronica bilaterala. Diateza urică. Tulburare de stres post-traumatic. Sindrom
depresiv.

In scopul acumulării tuturor actelor relevante pentru a introduce o cerere
la CtEDO, reprezentantul reclamantului a cerut la 6 septembrie 2006
procurorului A.P. să elibereze o copie a declarației reclamantului cu privire
la maltratare. Nici o acțiune nu a fost luată pe aceasta cerere.

Invocând violarea art.3 CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratare în
Comisariatul de politie Buiucani și lipsa unei anchete efective. De asemenea,
el s-a plâns de lipsa unui recurs intern efectiv în sensul art. 13 CEDO în
privința drepturilor sale garantate de art.3 CEDO; precum și violarea art. 34
CEDO pe motivul că refuzul procurorului de a elibera o copie de pe declarația
cu privire la pretinsa maltratare a adus atingere dreptului său de a se adresa
fără nici o piedică cu o cerere la Curte.

Curtea a constatat, cu o majoritate de voturi, violarea art. 3 CEDO, sub aspect procedural, observând că părțile
au poziții diferite referitor la sursa leziunilor cauzate reclamantului. Potrivit
reclamantului, leziunile au fost provocate de către trei persoane și de
poliție, pe când Guvernul susține că leziunile au fost cauzate doar în timpul unei
altercații, până la sosirea poliției.

Curtea a stabilit că a avut loc o altercație violentă în stradă, și o parte
din leziunile reclamantului au fost cauzate în altercația respectivă. Ea, de
asemenea, a luat act de faptul că reclamantul a depus o plângere privind altercația
împotriva celor trei persoane. Prin urmare, ea a constatat că nu este clar,
dacă toate leziunile reclamantului au fost cauzate în cadrul altercației din
stradă.

Curtea a observat că reclamantul nu a fost supus unui examen medical, la
plasarea acestuia în custodia poliției. Ea a notat că  reclamantul a fost supus unui examen medical
la 27 ianuarie 2006, astfel fiind stabilit că el a avut nasul spart și o rană
în urechea dreaptă, etc.

Curtea a menționat, de asemenea, că a doua zi după eliberarea sa, șase zile
după primul examen medical, reclamantul a fost consultant un medic legist, în
ordine privată, care a stabilit leziuni suplimentare, și anume vânătăi pe ochi,
obraz, etc. Ea a notat că aceste constatări sunt consistente cu poziția
reclamantului, care a pretins că a primit, de asemenea, după plasarea în
detenție, lovituri în cap.

Prin urmare, este de competența Curții să stabilească dacă Guvernul a
prezentat o explicație plauzibilă a sursei vătămărilor. Având în vedere lipsa
examinării medicale la plasarea în custodie, Curtea a considerat că nu a fost
demonstrat că leziunile reclamantului au fost cauzate în altercația produsă
anterior reținerii. O atenție deosebită a fost acordată concluziilor din cel de
al doilea raport medical, perfectat după eliberarea reclamantului. Ea a notat,
că Guvernul nu a explicat sursa noilor leziuni.

Curtea a notat că, aparent, urmărirea penală, nu a încercat să identifice
potențialii martori la altercația din stradă. De asemenea, ea a subliniat lipsa
oricărei explicații din partea autorităților cu privire la sursa leziunilor
constatate în cea de a doua examinare medicală a reclamantului. Aparent,
autoritățile au acceptat ipoteza polițiștilor, fără a efectua investigații
suplimentare.

În ceea ce privește chestiunea, dacă reclamantul a fost supus unui tratament,
contrar articolului 3 în timpul detenției sale, Curtea în acest sens a remarcat
că, în pofida rapoartelor medicale nominalizate, nu există dovezi, în afara oricărui
dubiu, privind sursa leziunilor corporale ale reclamantului. Cu toate acestea,
Curtea a subliniat, că această imposibilitate se datorează, în mare parte, lipsei
unei anchete minuțioase și eficace, pe marginea plângerii reclamantului privind
maltratarea.

Restul cerințelor formulate în cerere în fața Curții, privind violarea art.
13 CEDO, au fost lăsate fără examinare.

Reclamanta a solicitat EUR 20,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 6,375
cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei EUR 5,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 650
cu titlu de costuri și cheltuieli, având în vedere asistența primită anterior,
în acest sens, în mărime de EUR 850.

În fața Curții reclamanta a fost reprezentat de către R. Zadoinov, avocat
din Chișinău.

Judecătorul Alvina Gyulumyan a formulat o opinie disidentă.