În cauza Danalachi c.
Moldovei
, reclamanta Angela Danalachi, la 3 martie 2008 a fost condamnată de
judecătoria Cantemir pentru sustragerea ilegală a unor sume de bani colectate
de comunitatea sa în scopul finanțării unor sărbători (1,400 Lei).

La 7 iulie 2008 Curtea de Apel
Cahul a casat parțial soluția primei instanțe și a condamnat-o la plata unei
amenzi în mărime de 600 unități convenționale (12,000 Lei). Decizia Curții de
Apel a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție la 26 noiembrie 2008.

Reclamanta a solicitat extinderea
perioadei de achitare a amenzii deoarece la acel moment era în incapacitate de
plată, fiind mamă solitară a unui copil mic și fiind însărcinată. Instanța a
acceptat cererea sa și i-a permis extinderea termenului pentru două luni. Însă,
reclamanta nu a achitat în termen amenda.

La 20 februarie 2009 executorul
judecătoresc de la Oficiul
de executarea Cantemir a solicitat judecătoriei Cantemir să schimbe pedeapsa în
formă de amendă cu una non privativă de libertate. Reclamanta nu a fost
asistată de un avocat. Ea a solicitat instanței să îi schimbe pedeapsa cu o
muncă neremunerată în folosul comunității și a notat că va încerca să obțină
banii necesari pentru plata amenzii până la sfârșitul anului. În aceeași zi
instanța a acceptat cererea executorului judecătoresc și i-a aplicat
reclamantei pedeapsa sub formă de detenție pe o perioadă de 12 luni (pentru
fiecare lună 50 unități convenționale). Instanța a reținut că legea interzice
aplicarea muncii neremunerate în folosul comunității femeilor însărcinate.

Reclamanta a fost arestată în
aceeași zi și plasată în detenție. La 21 februarie 2009 avocatul a depus apel.

La 12 martie 2009 Curtea de Apel
Cahul a admis apelul și a casat soluția primei instanțe. Instanța a reținut că
reclamanta nu a beneficiat de asistență juridică în timpul examinării cauzei la
20 februarie 2009, în pofida faptului că ea avea acest drept garantat prin
lege.

La 25 martie 2009 avocatul
reclamantei a depus o cerere la judecătoria Cantemir pentru urgentarea examinării
acestui caz, având în vedere că între timp amenda a fost achitată. El a mai
menționat că reclamanta este deținută ilegal.

La 31 martie 2009 judecătoria
Cantemir a admis cererea avocatului și a încetat procedura inițiată de
executorul judecătoresc. Reclamanta a fost eliberată în aceeași zi.

În fața Curții reclamanta s-a
plâns de violarea art. 5 CEDO, deoarece a fost deținută ilegal în perioada 12
și 31 martie 2009. De asemenea, invocând art. 6, 7 și 13 CEDO ea s-a plâns că a
fost condamnată ilegal deoarece nu a comis nici o faptă ilegală. În continuare,
ea a invocat violarea art. 6 § 3 CEDO, deoarece nu a fost asistată de un avocat
la examinarea cauzei din 20 februarie 2009. În final reclamanta s-a plâns de
violarea art. 1 protocolul nr. 4 CEDO, deoarece ea a fost arestată pentru
incapacitatea de a-și stinge datoria.

Curtea a constatat în unanimitate
violarea articolului 5 din Convenție
, notând că la 12 martie 2009 Curtea de
Apel a casat decizia din 20 februarie 2009 și a expediat cauza la rejudecare.
Din acest moment reclamanta nu era subiectul unei detenții legale urmare a
unei condamnări de către o instanță competentă, având în vedere că condamnarea
inițială nu prevedea detenție. Corespunzător, privarea reclamantei de
libertate după 12 martie 2009 urma să aibă la bază alte temeiuri de detenție
prevăzute în Articolul 5 § 1 din Convenție, pentru a
respecta principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi deprivat arbitrar de
libertate.

Curtea a reiterat că este competența instanțelor naționale să decidă dacă o
persoană urmează a fi deținută în circumstanțe particulare. Totuși, în fiecare
caz temeiul legal pentru detenție trebuie clar și instanțele trebuie să
motiveze o atare detenție. Ea a observat că în decizia din 12 martie 2009
Curtea de Apel nu a depus nici un efort pentru a analiza temeiuri legale și
justificarea detenției reclamantei. De fapt, extinderea termenului detenției
reclamantei a fost doar menționată, fără a aduce careva motive. Mai mult
decât atât, instanța a eșuat să specifice perioada de detenție.

Restul pretențiilor din cererea reclamantei au fost respinse ca vădit
inadmisibile.

Reclamantul a
solicitat EUR 100,000 cu titlu de prejudiciu moral.

Curtea a acordat
reclamantei suma de EUR 5,000 cu titlu de prejudiciu moral.

În fața Curții
reclamanta a fost reprezentat de către I. Grecu, avocat din Cahul.