La 23 iulie 2013 CtEDO a pronunțat hotărârea Gorea c. Moldovei (cererea nr.
6343/11).

Reclamantul Mihail Gorea, la 15 iulie 2008 a fost vizitat la domiciliul său
de trei ofițeri de poliție care l-au întrebat de locul aflării fiului său și au
dorit să percheziționeze casa reclamantului. Când reclamantul a solicitat să-i
fie arătat mandatul care le permite o asemenea acțiune, ofițerii au început
să-l bată, după ce, l-au încătușat și l-au dus la secția de poliție. La secția
de poliție a continuat maltratarea. Reclamantul a primit o lovitură la cap,
urmare a careia a cazut jos și a pierdut cunoștința. Acesta s-a trezit într-o
baltă de sânge și a fost obligat să curețe podeaua. Reclamantul a fost eliberat
din detenție cinci zile mai târziu.

La 23 iulie 2008 un medic legist a examinat reclamantul și a stabilit că el
avea zgârieturi și vânătăi pe față, piept și pe piciorul drept. Medicul a
concluzionat că leziunile ar putut fi cauzate de lovituri cu un obiect
contondent, cu o suprafață limitată, eventual, în condițiile descrise de
reclamant, și nu au putut fi provocate de sine stătător sau să fie cauza unei
căderi.

La o dată nespecificată, reclamantul a depus o plângere împotriva
ofițerilor de poliție care l-ar fi maltratat. Urmărirea penală pornită în baza
plângerii sale a fost încetată de către Procuratură din mai multe motive, dar
de fiecare dată instanța de judecată dispunea reluarea acesteia.

 În fața Curții reclamantul s-a plâns
în temeiul art. 3 CEDO de maltratarea de către poliție și de omisiunea
autorităților naționale de a investiga eficient circumstanțele maltratării
sale. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 CEDO de durata
excesivă a procedurilor penale.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea
articolului 3 din Convenție,
notând că la 15 iulie 2008 reclamantul a fost
reținut de poliție și la eliberarea sa au fost depistate leziuni pe corpul
acestuia. Natura leziunilor este consistentă cu versiunea reclamantului în
privința evenimentelor. Mai mult ca atât, polițiștii acuzați nu au negat
cauzarea leziunilor, însă au afirmat că s-au produs în urma opunerii
rezistenței de către acesta. Totuși această versiune este inconsistentă cu
constatările instanțelor naționale, care au achitat reclamantul în privința
tuturor acuzațiilor de opunere a rezistenței. În aceste circumstanțe, Curtea a
considerat că este antrenată responsabilitatea statului.

În continuare Curtea a notat că investigația asupra plângerii reclamantului
ridică serioase îngrijorări. În opinia Curții, investigația nu a fost de o
complexitate deosebită și aceasta a durat în fața instanțelor naționale aproape
șase ani. Procuratura a fost foarte lentă în inițierea urmăririi penale și a
respins plângerea reclamantului de șase ori pe motive, care aparent s-au bazat
pe o investigație superficială. Aparent procuratura s-a bazat exlusiv pe
declarațiilor polițiștilor, fără a audia alți martori sau a atrage atenția
asupra expertizelor medicale. Doar în aprilie 2011, după trei ani de zile, procuratura
a inițiat urmărirea penală și a expediat dosarul în instanța de judecată. Situația
însă nu s-a îmbunătățit în instanța de judecată, unde cauza a fost pendinte
fără nici un progres. În aceste circumstanțe, Curtea nu a putut concluziona că
investigația respectivă a fost adecvată sau suficientă.

Curtea a respins plângerea reclamantului în privința Articolului 6 din
Convenție, reiterând că Convenția nu garantează dreptul de a continua
procedurile penale împotriva terților și că Articolul 6 nu este aplicabil
procedurilor privind inițierea urmăririi penale împotriva terților.

Reclamantul a solicitat EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 800 cu
titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului suma de EUR 10,000 cu titlu de prejudiciu
moral și EUR 800 cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către A. Donică, avocat
din Chișinău.