La 09 iulie 2013 CtEDO a pronunțat
hotărârea Beșliu c. Moldovei (cererea nr. 28178/10).

În această cauză reclamanta este Svetlana
Beșliu născută în 1976, din Chișinău.

La data de 07 februarie 2007 procuratura a
inițiat o procedură penală împotriva reclamantei pentru samovolnicie. La data
de 25 aprilie 2008 procuratura a emis o ordonanță de încetare pe motivul că
faptele incriminate reclamantei poartă caracter civil.

Partea vătămată a contestat în fața
judecătorului de instrucție ordonanța din 25 aprilie 2008. La data de 25 iunie
2009 judecătorul de instrucție a respins plângerea părții vătămate.

La data de 17 iulie 2009 partea vătămată a
înaintat Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare la hotărârea
judecătorului de instrucție din 25 iunie 2009.

La data de 26 ianuarie 2010 Curtea Supremă
de Justiție a casat hotărârea atacată și a trimis cauza la rejudecare
judecătorului de instrucție.

La data de 10 iunie 2011 procuratura o
emis, din nou, ordonanță de încetare a procedurii penale împotriva reclamantei.

În fața Curții reclamanta s-a plâns, în
temeiul art. 6 al Convenției, că prin anularea hotărârii definitive favorabile
a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice. De asemenea,
reclamanta s-a plâns, în temeiul art. 6 și 13 al Convenției, de durata excesivă
a procedurilor penale împotriva sa.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 6 din Convenție, reținând
că reclamanta a avut hotărâre judecătorească definitivă favorabilă, care a fost
anulată în urma admiterii recursului în anulare. Ea a observat că motivul ce a
justificat anularea hotărârii din 26 iunie 2009 a fost pretinsa ilegalitate. Cu
toate acestea, de către instanța supremă nu a fost furnizată nici o explicație în
partea pretinsei ilegalități, limitându-se la reevaluarea constatărilor
judecătorului de instrucție.

În aceste circumstanțe, Curtea a considerat
că recursul în anulare din speță a fost, de fapt, un „apel deghizat”,
al cărui scop a fost de a obține o reexaminare a cazului. În concluzie, Curtea
a constatat că procesul inițiat în urma recursului în anulare a fost folosit de
către Curtea Supremă de Justiție într-o manieră incompatibilă cu principiul
securității juridice.

În ceea ce privește plângerea reclamantei
privind durata excesivă a procedurii penale, Curtea a considerat că reclamanta
nu a epuizat căile interne de recurs, deoarece nu s-a adresat instanțelor civile
naționale pentru a solicita compensații și că această plângere urmează a fi
respinsă în baza art. 35 § 1 și 4 al Convenției.

Reclamanta a solicitat EUR 4,000 cu titlu
de prejudiciu moral și EUR
1,787.50
cu titlu de costuri și
cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantei suma de EUR 2,000
cu titlu de prejudiciu moral și EUR
1,787.50 cu titlu de
costuri și cheltuieli.

Reclamanta a fost reprezentată în fața Curții
de către V. Gasitoi, avocat în Chișinău.