În această cauză reclamantele, Lilia
Eremia, Doina Eremia și Mariana Eremia, sunt născute în 1973, 1995 și 1997, și
locuiesc în Vălcineț.

Prima reclamantă este căsătorită cu un
ofițer de poliție (A). A doua și a treia reclamantă sunt fiicele lor. Potrivit
reclamantelor, A. deseori venea acasă în stare de ebrietate, și agresa prima
reclamantă, uneori în prezența fiicelor sale. În luna iulie 2010 prima
reclamantă a depus a cerere de divorț, după care, A. a devenit mai violent, lovind
și insultând pe prima reclamantă și pe fiicele sale. Pe 18 septembrie 2010 A. a
fost sancționat administrativ de către instanța de judecată. Pe 30 septembrie
2010 A. a fost avertizat de către Ministerul Afacerilor Interne să-și înceteze
comportamentul său violent.

La data de 5 noiembrie 2010 A. a venit
acasă beat și a bătut-o pe prima reclamantă. La data de 6 noiembrie 2010 prima
reclamantă a depus o plângere la procuratură.

La data de 11 noiembrie 2010 A. iarăși a
lovit-o pe prima reclamantă în prezența fiicelor sale. El a procedat în același
mod la data de 12 noiembrie 2010, aceasta sufocându-se, după care ea (prima
reclamantă) și-a pierdut vocea pentru o zi și jumătate.

La data de 29 noiembrie 2010, avocatul
primei reclamante a solicitat Judecătoriei Călărași să aplice o măsură
preventivă față de A. La data de 9 decembrie 2010 A. a fost obligat să
părăsească casa în care locuia împreună cu reclamanta pe un termen de 90 de
zile și i s-a interzis să se apropie de reclamante la o distanță de 500 m. și
să le contacteze. Avocatul a informat poliția, procuratura și autoritatea
pentru protecția socială despre încheierea judecătorească privind aplicarea
măsurii preventive respective.

La data de 10 decembrie 2010, Comisariatul
de poliție din Călărași a pus în aplicare încheierea judecătorească emisă la
data de 9 Decembrie 2010.

La data de 14 decembrie 2010 A. a fost
avertizat de către Comisariatul de poliție din Călărași să-și înceteze
comportamentul violent, fiind confirmat în scris faptul aducerii la cunoștința
lui A. a încheierii judecătorești emisă pe data de 9 Decembrie 2010. La fel,
poliția locală a confirmat că A. a părăsit casa în care locuia cu familia sa,
și a trecut cu traiul într-o clădire care se află în proprietatea autorității
publice locale.

La data de 16 decembrie 2010, A.
observând-o pe prima reclamantă în stradă a urmărit-o, a insultat-o și
încercând să o oprească. La fel A. a continuat să procedeze în același mod
într-un magazin în care reclamanta a încercat să se refugieze.

La data de 19 decembrie 2010 A. a intrat
în casa în care locuia familia lui, încălcând restricțiile impuse prin
încheierea judecătorească respectivă. El a lovit-o și a insultat-o pe prima
reclamantă. La data de 23 decembrie 2010, prima reclamantă s-a plâns la poliție
privind incidentele apărute pe 16 și 19 decembrie. Majoritatea plângerilor
depuse la diferite autorități competente au fost transmise procuraturii
Călărași.

La data de 10 ianuarie 2011 reclamantele
au fost invitate la comisariatul de poliție să depună declarații întru
susținerea plângerilor lor împotriva lui A. În ceea ce privește prima
reclamantă, ea a fost nevoită să-și retragă plângerea, deoarece antecedentele
penale și pierderea locului de muncă a soțului său s-ar fi reflectat negativ
asupra educației fiicelor lor și asupra perspectivelor carierei. O altă
întâlnire, de această dată împreună cu A. a fost stabilită pe 11 ianuarie 2011.
Pe parcursul acestei întâlniri prima reclamantă și-a exprimat dorința de a
divorța și ea a susținut că nu a dorit să-i cauzeze probleme soțului său.

La data de 13 ianuarie 2011, A. a mers la
casa familiei lui, violând restricțiile impuse prin încheierea judecătorească
respectivă. De asemenea, el a lovit-o și a insultat-o pe prima reclamantă,
simulând strangularea ei, și amenințând-o ca o va omorî pe ea și pe mătușa ei
dacă prima reclamantă va continua să depună plângeri împotriva lui. La data de
14 ianuarie 2011, medicul a depistat leziuni pe gâtul reclamantei.

La data de 17 ianuarie 2011 a fost pornită
urmărirea penală împotriva lui A.

 În
fața Curții reclamantele s-au plâns, în temeiul art. 3 al Convenției, de faptul
că autoritățile au fost inactive în vederea protejării împotriva violenței
domestice și atragerii la răspundere a făptuitorului. De asemenea s-au plâns,
în temeiul art. 14 al Convenției combinat cu art. 8 și art. 3, că autoritățile
au eșuat să aplice legislația națională, menită să protejeze victimele
violenței domestice, datorită unor idei preconcepute referitor la rolul femeii
în familie. În final, ele s-au plâns, în temeiul art. 17 al Convenției, că din
cauza refuzului de a aplica legislația națională întru protejarea reclamantelor
împotriva violenței domestice, autoritățile distrug deliberat drepturile
garantate de Convenție.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 3 din Convenție, în privința primului
reclamant, prin omisiunea de a-și onora obligațiile pozitive corespunzătoare. Ea
a notat că la 09 decembrie 2010 instanțele naționale au decis că situația a
fost suficient de serioasă pentru a elibera o ordonanță de protecție în
privința lui Lilia Eremia. De asemenea, ea a constatat că frica de viitoarele
agresiuni au fost suficient de grave pentru a-i cauza suferință și anxietate
atingând plafonul tratamentului inuman în sensul Articolului 3.

În particular, ea a subliniat că obligațiile pozitive
potrivit Articolului 3 includ, pe de o parte, elaborarea unor prevederi legale
cu scopul de a preveni și pedepsi relele tratamente de către persoanele
particulare, și, pe de altă parte, când sunt conștiente de un pericol iminent a
relelor tratamente din partea unei persoane identificate  sau dacă relele tratamente deja au avut loc,
să aplice prevederile corespunzătoare în practică, astfel oferind protecție
victimelor și pedepsind persoanele responsabile.

Curtea a notat existența în legislația națională a
sancțiunilor penale pentru comiterea actelor de violență împotriva membrilor
propriei familii. Mai mult decât atât, legislația prevede măsuri de protecție
pentru victimele violenței domestice, de asemenea, sancțiuni pentru persoanele
care nu se conformează deciziilor judecătorești.

În continuare Curtea a considerat că autoritățile au fost
conștiente de comportamentul violent al lui A., care a devenit încă mai evident
după adoptarea ordonanței din 09 decembrie 2010. În particular, în pofida
prevederile explicite a ordonanței, la 19 decembrie 2010 A. s-a întors în
locuința reclamanților. Deși Guvernul a susținut că aceasta s-a întâmplat
grație acordului primului reclamant, nu au fost prezentate în acest sens. În orice
caz, este evident că primul reclamant s-a plâns imediat autorităților despre
încălcarea ordonanței, prin agresarea acesteia și intrarea în locuință fără
acordul acesteia.

Deși autoritățile nu au reacționat suficient de rapid,
Curtea a notat că ele nu au rămas în totalitate pasive din moment ce A. a fost
amendat și a primit un avertisment formal. Totuși, nici una din măsuri nu a
fost eficientă și, în pofida repetatelor încălcări a ordonanței din partea lui
A., el a continuat să-și exercite funcția de ofițer de poliție, fără a fi luată
vreo măsură pentru a asigura siguranța reclamanților. Lipsa acțiunilor decisive
din partea autorităților a mai mult mai frustrantă, având în vedere că A. a
fost ofițer de poliție, cerințele profesionale a căruia includeau protecția
drepturilor altora, prevenirea criminalității și protecția ordinii de drept.

În final Curtea a constatat ca neclar faptul că procurorul a constatat că
A. nu prezintă pericol pentru societate și de ce a suspendat condiționat
investigațiile împotriva acestuia deși instanțele judecătorești au prelungit ordonanța
de protecție pe motiv că acesta a reprezentant un risc substanțial pentru soția
sa. În consecință, suspendarea a avut ca efect exonerarea de la răspundere
penală a lui A. și nu prevenirea de la comiterea altor acte de violență.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 8 din Convenție, în privința celui de al
doilea și al treilea reclamant, autoritățile neconformându-se obligațiilor sale
pozitive.

Ea a notat că, în primul rând, după cum a fost recunoscut
de către instanțele naționale copii au fost afectați psihologic grație
violenței repetate asupra mamei sale în locuința acestora, constituind astfel o
ingerință în drepturile garantate de Articolul 8.

În al doilea rând, autoritățile au fost conștiente de ingerință, dar nu au
luat toate măsurile rezonabile pentru a le proteja. Curtea a notat că ordonanța
din 09 decembrie 2010 i-a interzis lui A. nu doar să contacteze, insulte sau să
maltrateze pentru Lilia Eremia, dar și copii acesteia. Dna Eremia ca copii săi
să fie recunoscuți oficial ca victimele violenței domestice, din perspectiva
urmăririi penale împotriva lui A. În final, reclamanții s-au plâns că, pe
durata unei vizite în locuința respectivă, A. nu doar a agresat-o pe soția sa,
dar și a abuzat verbal pe una din fiice.

Corespunzător, autoritățile au
fost conștiente de încălcarea de către A. a ordonanței de protecție și de
asemenea și de comportamentul acestuia în privința reclamantei și a efectelor
asupra copiilor. Totuși, acțiunile au fost minore sau au lipsite pentru a
preveni acest comportament. Din contra, în pofida unor atacuri grave în 2011 A.
a fost eliberat de orice răspundere penală.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 14 din Convenție, în conjuncție cu articolul 3,
reiterând că omisiunea statului de a soluționa chestiunea violenței a
determinat repetarea acesteia, care s-a reflectat într-o atitudine
discriminatorie a Dnei Eremia ca femeie.

În speță, Dna Eremia a fost supusă în mod repetat
violenței din partea soțului, deși autoritățile au fost conștiente de situația
respectivă. Totuși, ei au refuzat să decidă asupra divorțului în mod urgent. Ea
a pretins că a fost presată de poliție să retragă plângerile sale. În continuare,
autoritățile sociale au recunoscut că ei nu s-au conformat ordonanței până în
15 martie 2011 grație unei erori. De asemenea, se pretinde că ei au insultat-o
pe Dna Eremia, sugerându-i împăcare, și spunându-i că ea nu este prima femeie
și nu ultima care este bătută de soț. În final, deși a recunoscut că a bătut
soția sa, A. de fapt a fost exonerat de orice răspundere.

Reclamanții a solicitat EUR 30,000
cu titlu de prejudiciu moral și EUR 10,613.5 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului
suma de EUR 15,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 2,150 cu titlu de
costuri și cheltuieli.

 Reclamanții au fost reprezentate în
fața Curții de către D. Străisteanu, avocat în Chișinău.