La 09 aprilie 2013 CtEDO a pronunțat
hotărârea Iurcu c. Moldovei (cererea nr. 33759/10).

Reclamantul Vitalie Iurcu s-a născut în
1994 și locuiește în Chișinău.

La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri
generale și partidul comuniștilor a obținut 60 mandate din 101 în Parlamentul
Republicii Moldova.

La 6 – 7 aprilie 2009 a avut loc un
protest în centrul capitalei împotriva fraudelor alegerilor electorale.
Protestul a fost pașnic la început; însă, după amiaza unii protestatari au
devenit violenți. A avut loc ciocniri între poliție și protestatari, au început
să arunce cu pietre în clădirea Parlamentului și a Președinției. O mare parte
din polițiști și protestatari au fost răniți.

În seara zilei de 7 aprilie 2009,
reclamantul, care are avea la acel moment 15 ani, se întorcea acasă și mergea
prin centrul orașului. Aproximativ la orele 22.20 el a fost oprit de un grup de
persoane îmbrăcate în uniforme militare și i-a fost ordonat să se culce la
pământ și să-și pună mâinile după cap. Reclamantul s-a conformat și a primit
numeroase lovituri pe corp și în cap, inclusiv cu bastonul. El striga de durere
și că are numai 15 ani. Ulterior el a fost eliberat și i s-a ordonat să meargă
acasă. El a început să fugă, dar după câteva sute de metri a fost oprit iarăși
de un grup de persoane îmbrăcate în negru cu cagule pe cap și i s-a ordonat să
se culce la pământ. El a fost torturat iarăși, fiind lovit cu bastonul și
primind, printre altele, o lovitură în regiunea ochiului drept. După asta el a
fost forțat să se urce într-un automobil cu alți tineri și dus la sectorul de
poliție.

La sectorul de poliție el a fost forțat să
îngenuncheze cu mâinile după cap pentru aproximativ 3 ore într-un subsol. El a
fost atacat de un ofițer de poliție care l-a lovit la spate și i-a ordonat să
se scoale.

La 8 aprilie 2009 aproximativ la 2.30,
reclamantul a fost adus spre interogare, care a durat 10 minute, fiind întrebat
despre implicarea sa în protestele din 7 aprilie.

Aproximativ la ora 3.00 reclamantul a fost
urcat în mașină și dus la centrul de detenție provizorie pentru minori, unde a
fost plasat împreună cu alți numeroși tineri într-o odaie mică cu două paturi.
El a dormit la podea cu mulți alți tineri. În ziua următoare reclamantul s-a
simțit rău și a solicitat asistență medicală. Conform raportului medical,
eliberat de medic la o dată ulterioară, reclamantul avea echimoze pe spate și
echimoză a țesuturilor moi din jurul ochiului drept. La ora 15.30 a fost adus
într-un birou urma să-i explice unei femei motivul petrecerii timpului său în
centrul orașului noaptea. Aproximativ la ora 16.00 mama sa l-a luat acasă. Se
pare că ea a fost informată despre locul aflării fiului aproximativ la ora
13.00 în ziua respectivă.

După eliberare, reclamantul simțea des
dureri în regiunea rinichilor și avea dureri de cap. La 29 aprilie 2009 el a
solicitat asistență la centrul de reabilitare a victimelor Torturii „Memoria”,
o organizație non-guvernamentală finanțată de Uniunea Europeană. Aparent el a
fost supus unei investigații medicale detaliate de diferiți specialiști. În
raportul medical eliberat de acest centru a fost statuat, printre altele, că
reclamantul a suferit o traumă cerebrală și a experimentat probleme psihologice
tipice victimelor torturii.

La 19 iunie 2009 reclamantul a depus o
plângere la Procuratura Generală invocând relele tratamente din 7 aprilie.

 La 15 octombrie 2009 Procuratura Generală
a respins cererea reclamantului ca nefondată. Reclamantul a atacat decizia
procurorului la judecătoria Buiucani, care la 3 decembrie 2009 a casat decizia
procurorului. Procedurile penale privind acuzațiile de rele tratamente ale
reclamantului sunt pendinte.

Invocând articolul 3 CEDO, interdicția
torturii și a tratamentului inuman sau degradant, Domnul Iurcu a susținut că pe
durata detenției a fost maltratat de poliție – el a fost forțat să îngenuncheze
cu mâinile pe cap timp de trei ore și că a fost lovit în spate de un polițist,
și că nu a existat o anchetă eficientă a plângerilor sale de maltratare. De
asemenea, el s-a plâns că nu a existat un remediu eficient pe marginea
plângerilor sale, articolul 13 CEDO, și că a fost reținut și deținut ilegal,
contrar articolului 5 CEDO, libertatea și siguranța persoanei.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 3 (interzicerea
torturii și a tratamentului inuman și degradant) CEDO, sub aspect material și procedural.
Ea a notat că, spre deosebire de alte cauze examinate împotriva Moldovei vizând
situații individuale a pretinselor maltratări, aparent prezenta cauză face
parte dintr-un număr considerabil de alegații identice de maltratare într-o
perioadă relativ scurtă de timp (a se vedea Taraburca
c. Moldovei
, § 48).

Deși având în vedere aceste condiții, ceea
ce pare a fi maltratarea sistematică și la scară largă a deținuților de către
poliție, oricum Curtea urmează să verifice dacă reclamantul a prezentat
suficiente dovezi că acesta a fost maltratat de către poliție. În această
privință, ea a notat că reclamantul a fost reținut la 7 aprilie 2009 și că
acesta a fost examinat de către un medic la 8 aprilie 2009, astfel constatându-se
numeroase leziuni pe spatele și fața acestuia. Natura leziunilor pe corpul
reclamantului este consistentă versiunii acestuia a evenimentelor.

Potrivit guvernului leziunile
reclamantului puteau fi cauzate acestuia până la reținere, pe durata detenției,
sau de colegii de celulă. Curtea nu a fost convinsă de aceste argumente și a
considerat că guvernul a eșuat să prezinte o explicație plauzibilă a modului de
cauzare a acestor leziuni. Doar posibilitatea teoretică că leziunile
reclamantului a fost cauzate în circumstanțele descrise de guvern nu este
suficientă pentru a combate prezumția forte împotriva guvernului în absența
contrariului, în special avându-se în vedere circumstanțele particulare din
speță.

Guvernul, de asemenea, a pretins că
leziunile pe corpul reclamantului nu erau suficient de serioase pentru a ridica
chestiunea potrivit articolului 3. Curtea nu a fost convinsă de poziția
respectivă, în special avându-se în vedere starea vulnerabilă a reclamantului
grație vârstei fragede, 15 ani în perioada de referință.

În ceea ce privește investigarea plângerii
reclamantului, Curtea a notat că aceasta a fost serios viciată, având în vedere
neinițierea urmăririi penale până în decembrie 2009, interogarea unui singur
polițist și lipsa altor acțiuni procesuale.

În continuare Curtea a constatat violarea
articolului 3 în conjuncție cu articolul 13 CEDO, considerând că nu s-a
demonstrat existența remediilor eficiente pentru a pretinde compensații pentru
maltratarea în custodia poliției.

În ceea ce privește pretinsa  violare a articolului 5 CEDO, Curtea a
declarat în temeiul articolului 35 § 1 și 4 CEDO acest capăt ca inadmisibil,
fiind depus cu depășirea termenului de șase luni.

Reclamantul a solicitat EUR 112,000 cu
titlu de prejudiciu moral și EUR 5,689 cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului suma de EUR
12,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,500 cu titlu de costuri și
cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost
reprezentat de către I. Oancea avocat din Chișinău.