În lunile noiembrie 2012 CtEDO a mai comunicat Guvernului Moldovei
următoarele cereri:  Luncașu c. Moldovei
(cererea nr. 38202/10) și Nacai c. Moldovei (cererea nr.
47294/07).

***

În cauza Luncașu c. Moldovei (cererea nr. 38202/10), reclamantul Sergiu
Luncașu, la 19 aprilie 2008 a
fost arestat fiind suspectat de furt calificat.

Pe parcursul derulării urmării penale, reclamantul a fost maltratat.
Potrivit unui certificat medical din 18 mai 2008, a fost constatat
prezența unei leziuni cicatrizate de 2 cm x 0.2 cm în regiunea supra-palpebrală a ochiului
stâng.

În luna iulie 2008 cauza a fost transmisă în judecată. În fața primei
instanțe, reclamantul a depus mărturii că a fost supus relelor-tratamente de
către polițiști. Președintele ședinței a solicitat procurorului efectuarea unei
anchete pe marginea acestor alegații.

La 3 februarie 2009, procurorul a emis o ordonanță de neîncepere a urmării
penale împotriva polițiștilor vizați. Procurorul a notat că deja a examinat
alegațiile de rele tratamente formulate de către reclamant și alți co-acuzați
și că, la 19 decembrie 2008, MAI a clasat această cauză.

La 5 februarie 2009, Judecătoria Călărași l-a condamnat pe reclamant pentru
faptele incriminate cu închisoare pe viață. În ceea ce privește alegațiile de
maltratare, instanța a făcut referire la ordonanțele din 19 decembrie 2008 și 3
februarie 2009. Reclamantul a depus apel.

La 25 și 30 martie 2009, reclamantul a semnat contracte de asistență
juridică cu alți doi avocați.

După cum rezultă din materialele cauzei, avocații nu au participat în
cadrul ședinței instanței de apel. Interesele acestuia au fost reprezentate de
către un avocat numit in oficiu de către Curtea de Apel Chișinău.

La 23 iunie 2009, Curtea de Apel Chișinău a admis parțial apelul și a
recalificat faptele reclamantului, însă l-a condamnat pe viață. Alegațiile cu
privire la maltratare au fost lăsate fără examinare și menținută soluția primei
instanțe pe acest capăt.

La 3 februarie 2010, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul
reclamantului ca nefondat.

La o dată nespecificată, reclamantul a solicitat procuraturii eliberarea
unei copii de pe ordonanța de clasare a cauzei din 19 decembrie 2008. Printr-o
scrisoare din 25 decembrie 2010, Procuratura Generală a informat reclamantul că
această ordonanță se referă doar la pretențiile de maltratare formulate de
co-acuzați. Procuratura Generală a refuzat să-i elibereze o copie a acelei
ordonanțe.

În fața Curții, invocând art. 3 CEDO, reclamantul s-a plâns de maltratarea
sa, de lipsa unei anchete efective cu privire la examinarea alegațiilor sale de
rele-tratamente. Invocând art. 6 § 1 CEDO, reclamantul s-a plâns că instanțele
naționale nu au fost imparțiale, nu au reținut argumentele reclamantului și au
dat o apreciere corectă tuturor probelor. În baza art. 5 § 2 și 6 § 3 lit. a)
CEDO, reclamantul s-a plâns că actele și deciziile adoptate de către
procuratură și instanțele de judecată nu sunt redactate în limba sa maternă,
rusă. Invocând, în final, art. 6 § 3 b) CEDO, reclamantul a legat că nu a avut
la dispoziție timpul și facilitățile necesare de a-și pregăti apărarea în fața
instanței de apel.

Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

A fost supus reclamantul tratamentelor inumane și degradante, contrar art.
3 CEDO?

Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane și
degradante, ancheta efectuată de către autorități a satisfăcut exigențele
prevăzute de art. 3 CEDO?

A dispus reclamantul de timp și facilitățile necesare pregătirii sale
pentru apărare în instanța de apel, conform art. 6 § 3 b) CEDO?

***

În cauza Nacai c. Moldovei (cererea nr. 47294/07), reclamanții sunt
Carolina Nacai și patru alții (a se vedea anexa).

A. Condițiile de
detenție ale reclamanților

Reclamanții au fost plasați în detenție la date diferite în diferite
penitenciare. Potrivit acestora, condițiile de detenție erau proaste. Potrivit
tuturor plângerilor, cu excepția cererii 47294/07, reclamanții aveau probleme
de sănătate și nu li s-a acordat asistență medicală.

B. Detenția provizorie
a reclamantului cu plângerea nr. 55809/08

La 20 martie 2008, reclamantul a fost arestat fiind suspectat de trafic de
stupefiante și organizarea unei bande criminale.

Potrivit deciziilor succesive, până la cea definitivă a Curții de Apel
Chișinău din 25 aprilie 2008, 12 decembrie 2008, 24 martie 2009 și 18 mai 2009,
instanțele naționale l-au plasat și menținut pe reclamant în detenție
provizorie. Principalul motiv a fost că infracțiunea incriminată reclamantului
era gravă sau deosebit de gravă, cauza era complexă, că ar putea influența
ancheta și martorii etc. instanțele de judecată nu au precizat elementele
probatorii care le-au format convingerea.

La 21 octombrie 2009 reclamantul a fost condamnat la 13 ani de închisoare.
Procesul penal este încă pendinte în fața instanțelor superioare.

În fața Curții reclamanții s-au plâns de violarea art. 3 CEDO deoarece au
fost deținuți în condiții proaste de detenție. În ceea ce privește cererile nr.
28431/08, 32829/08, 55809/08, 17923/11, reclamanții s-au plâns că nu au
beneficiat de asistență medicală necesară stării sănătății, conform art. 3
CEDO. În baza art. 13 CEDO, reclamanții s-au plâns de lipsa unui recurs intern
efectiv susceptibil de a le proteja drepturile sale garantate de Convenție. În ceea
ce privește plângerea nr. 55809/08, reclamantul s-a plâns în baza art. 5 § 1
CEDO, de caracterul ilegal al detenției sale provizorii și de lipsa motivelor
suficiente și pertinente pentru a-l menține în continuare în detenție.
Reclamanții s-au mai plâns și de alte încălcări ale Convenției.

Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

Au constituit condițiile de detenție ale reclamanților, tratamente inumane
și degradante, contrar art. 3 CEDO?

Au dispus reclamanții, conform exigențelor art. 13 CEDO, de un recurs
intern efectiv pentru a-și formula pretențiile sale în baza art. 3 CEDO?

În ceea ce privește cererile nr. 28431/08, 32829/08, 55809/08, 17923/11, au
beneficiat reclamanții de asistență medicală necesară?

În ceea ce privește cererea nr. 55809/08, a existat o violare a art. 5 § 3
CEDO? În particular, instanțele naționale au oferit motive pertinente și
suficiente pentru a justifica detenția provizorie a reclamantului?