La 30 octombrie 2012 CtEDO a pronunțat hotărârea Ghimp ș.a. c. Moldovei (cererea nr. 32520/09).

În această cauză reclamanți sunt Lilia Ghimp, Tudor Ghimp, Tatiana Siman și
Ion Siman. Cauza se referă la circumstanțele decesului cet. Leonid Ghimp, soțul
primei reclamante, fratele celui de-al doilea și al treilea reclamant, precum
și verișorul celui de-al patrulea reclamant.

La momentul evenimentelor Leonid Ghimp, în continuare L. Ghimp, lucra în
calitate de șofer pe camion, avea 35 ani și era tatăl a doi copii minori, 6 și
respectiv 10 ani.

La data de 10 decembrie 2005, aproximativ la ora 8.00 dimineața, dansul a
plecat la muncă pentru a pregăti camionul pentru următoarea zi de luni.
Potrivit declarațiilor martorilor, dânsul a finisat lucrările aproximativ la
ora 14.00. După aceasta și înainte de a pleca acasă, dânsul a petrecut cu
colegii de serviciu, consumând băuturi, mai întâi la locul de muncă, iar ulterior
în două baruri. Aproximativ la ora 22.00, el a părăsit barul și a luat un taxi.
Reclamantul a avut o dispută că conducătorul de taxi, deoarece ultimul nu l-ar
fi transportat la locul convenit. Deoarece a refuzat să achite plata pentru
călătorie, șoferul de taxi l-a transportat la Comisariatul de poliție sectorul
Ciocana.

Potrivit martorilor de la CPs Ciocana, șoferul de taxi a plecat la scurt
timp după ce a primit plata de la L. Ghimp.

Totuși, procesul-verbal de reținere statua că L. Ghimp a fost găsit în
stare de ebrietate dormind la o stație de autobuz. Nu exista nici o mențiune
privind incidentul cu șoferul de taxi.

Potrivit reclamanților, la sectorul de poliție reclamantul a fost bătut de
către trei ofițeri de poliție: A.P., S.C. și I.B., și a fost lăsat întins jos
pe coridorul murdar. El a fost eliberat a doua zi dimineața aproximativ la ora
11.00.

Potrivit ofițerilor de poliție acuzați, L. Ghimp nu ar fi fost bătut și a
fost liber să plece imediat după ce a fost reținut. Însă, dat fiind faptul că
era intoxicat alcoolic, el a refuzat să plece preferând să doarmă pe podea în
coridor.

După ce a fost eliberat, L. Ghimp a plecat acasă, potrivit declarațiilor
soției și persoanei care l-a văzut mergând spre casă, el era foarte palid și se
deplasa foarte încet. El a relatat soției că îl doare stomacul și a petrecut
toată ziua în pat. Numai seara, când durerea s-a intensificat, i-a spus soției
că a fost bătut la poliție. El a spus că a simțit durere după ce a fost lovit
puternic în stomac, astfel încât i-a fost tăiată răsuflarea. Noaptea el a
început să vomite și soția sa a chemat ambulanța. La 12 decembrie 2005, la ora
6.35 dimineața L. Ghimp a decedat.

La o dată nespecificată, soția lui L. Ghimp a informat Procuratura că ultimul
a fost bătut la CPs Ciocana. La 5 februarie 2006, au fost inițiate proceduri
penale de către Procuratura Ciocana.

Potrivit autopsiei din 23 ianuarie 2006, decesul său a fost cauzat de o
peritonită difuză purulentă, după un ulcer perforat al intestinului subțire.
Ulcerul perforat a fost acutizat în rezultatul unei lovituri cu un obiect
contodent de un impact mic, posibil în noaptea de 10 decembrie 2005.

Potrivit unui alt raport de expertiză medico-legal din 31 mai 2006, o
comisie compusă din medicii legiști G.M., N.S. și I.C., reexaminând documente
medicale ale victimei și corpul exhumat, au ajuns la aceiași concluzie, în
particular că a decedat în rezultatul rupturii intestinului subțire rezultând
din conținutul intestinal care se vărsa în cavitatea abdominală cauzând
contaminarea bacterială a cavității abdominale – cu alte cuvinte, inflamație
purulentă a peritoneului. Potrivit medicilor, rana care a provocat decesul a
rezultat dintr-o lovitură cu un obiect contodent în stomacul lui Leonid Ghimp,
posibil în seara zilei de 10 decembrie 2005. Medicii nu a găsit urme de alcool
în sângele lui și au concluzionat că era în deplină conștiință la momentul
decesului. De asemenea, ei au concluzionat că exista șansă de supraviețuire
dacă s-ar fi deplasat la spital în primele ore de după lovitură.

Pe parcursul urmăririi penale, procurorul a interogat numeroși martori,
inclusiv ofițeri de poliție de la sectorul Ciocana. Cei trei polițiști
suspectați de tortură au negat că L. Ghimp a fost tratat cu violență și unanim
au declarat că el era beat și dormea la stația de autobuz când a fost reținut
de poliție. Alți doi polițiști, care nu erau suspectați de tortură, au declarat
că victima a venit la comisariat împreună cu un șofer de taxi, căruia îi refuza
să-i achite pentru călătorie. Un alt martor, O.O. a declarat că a fost martor
când L. Ghimp a fost bătut.

Procurorul, de asemenea, a examinat locul unde de obicei are loc
interogarea la CPs Ciocana și unde a fost bătut L. Ghimp și a depistat
numeroase urme de sânge pe pereți și mobilă.

La 9 iulie 2007 judecătoria Ciocana i-a condamnat pe ofițerii de poliție
A.P., S.C. și I.B. de acte de violență, ce au cauzat moartea lui L. Ghimp. De
asemenea, ei au fost găsiți vinovați de falsificarea procesului-verbal de
reținere a lui L. Ghimp și au fost obligați să-i achite soției victimei 300 000
lei cu titlu de prejudiciu moral, iar restul cerințelor urmaru să fie examinate
în cadrul altor proceduri civile separate.

Ofițerii de poliție au declarat apel și în cadrul examinării pricinii unul
din ofițeri și-a prezentat o nouă versiune a evenimentelor, în particular că L.
Ghimp a căzut la CPs Ciocana și că masă s-ar fi prăbușit peste el. La 7
noiembrie 2007 Curtea de Apel Chișinău parțial a admis apelul ofițerilor de
poliție și i-a condamnat la 6 ani de închisoare pentru I.B., și câte 5 ani de
închisoare pentru A.P. și S.C.

La 11 martie 2008 Curtea Supremă de Justiție a dispus reexaminarea cauzei
pe motive de drept.

La 6 iunie 2008 Curtea de Apel Chișinău a achitat ofițerii de poliție pe
toate capetele de acuzație. Declarațiile lui A.P. din 6 iulie 2006 au fost
excluse din dosar pe motiv că au fost obținute contrar prevederilor Codului de
procedură penală, în particular că au fost obținute seara târziu, când era
obosit și în absența unui avocat. În motivarea excluderii acestor declarații
instanța s-a bazat pe constatarea unui psiholog potrivit căreia în starea de
oboseală extremă o persoană este predispusă să facă declarații împotriva sa. În
ceea ce privește declarațiile martorului O.O., instanța a reținut că acestea
sunt irelevante, deoarece acest martor ar fi fost cointeresat în darea
depozițiilor împotriva ofițerilor, deoarece și ea în acea zi a fost reținută.
În ceea ce privește raportul de expertiză medico-legal întocmit de comisie de
experți, instanța a reținut că concluziile acestora au fost negate de către
unul din experți care a semnat raportul din 31 mai 2006. I.C., fiind invitat de
către unul din ofițeri de a depune mărturii. Expertul și-a schimbat opinia și a
constatat că rana lui Leonid Ghimp a fost cauzată între ora 6.35 dimineața la
data de 9 decembrie și 6.35 dimineața la data de 10 decembrie 2005, anterior
detenției sale.

La 27 ianuarie 2009 Colegiul Curții Supreme de Justiție a respins recursul
pe motive de drept depus de procuror și de soția victimei. Procurorul a depus
un recurs în anulare.

La 1 martie 2010 Curtea Supremă de Justiție admis recursul în anulare și a
casat ambele soluții ale Curții de Apel și a Curții Supreme de Justiție din 27
ianuarie 2009. Curtea Supremă de Justiție a reținut că concluziile unei comisii
de experți legiști nu putea fi răsturnată de concluzia unui singur medic
legist. A fost dispusă o nouă reexaminare a cauzei în ordine de apel.

Pe parcursul examinării apelului, instanța a dispus efectuarea unei noi
expertize în ceea ce privește circumstanțele decesului lui L. Ghimp, efectuată
de către medici de la Centrul
de Medicină Legală. Între timp, I.C., expertul care a depus mărturii la Curtea de Apel, a devenit
șef al Centrului de Medicină Legală.

Potrivit unui raport de expertiză medico-legală din 1 noiembrie 2012, o
comisie de experți în baza documentelor medicale au ajuns la aceiași concluzie
a lui I.C., în particular că rana lui L. Ghimp a fost cauzată între ora 6.35
dimineața la data de 9 decembrie și 6.35 dimineața la data de 10 decembrie
2005, anterior detenției sale.

La 28 februarie 2011 Curtea de Apel Chișinău a admis apelurile ofițerilor,
a casat sentința judecătoriei Ciocana din 9 iulie 2007 și a achitat ofițerii pe
toate capetele de acuzație. Curtea de Apel a atribuit în motivarea sa o
greutate esențială raportului de expertiză din 1 noiembrie 2010.

La 29 mai 2012 Curtea Supremă de Justiție a respins recursul procurorului
pe motive de drept.

În fața Curții, reclamanții s-au plâns de violarea art. 2
din CEDO (dreptul la viață), invocând că decesul lui L. Ghimp a rezultat ca și
consecință a relelor-tratamente la care a fost supus acesta în CPs Ciocana și
că investigația circumstanțelor decesului acestuia a fost ineficientă.

Curtea a constatat, în
unanimitate, violarea art. 2 CEDO, atât sub aspect material
, cât și sub aspect procedural. Curtea a
observat că L. Ghimp aparent a suferit leziuni și a decedat după ce s-a aflat
în custodie timp de o noapte în CPs Ciocana. Astfel i-a revenit Guvernului
să prezinte o explicație plauzibilă a decesului acestuia.

Achitând ofițerii de poliție, instanțele naționale s-au
bazat pe concluzia medicală a comisiei de medici, potrivit căreia leziunile
fatale au fost cauzate lui L. Ghimp înainte de detenția acestuia între 06.35 la
09 decembrie și 06.35 la 10 decembrie 2005.

Curtea a notat că, potrivit declarațiilor martorilor,
care nu au fost contestate, L. Ghimp a plecat la serviciu aproximativ la 08.00
în dimineața zilei de 10 decembrie 2005 și până la ora 18.35 el nu a suferit
careva accidente sau lovituri care ar fi putut provoca leziunile respective.
Corespunzător, urmând logica concluziei medicale pe care s-a bazat Guvernul,
leziunea fatală i-a fost cauzată înainte de 08.00 la 10 decembrie 2005, ceea ce
ar însemna că L. Ghimp și-a început ziua de 10 decembrie 2005 având intestinul
rupt.

Curtea a considerat că, aparent, concluzia respectivă ar
fi fost incompatibilă cu modul în care victima și-a petrecut ziua de 10 decembrie
2005. De asemenea, potrivit declarațiilor, necontestate ale martorilor, în
prima jumătate a zilei L. Ghimp a efectuat o muncă fizică grea, inclusiv
încărcarea unui camion, ulterior a consumat băuturi în compania colegilor săi
în trei locuri diferite, inclusiv două baruri, până seara târziu. Mai mult ca
atât, nici o persoană cu care a contactat acesta, inclusiv ofițerii de poliție,
nu au observat careva semne de leziuni pe corpul acestuia.

În pofida acestor fapte, instanțele naționale au acceptat
fără nici o rezervă concluzia medicală prezentată de apărare. Curtea a
considerat drept frapant faptul că instanțele nu au întrebat medicii în ce mod
concluzia acestora poate fi reconciliată cu declarațiile martorilor și nu au
încercat să clarifice dacă, chiar și 
teoretic este posibil  ca o
persoană ce suferă de o astfel de ruptură intestinală ar pute avea
comportamentul pe care l-a avut L. Ghimp la 10 decembrie 2005, fără a manifesta
careva semne de boală.

Aceasta nu a fost unica chestiune la care instanțele
naționale nu au încercat să găsească un răspuns. Curtea a notat că medicul I.C.
a fost membrul comisiei care, după examinarea corpului victimei, a ajuns la
concluzia despre posibilul timp în care a avut loc leziunea fatală. Doi ani mai
târziu, din motive cunoscute doar 
medicul I.C. a apărut în fața Curții de Apel exprimând o opinie, care
pus o oblică total diferită acuzației împotriva ofițerilor de poliție. Opinia
acestuia a fost acceptată de către Curtea de Apel, fără a-l întreba despre
motivele ce l-au determinat să-și schimbe poziția sa. Mai mult ca atât,
judecătorii care au acceptat noua opinie a lui I.C. nu au considerat necesar să
explice de ce au preferat noua opinie în raport cu autopsia și concluzia
comisiei medicale, care au examinat corpul victimei.

Ulterior, Curtea Supremă de Justiție a casat sentința de
achitare a ofițerilor de poliție și a dispus rejudecarea cauzei. Instanța
supremă nu a atras atenția la nici una din problemele fundamentale menționate
mai sus, doar la o tehnicitate, și anume la faptul că o singură concluzie
medicală a fost insuficientă pentru a respinge concluziile comisiei din 31 mai
2006.

În cadrul procedurilor ulterioare, a fost efectuată o
nouă expertiză medico-legală, aparent pentru a elimina deficiențele notate de
Curtea Supremă de Justiție. S-a dovedit că comisia medicală a fost subordonată
ierarhic medicului I.C. Noua expertiză a fost în concordanță total sub toate
aspectele cu acea prezentată de către medicul I.C. În ceea ce privește
perioadele estimate, ele erau exact aceleași ca și cele din concluzia medicului
I.C. Instanțele nu au considerat necesar să explice de ce au preferat noua
concluzie, care s-a redus doar la examinarea materialului documentar, în
detrimentul raportului de autopsie și al raportului inițial bazat pe observația
directă a corpului victimei.

În evaluarea credibilității explicației prezentate de
Guvern, Curtea a considerat că este relevant de a analiza conduita ofițerilor
acuzați pe durata procedurilor penale și modul în care instanțele naționale au tratat
conduita respectivă. În această parte, Curtea a notat că declarațiile
ofițerilor de poliție erau incoerente și uneori neplauzibile. În particular, ei
toți și-au schimbat declarațiile în ceea ce privește modul în care a ajuns L.
Ghimp la comisariat. Unul din ei, A.P., care a admis că a aplicat violența față
de L. Ghimp, și-a retras ulterior această declarație, invocând motive precum
oboseala și foamea la momentul audierii. La o etapă ulterioară a procedurilor,
un alt acuzat, I.B., a prezentat o nouă explicație a leziunilor lui L. Ghimp,
susținând că pe durata audierii a căzut o masă peste stomacul acestuia. Aparent
această conduită inconsistentă nu a fost evaluată de instanțe la soluționarea
vinovăției acestora.

Urmare a examinării meticuloase a materialelor cauzei,
Curtea a considerat că modul în care instanțele naționale au evaluat
circumstanțele cauzei ar crea unui observator independent impresia că nu a avut
loc o încercare veritabilă de a elucida circumstanțele cauzei și a descoperi
adevărul. Mai mult ca atât, Curtea nu a fost convinsă că prezenta cauză a fost
de o complexitate care ar impune o perioadă de timp atât semnificativă. Astfel
Curtea a concluzionat că autoritățile au eșuat să efectueze o investigație
efectivă a circumstanțelor decesului lui L.Ghimp. Adițional, ea a considerat că
există suficiente dovezi care permit a concluziona în afara oricărui dubiu că
L. Ghimp a decedat în rezultatul leziunilor cauzate pe durata aflării în
custodia poliției. Astfel, a fost angajată responsabilitatea statului.

În fața Curții, reclamanții au solicitat: EUR 50,604.66, cu titlu de
prejudiciu material, EUR 95,000 EUR, cu titlu de prejudiciu moral, primului
reclamant, și câte 8,000 EUR celorlalți reclamanți, și EUR 4,996 cu titlu de
costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamanților EUR 50,000 cu titlu de prejudiciu material,
EUR 60,000 cu titlu de prejudiciu moral, primului reclamant și EUR 4,996 cu
titlu de costuri și cheltuieli, în rest pretențiile au fost respinse.

În fața
Curții reclamanții au fost reprezentați de către J. Hanganu, avocat din
Chișinău.