La 20 martie 2012 CtEDO a pronunțat hotărârea Arseniev c. Moldovei
(cererile nr. 10614/06 și 10620/06).

În această cauză reclamantul, Igor ARSENIEV, la 9 decembrie 2002 a fost arestat fiind
suspectat de omor. De la începutul anului 2003 dânsul a fost deținut în
Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, Penitenciarul nr. 3 din Leova și Spitalul
pentru Deținuți de la
Pruncul.

Reclamantul a susținut că a fost deținut în perioada de referință în
aceiași închisoare și chiar în aceeași celulă cu T. Ciorap, condițiile de
detenție ale căruia au constatate de CtEDO ca fiind contrare art. 3 CEDO în
cauza Ciorap c. Moldovei (nr. 12066/02, 19 iunie 2007). El a invocat că
condițiile sale de detenție nu erau diferite de cele ale lui T. Ciorap.

Reclamantul a fost acuzat de omor și condamnat, la 24 mai 2004, de către
Judecătoria Botanica la 20 ani privațiune de libertate. Această hotărâre a fost
menținută de Curtea de Apel Chișinău la 27 septembrie 2005.

Reclamantul a depus cerere de recurs la Curtea Supremă de
Justiție. La 21 octombrie 2005, instanța a informat reclamantul că cererea acestuia
nu era conformă prevederilor legale, și anume ea nu era dactilografiată și nu
includea copii pentru fiecare parte în proces, contrar prevederilor art. 429
CPP. Reclamantul a invocat că a avut la dispoziție doar 10 zile pentru a se
conforma cu prevederile legale și că nu a putut dactilografia cererea, deoarece
în închisoare nu era mașină de scris. El a prezentat Curții Supreme de Justiție
cinci copii ale cererii sale de recurs scrise de mână. În plus, în acea
perioadă, reclamantul a pretins că a fost într-o grevă de foame și, ca
rezultat, a pierdut 10 kg.

La 14 decembrie 2005, Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil
recursul reclamantului, ca nefiind conform cerințelor cu privire la formă și
conținut, deoarece cererea nu era dactilografiată, după cum era prevăzut de
art. 429 și 430 CPP. La 24 februarie 2006, Parlamentul a modificat art. 429 (1)
CPP și a exclus cerința ca cererea de recurs să fie dactilografiată. La 7
aprilie 2006, Curtea de Apel Chișinău a respins cererea reclamantului de
obligare a autorităților penitenciarului să-i asigure accesul la mașină de
tipărit și copiator, notând modificările legale intervenite privind forma
cererii de recurs.

Reclamantul a inițiat o serie de proceduri judiciare civile împotriva
autorităților și a unor persoane private, dar instanțele nu i-au examinat
cererile din cauză că el nu a achitat taxa de stat.

În fața Curții reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 3 CEDO, că a fost
deținut într-o celulă supraaglomerată, că nu a beneficiat de asistență medicală
suficientă, și că nu a primit alimentație de o cantitate sau calitate, care a
subminat sistemul său imun. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul art. 13 CEDO,
că el nu putea, în condițiile penitenciarului, să se conformeze cu cerințele
depunerii cererii de recurs la Curtea Supremă de Justiție, și anume în formă
dactilografiată și într-un număr de copii egal cu cel al părților în proces.
Reclamantul a pretins că refuzul de a examina cererile sale de către instanțele
de judecată constituie o încălcare a drepturilor sale garantate de art. 14
CEDO, deoarece el a fost discriminat pe motive de proprietate și naționalitate.
În final reclamantul a pretins violarea Art. 5, 6, 8, 9, 13, 14 și 17 CEDO.

Curtea a constatat în unanimitate
violarea art. 3 CEDO
, notând că părțile au avut poziții diferite în ceea ce
privește condițiile de detenție. Instanța a fost de acord cu poziția Guvernului
că, cel puțin, în anumite aspecte reclamantul nu a demonstrat alegațiile sale,
și anume insuficiența asistenței medicale pentru diversele sale boli, inclusiv
condiția mentală.

Curtea a notat că începând cu 2003 reclamantul a fost deținut în Penitenciarul
nr. 13 din Chișinău. De asemenea, ea a notat că condițiile de detenție în
această instituție de detenție nu sunt conforme standardelor Art. 3 (a se
vedea, spre exemplu, Ostrovar,
§ 80-90; Istratii și Alții v.
Moldova
, nr. 8721/05, 8705/05 și 8742/05, § 68-72, 27 March 2007; Modarca v. Moldova, nr. 14437/05, §
63-69, 10 mai 2007; Ciorap v. Moldova,
nr. 12066/02, § 65-71, 19 June 2007; și Rotaru
v. Moldova
, nr. 51216/06, § 33-42,
15 februarie 2011
)

Reclamantul a fost deținut în același penitenciar și în aceeași perioadă ca
și reclamanții în cauzele menționate. Descrierea condițiilor de detenție
prezentată de reclamant, coincide cu cele constatate în cauzele respective și
în rapoartele CPT.

Curtea a constatat că reclamantul a fost deținut în condiții de detenție inumane,
și anume supraaglomerate (șase persoane într-o celulă de 7.9 m.p.), situație suportată
de mai mulți ani, petrecând 23 de ore pe zi în asemenea condiții.

Curtea a respins ca fiind vădit neîntemeiat capătul din cerere privind
accesul la instanță, vizând diferite proceduri civile, notând că reclamantul nu
a prezentat copiile deciziilor relevante, că nu a respectat procedura indicată,
etc.

De asemenea, Curtea a respins ca fiind vădit neîntemeiat capătul din cerere
vizând procedurile penale, notând că reclamantul nu a respectat și alte diverse
cerințe procedurale, nu doar dactilografierea cererii. În ceea ce privește
deficiențele manierei în care avocatul angajat și-a onorat obligațiile, ea a
reiterat că având în vedere independența profesiei avocatului, pregătirea
dosarului este o chestiune în esență dintre avocat și parte, și nu poate,
exceptând circumstanțe speciale, să angajeze responsabilitatea Statului și a
concluzionat că în speță acesta nu este responsabil.

În final, Curtea a respins capetele din cerere formulate în temeiul Art. 5,
6, 8, 9, 13, 14 și 17 CEDO, constatând că nu a existat nici o aparență de
violare a drepturilor și libertăților din Convenție.

Reclamantul a solicitat EUR 50,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1000
cu titlu de costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 15,000 Euro cu titlu daune morale și EUR 100
cu titlu de costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de către Ș. Urîtu și Ș.
Burlaca de la  Helsinki Committee for Human
Rights din Moldova.