La 20 decembrie 2011 CtEDO a pronunțat hotărârea Pascari c. Moldovei, (cererea nr. 53710/09)


Reclamantul, Eduard Pascari s-a născut în anul 1970 și locuiește în Sîngerei.


La 22 aprilie 2006, la ora 23.30, reclamantul a fost reținut într-un local, fiind suspectat de comiterea unui furt. El a fost adus de patru ofițeri de poliție (M.P., A.M., E.T. și N.M.) la sediul Primăriei din Sîngerei, apoi la Comisariatul de poliție din Sîngerei, unde se pretinde că, poliția i-ar fi aplicat lovituri pe corp și față, fracturând maxilarul acestuia.


La 23 aprilie 2006, la ora 01.25, la Comisariatul de poliție din Sîngerei a fost chemată o echipa de asistență medicală de urgență. Medicii au constatat că reclamantul s-a plâns de dureri la nivelul maxilarului, a cărei mobilitate a fost redusă, iar examinarea vizuală a arătat umflarea obrazului stâng. Ei au administrat un medicament cu efect analgezic și l-au lăsat acolo, or poliția a refuzat să permită internarea sa.


Sora reclamantei a mers la poliție și l-a găsit cu o umflătură a obrazului și cu prezența petelor de sânge pe haine. Ea a găsit echipa de asistență medicală de urgență și a aflat despre refuzul poliției de a permite spitalizarea reclamantului, sugerată de către medici. Refuzul poliției a fost, de asemenea, confirmat de către asistenta medicală I.C.


La 23 aprilie 2006, la 11.45, o a doua echipa de asistență medicală de urgență a fost chemată la Comisariatul de poliție. Echipa a relevat dureri la nivelul maxilarului, precum și dureri de cap și amețeli. Ei au descoperit, de asemenea, o ușoară deformare a părții stângi a maxilarului și au stabilit diagnosticul „subluxație a maxilarului”. La recomandarea medicilor de a urma un tratament la un medic dentist, reclamantul a primit un refuz de la poliție, în pofida urgenței care se impunea.


În perioada 23 și 26 aprilie 2006, reclamantul s-a aflat în detenție la Comisariatul de poliție Sîngerei. Potrivit lui, în pofida pretențiilor sale, i s-a refuzat acordarea asistenței medicală pe durata detenției.


La 04 mai 2006, a fost întocmit un raport medico-legal, prin care s-a constatat prezența pe obrazul stâng al reclamantului a unui edem dur post-traumatic, dureros la palpare, cu dimensiuni de 10 x 9 cm.


La 11 mai 2006, reclamantul a înaintat o plângere la Procuratura din Sîngerei împotriva M.P., A.M., E.T. și N.M.


La 2 august 2006, Procuratura din Sîngerei a emis o ordonanță de neîncepere a urmării penale, pe motivul lipsei elementelor componente ale infracțiunii.


La 2 mai 2007, reclamantul a solicitat Procurorului General să intervină pentru a redeschide ancheta în privința pretinselor rele tratamente, susținând că niciodată nu a fost audiat.


La 06 iunie 2007, Procuratura Generală a informat reclamantul că Procuratura din Sîngerei urmează să anuleze ordonanța din 2 august 2006 și de a redeschide ancheta.


La 18 iunie 2007, Procuratura din Sîngerei a anulat ordonanța din 2 august 2006 și a redeschis ancheta împotriva lui M.P., A.M., E.T. și N.M.


La 3, 4 și 5 septembrie 2008, Procuratura din Sîngerei a emis ordonanța de încetare în privința lui M.P., N.M. și E.T. La 17 noiembrie 2008, Procuratura din Sîngerei a emis ordonanța de încetare în privința lui A.M.


La 18 noiembrie 2008, Procuratura din Sîngerei a decis să suspende urmărirea penală pentru identificarea persoanelor responsabile de presupusa maltratare a reclamantului.


La 11 și 13 februarie 2009, reclamantul a contestat ordonanțele Procuraturii din Sîngerei.


La 13 februarie 2009, Procuratura din Sîngerei a anulat ordonanța din 18 noiembrie 2008.


La 27 februarie 2009, reclamantul a solicitat instanței de judecată să anuleze ordonanțele din 3, 4 și 5 septembrie și 17 noiembrie 2008.


Prin încheierea din 27 martie 2009, instanța de judecată a respins plângerea reclamantului.


Investigația privind pretinsa maltratare a reclamantului nu este încă finalizată.


În fața Curții, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 CEDO că polițiștii i-au cauzat leziuni grave pe durata detenției sale și că nu a primit îngrijiri medicale adecvate pe durata acesteia. El a denunțat, de asemenea, ineficiența investigației privind pretinsa maltratare.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3 CEDO, sub aspect material, notând că potrivit dosarului medical echipa de asistență medicală de urgență a raportat existența unei umflături pe obrazul stâng al reclamantului, de dureri și mobilitate redusă a maxilarului. Potrivit raportului medico-legal din 04 mai 2006 s-au constatat traumatisme la nivelul maxilarului, calificându-le ca leziuni corporale medii.


Guvernul nu a contestat faptul că între 22 și 26 aprilie 2006, reclamantul s-a aflat în mâinile ofițerilor de poliție, ceea ce instituie o prezumție în favoarea ipotezei că leziunile au avut fost provocate, fie la reținerea acestuia, fie în detenție. Curtea a observat că nu există nici o înregistrare în raportul poliției, care ar indica faptul că reclamantul a refuzat să se supună cerințelor ofițerilor de poliție și era necesară aplicarea forței pentru a-l aduce la secția de poliție. În plus, în absența examinării medicale la plasarea în detenție, nu se poate stabili dacă leziunile au fost provocate anterior reținerii acestuia (Türkan v. Turcia, nr 33086/04, § § 41-43, 18 septembrie, 2008).


În ceea ce privește pretinsa lipsă de îngrijire medicală adecvată, Curtea a constat că sugestia de urma un tratament la un medic dentist a fost refuzată de către poliție, fără nici o justificare. Având în vedere gravitatea traumatismelor suferite de reclamant, Curtea a acceptat că refuzul respectiv cu siguranță a provocat stres și suferință contrar articolului 3 CEDO.


Curtea, de asemenea, a constatat, violarea articolului 3, sub aspect procedural, notând că plângerea reclamantului privind abuzurile pe durata detenției a fost depusă la 11 mai 2006, fiind susținută de un raport medical care confirma existența unor leziuni. Deficiențele procedurale sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că ancheta nu a fost eficientă, mai ales ca ancheta a durat mai mult de cinci ani, și că autoritățile nu au fost capabile să identifice nici până în prezent persoanele responsabile. Cu toate acestea, aceste fapte sunt esențiale pentru a menține încrederea publicului, și pentru a asigura, aspirația la un stat de drept și pentru a preveni orice aparență de toleranță a actelor ilegale care au avut loc (a se vedea Okkali c. Turcia, nr 52067 / 99, § 65, CEDO 2006 XII (extrase)).


Curtea a respins pretinsa violare a Articolului 5 din Convenție și a considerat că nu este necesar de a examina pretinsa încălcare a dreptului său la un proces echitabil, articolul 6 din Convenție, din cauza duratei excesive a anchetei privind pretinsele rele tratamente.


În fața Curții reclamantul a solicitat EUR 100,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,042 cu titlu de costuri și cheltuieli.


Curtea a acordat reclamantului EUR 15,000 cu titlu de prejudiciu moral și EUR 1,042 cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către T. Ungureanu, avocat din Chișinău.