În luna august 2011, CtEDO a comunicat Guvernului Moldovei cererea American Jewish Joint Distribution Committee c. Moldovei (cererea nr. 44298/09).

În această cauză, asociația reclamantă este American Jewish Joint Distribution Committee, o asociație non-guvernamentală înregistrată la New York, SUA.

Asociația reclamantă este o organizație non-profit de ajutor umanitar. La sfârșitul anilor ‘90, asociația reclamantă a demarat procedurile de achiziționare a unei clădiri în Chișinău destinată organizării unor programe de ajutor cultural, educațional și umanitar pentru poporul evreiesc din Moldova. În acest scop, asociația reclamantă a convenit cu asociația non-guvernamentală evreiască locală, AJOC, inițial să arendeze, iar ulterior să privatizeze clădirea fostei Sinagogi. La data de 4 ianuarie 2001, AJOC a procurat de la Primăria Chișinău clădirea fostei Sinagogi.

Potrivit asociației reclamante, prin acordul încheiat cu AJOC de procurare a clădirii s-a urmărit evitarea unor posibile dificultăți legate de vânzarea de către Primărie a proprietății unor persoane străine și banii utilizați pentru procurare (aproximativ USD 70,000) au fost acordați de către asociația reclamantă. Aproape simultan asociația reclamantă a procurat de la persoane private proprietăți adiacente, achitând aproximativ USD 125,000. Toate clădirile procurate de asociația reclamantă și de către AJOC au devenit un șantier de construcție a noii clădiri, urmând să fie păstrat doar peretele din față și fundamentul fostei Sinagogi.

La data de 26 octombrie 2001, board-ul de directori ai AJOC a decis să doneze asociației reclamante clădirea fostei Sinagogi. Contractul de donație a fost întocmit la notar la data de 28 noiembrie 2001, care statua că clădirea urma să fie transferată asociației reclamante gratuit, ca și cadou.

În anul 2005, asociația reclamantă a finalizat lucrările de pe șantier, în urma cărora a fost construită o altă clădire întitulată KEDEM Campus Building. Suma totală a clădirii a fost aproximativ de USD 2,000,000.

În lunile următoare după inaugurarea ceremoniei oficiale, reprezentanții asociației reclamante și ai AJOC au discutat posibilele termene și condiții de ocupare de către AJOC a câtorva spații de oficiu în noua clădire. Totuși, părțile nu au ajuns la un acord comun, deoarece AJOC a refuzat să achite plata pentru arendă.

În luna iunie 2007 asociația reclamantă a primit o scrisoare de la AJOC prin care se solicita încetarea retroactivă a contractului de donație din 28 noiembrie 2001, invocându-se starea financiară proastă și existența datoriilor. Urmare a refuzului asociației reclamante, la data de 28 septembrie 2007 AJOC a înaintat o acțiune la Judecătoria Economică solicitând încetarea contractului de donație, invocând dificultățile financiare și necesitatea de bani pentru achitarea datoriilor.

Asociația reclamantă a solicitat respingerea cererii invocând expirareai termenului de prescripție de trei ani prevăzut de legislația națională pentru anularea contractelor de donație. Asociația reclamantă a susținut, inter alia, că proprietatea deținută cândva de AJOC nu mai există de mult timp, fiind demolată pentru a permite construcția unei noi clădiri.

Câteva luni mai târziu, în timpul procesului, AJOC și-a revăzut motivele cererii sale. În particular, ea nu a mai susținut dificultățile financiare, dar că în anul 2001 donația urma să fie temporară în privința a 795.5 metri pătrați (suprafața fostei Sinagogi) din toată KEDEM Campus Building. Clădirea urmând a fi transmisă AJOC imediat după finalizarea construcției. În susținerea cererii revăzute, AJOC a invocat un set de procese-verbale “extinse” a adunării board-ului AJOC din 26 octombrie 2001. Procesele-verbale “extinse” conțineau, pe lângă alte pasaje pertinente, o declarație a fostului președinte al board-ului de directori a AJOC care statua că după construcția noii clădiri titlul asupra părții istorice ale complexului de clădiri a fi returnat AJOC.

Asociația reclamantă a invocat că procesele-verbale „extinse” sunt false și în orice caz ele nu s-au regăsit în contractul de donație din 28 noiembrie 2001. Asociația reclamantă a mai invocat că procesele-verbale „extinse” nu sugerau vreo promisiune dată AJOC prin care vreo parte a noii clădiri urma a fi transmisă ultimei după finalizarea construcției. De asemenea, aceste procese-verbale nu sugerau că eventuala transmitere urma să fie cu titlu gratuit. Potrivit asociației reclamante, aceasta a cheltuit aproximativ USD 600,000 pentru reconstrucția părții istorice ale clădirii. Asociația de asemenea a invocat expirarea termenului de prescripțiet pentru înaintarea acțiunii de către AJOC.

La data de 25 februarie 2008, Judecătoria Economică a emis o hotărâre nefavorabilă asociației reclamante bazându-se pe faptul că donația AJOC a fost una provizorie. Instanța a făcut trimitere la procesele-verbale „extinse” din 26 octombrie 2001 și declarația semnată de membrii board-ului AJOC care au participat la adunarea respectivă. Asociația reclamantă a atacat hotărârea și a susținut, inter alia, că declarațiile martorilor invocate de prima instanță nu erau credibile și că asociația a fost în imposibilitate de a pune întrebări acestora. Asociația de asemenea a făcut rererire la expirarea termenului de prescripție.

La data de 8 iulie 2009, Curtea de Apel Economică a respins apelul asociației reclamante și a menținut hotărârea primei instanțe. În privința termenului de prescripție, Curtea de Apel a argumentat că AJOC a aflat că drepturile sale au fost violate abia în anul 2005 și că, în consecință, termenul de prescripție de trei ani a început să curgă din anul 2005, și nu din 2001.

La data de 19 februarie 2009, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul asociației reclamante. Pentru prima dată de la inițierea procedurilor AJOC a invocat că board-ul a acționat ultra vires în decizia de a dona clădirea vechii Sinagogi asociației reclamante și că doar adunarea generală a AJOC are acest drept. Asociația reclamantă a solicitat de a i se oferi posibilitatea de a răspunde la acest argument, dar i s-a refuzat. Argumentul respectiv a fost invocat ca motiv de bază pentru respingerea recursului asociației.

După ce a făcut cunoștință cu materialele dosarului după finalizarea procedurilor, asociația reclamantă a depistat o scrisoare în dosar scrisă de către AJOC președintelui Republicii Moldova la acel moment, solicitând asistență în procedurile în fața instanțelor naționale. Corespondența din dosar confirmă că președintele V. Voronin cerea periodic informația actualizată și că o dată dosarul a fost solicitat să fie prezentat Ministrului Justiției. În curând după finalizarea procedurilor site-ul oficial al Președintelui a publicat următoarea informație:

„Președintele Republicii Moldova V. Voronin a primit o scrisoare de la [AJOC]. În această scrisoare [AJOC] își exprimă recunoștința pentru asistența acordată de șeful statului în procesul întoarcerii proprietății fostei sinagogi la [AJOC]. Comunitatea evreiască activează cu succes astăzi în această clădire, care acum și-a întors comunitatea acasă și va deveni un adevărat centru de cultură și Comunitatea evreiască viabilă pentru vvreii din Moldova…

Aducem cuvinte de adâncă recunoștință Președintelui Republicii Moldova în această scrisoare, deoarece el este garantul drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor…

Profund apreciem munca și atenția Dvs și vă mulțumim pentru lucrul de succes ce ajută să consolideze și să dezvolte pacea și stabilitatea în republica noastră ”.

În fața Curții asociația reclamantă s-a plâns în sensul art. 6 CEDO că procedurile au fost inechitabile datorită ingerinței executivului și că instanțele nu au aplicat termenul de prescripție încălcând principiul certitudinii juridice. Asociația reclamantă de asemenea susține că principiul egalității armelor a fost violat deoarece Curtea Supremă de Justiție nu i-a permis să argumenteze cu referire la acțiunile ultra vires ale board-ului de directori. Procedurile au fost, de asemenea, inechitabile deoarece instanțele nu au examinat obiecțiile substanțiale invocate de către asociația reclamantă și că în general instanțele au fost părtinitoare.

Asociația reclamantă de asemenea se plânge de violarea drepturilor sale garantate de art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO.

Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

1. A dispus asociația reclamantă de un proces echitabil în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile conform art. 6 § 1 CEDO?

2. A existat o ingerință în dreptul asociației reclamante la protecția bunurilor, în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 CEDO? Dacă da, a fost această ingerință de interes public, conformă cerințelor legii, etc. (Megadat.com SRL c. Moldovei, nr. 21151/04, 8 aprilie 2008) ?

În fața Curții, asociația reclamantă este reprezentată de către Mr. John P. Rupp și Ms Alexandra Melia, avocați din Londra.