Curtea Europeană a declarat admisibile două cauze privind investigația inadecvată a masacrului de la KatyÅ„


Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat admisibile 2 cauze privind investigația penală în anii ’90 a decesului a 12 polonezi în masacrul de la KatyÅ„.


Janowiec și alții v. Russia, cererile nr. 55508/07 și 29520/09, au fost introduse de 15 rude ale victimelor.


Aceste 12 persoane erau ofițeri de poliție și armată, un medic militar și un director a unei școli primare. Ei au fost duse în lagăre sovietice și ulterior au fost ucise/prezumate ucise fără judecată, împreună cu alții 21,000, în aprilie și mai 1940, în Kharkov (la moment Ucraina), KatyÅ„ și Tver (ambele în Russia).


Investigațiile privind victimele deceselor au început în 1990. Totuși, investigațiile penale în privința acestor 12 persoane au fost încetate, deoarece corpurile acestora nu au fost identificate, în cadrul ultimelor investigații, chiar dacă aceștia era înregistrați ca prizonieri în lagărele respective, perioadele de referință, și corpurile unora din aceștia au fost identificate în cadrul unei exhumări în 1943. Reclamanții au contestat, însă fără succes.


La 26 noiembrie 2010 Duma rusească a adoptat o declarație despre „tragedia de la KatyÅ„”, în care a reiterat că „exterminarea în masă a cetățenilor polonezi pe teritoriul URSS în cadrul celui de al 2-lea Război Mondial” a avut loc în baza ordinelor lui Stalin și că e necesar să continue „verificarea listelor victimelor, restabilirea bunului nume a celor pieriți în KatyÅ„ și alte locuri, și descoperirea circumstanțelor tragediei …”.


Curtea de declarat admisibile plângerile reclamanților, în temeiul Articolului 2, dreptul la viață, din Convenție, precum că autoritățile ruse au eșuat să efectueze o investigație adecvată și efectivă asupra circumstanțelor care au dus și în care au avut loc decesele rudelor acestora. Totuși, ea a conexat examinarea fondului cauzei și chestiunea jurisdicției ratione temporis, cu alte cuvinte, dacă Curtea poate examina compatibilitatea unei investigații a unor evenimente ce au avut loc până la ratificarea de către Rusia a Convenției.


De asemenea, Curtea a declarat admisibile plângerile reclamanților, precum că modul în care autoritățile ruse au reacționat la solicitările și demersurile acestora constituie rele-tratamente, în sensul articolului 3, interdicția tratamentului inuman și degradant.