La 9 februarie 2011, la Strasbourg, au avut loc consultările Comitetului de
Experți al Consiliului Europei privind reforma Curții Europene a Drepturilor
Omului cu reprezentanții societății civile și ai instituțiilor naționale a
drepturilor omului. Societatea civilă și instituțiile naționale a drepturilor
omului au fost reprezentate de 25 de organizații neguvernamentale, care sunt
cele mai active în domeniul apărării drepturilor omului. Din partea Moldovei la
reuniune a participat ONG-ul
“Juriștii pentru
Drepturile Omului” reprezentat de domnul Vitalie Nagacevschi, președinte al
organizației.

 Principala temă a discuțiilor a constituit elaborarea unui raport final de
către Comitetul Director al Consiliului Europei pentru Drepturile Omului cu
privire la măsurile ce rezultă din Declarația de la Interlaken[1],
care dispune operarea unor modificări în vederea eficientizării activității
Curții Europene a Drepturilor Omului pe motiv că punerea în aplicare a
Protocolului 14 la Convenție nu a soluționat problema suprasolicitării Curții și
a stocului de plângeri, care urmează a fi examinate de către forul de la
Strasbourg.

 În cadrul consultărilor au fost discutate următoarele probleme:

         
crearea
unui eventual nou mecanism de filtrare pentru Curte, care ar fi fost
responsabil de examinarea cererilor vădit inadmisibile, precum și, posibil, a
cererilor repetitive;

        
o
eventuală simplificare a procedurii de modificare a Convenției pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale;

        
o
eventuală introducere a unui sistem de taxe de judecată pentru reclamanții,
care se adresează la Curte.

 Crearea unui eventual nou
mecanism de filtrare pentru Curte

În cadrul discutării acestei probleme s-a constatat că după intrarea în
vigoare a Protocolului 14 la Convenție și începerea examinării admisibilității
cererilor de către un singur judecător, numărul de cereri restante nu că nu a
scăzut, dar din contra, a crescut și această creștere a fost mai rapidă decât
anterior. Pentru depășirea situației create, la Conferința de la Interlaken,
s-a propus crearea unui mecanism de filtrare, care s-ar ocupa de cererile vădit
inadmisibile și, eventual, de cererile repetitive.

În cadrul consultărilor au fost discutate 2 soluții pentru crearea
mecanismului de filtrare:

        
filtrarea
să fie făcută de către Grefă;

        
filtrarea
să fie făcută de către un nou tip de judecători.

 Majoritatea participanților la consultări s-a pronunțat împotriva filtrării
cererilor de către Grefă pe motiv că respectiva filtrare are ca și finalitate
pronunțarea unor decizii de inadmisibilitate a cererilor care vădit nu
întrunesc condițiile stabilite de Convenție, or, aceste decizii sunt acte
jurisdicționale și în asemenea circumstanțe ele ar trebui să fie adoptate în
exclusivitate de către judecători.

În ceea ce privește filtrarea cererilor de către judecători, în principal,
au fost discutate 2 soluții:

         
filtrarea
de către judecători ad litem;

        
filtrarea
de către judecători de tip nou.

Judecătorii ad litem au fost
introduși în sistemul Tribunalului Penal Internațional pentru ex-Iugoslavie
prin Rezoluția 1329(2000) a Consiliului de Securitate al ONU. Acești judecători
au aceleași drepturi, obligații, calificare ca și judecătorii permanenți, însă
sunt numiți pentru o perioadă limitată de timp și pentru o sarcină specifică, scopul
fiind creșterea capacității juridice a Curții.

În ceea ce privește judecătorii de
tip nou, este vorba de o nouă categorie de judecători, care ar trebui să posede
calificarea necesară pentru a fi numiți în funcții judiciare și să corespundă
acelorași exigențe în ceea ce privește imparțialitatea ca și judecătorii
permanenți. Totodată, având în vedere sarcina care le va reveni, aceștia ar
trebui să fie la stadiul carierei mai puțin avansat decât judecătorii permanenți.
Modul de a-i desemna ar trebui să fie diferit, mai simplu, decât cel pentru
judecătorii permanenți – de exemplu acești judecători ar putea fi selectați de
Curte sau de către Adunarea Parlamentară, dar după consultarea Curții, în baza
unei liste prezentate de către stat.

Acești judecători, fie ad litem,
fie de tip nou, ar putea examina inclusiv și cererile repetitive.

În cadrul consultărilor sau adus argumente pro și contra pentru fiecare din
soluțiile enumerate mai sus, urmând ca ele să fie incluse în textul raportului.

Simplificarea procedurii
de modificare a Convenției

Având în vedere problemele de care se confruntă Curtea, la Conferința de la
Interlaken s-a propus studierea oportunității simplificării procedurii de
modificare a Convenției, de exemplu similar celei care figurează în articolul
41 litera d din Statutul Consiliului Europei, pentru a permite adaptarea rapidă
a acesteia la cerințele zilei.

În cadrul discutării respectivei probleme au fost abordate 2 soluții:

         
simplificarea
procedurii de modificarea a Convenției, care ar trebui să fie precedată de
selectarea prevederilor convenționale ce nu cad sub incidența noilor reguli (de
exemplu normele care garantează drepturi și libertăți), precum și de un studiu
privind normele, ce ar cădea sub incidența noilor reguli;

        
elaborarea
și adoptarea Statutului Curții, care ar include în sine reguli de procedură în
fața Curții și care ar putea fi modificat mai ușor decât Convenția. În statut
ar trebui să fie incluse norme din Regulamentul Curții, care necesită a fi
„avansate” în gradul de importanță, dar unele norme din Convenție. Astfel, activitatea
Curții ar putea fi reglementată de 3 documente: Convenție, Statutul Curții și
Regulamentul Curții.

 Majoritatea participanților la consultări au pledat pentru a doua variantă.

 Introducerea unui sistem
de taxe de judecată pentru reclamanți

Această propunere de asemenea se conține în Declarația de la Interlaken.

Toți reprezentanții societății civile s-au pronunțat împotriva introducerii
oricăror taxe, invocând că acestea ar putea împiedica realizarea dreptului de
adresare nestingherită la Curte. Întru argumentarea poziției, au fost invocate
mai multe argumente cum ar fi: imposibilitatea achitării taxei de către
persoanele arestate sau aflate în spitale psihiatrice, lipsa în unele state a
unui sistem bancar bine pus la punct, care ar permite virarea taxelor,
pauperizarea populației etc.

Totuși, dacă taxele vor fi introduse, s-a insistat asupra diferențierii
acestora în dependență de stat și dezvoltarea economică a acestuia.

Una din propunerile de taxare a reclamanților a fost ca respectiva taxare
să nu fie automată. Astfel, dacă Grefa constată că cererea este vădit
inadmisibilă, reclamantului se expediază o scrisoare, cu propunerea, în cazul
în care insistă asupra examinării cererii, să achite o anumită taxă. În caz de
neachitare a taxei cererea nu va fi examinată.

Toate aceste propuneri urmează a fi incluse în raport, pe baza căruia se va
decide ce reforme urmează a fi operate pentru eficientizarea activității Curții
Europene a Drepturilor Omului.



[1] Declarația de la Interlaken a fost adoptată la 19 februarie 2010 la
Conferința de nivel înalt cu privire la viitorul Curții Europene a Drepturilor
Omului. La Conferință Moldova a fost reprezentată de către domnul Alexandu
Tănase, Ministru al Justiției.