La 15 februarie 2011 CtEDO a pronunțat hotărârea în cauza Rotaru
c. Moldovei
, (cererea nr.
51216/06
).

***

În fața Curții reclamantul, Veaceslav Rotaru, s-a plâns, în particular,
că a fost maltratat de către poliție după arest 
și că a fost deținut în condiții inumane; și că drepturile sale
procedurale au fost încălcate pe durata procesului penal.

La 14 februarie 2003 reclamantul a fost reținut în locuința sa de către
polițiști mascați și înarmați, care, după cum pretinde reclamantul l-au
torturat pentru a obține confesiune pe marginea câtorva infracțiuni de furt și
tâlhărie.

Reclamantul a înaintat o plângere prin care a pretins maltratarea de
către poliție, cerând procuraturii efectuarea investigațiilor. La 28 februarie
2004 Comisarul de Poliție Chișinău a respins plângerea ca neîntemeiată.
Contestațiile reclamantului adresate procurorului și judecătorului de
instrucție nu s-au soldat cu succes, ultimul luând decizia de a retrimite
plângerea instanței de judecată, care examina cauza penală împotriva reclamantului.

Ulterior reclamantul a fost găsit vinovat de către judecătoria Rîșcani;
sentința de condamnare fiind, în principiu, menținută de către instanțele
ierarhic superioare.

La 19 martie 2003 reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13
din Chișinău. În perioada 16 aprilie – 2 noiembrie 2006 reclamantul a primit
tratament în cadrul Penitenciarului-Spital Pruncul. Ulterior a fost transferat
în Penitenciarul nr. 6, unde și-a ispășit restul termenului de detenție.

Reclamantul a adresat diferite plângeri autorităților prin care denunța
condițiile de detenție ca fiind inumane, primind numeroase răspunsuri de la
Ministerul Justiției, Procuratura Generală și Parlament, în care se menționa
starea satisfăcătoare a sănătății, lipsa necesității îngrijirii medicale; din cauza insuficienței finanțării a sistemului penitenciar, deținuții nu
pot fi asigurați cu așternuturi pentru pat, și că produse alimentare erau
disponibile sub limita minimă prescrisă.

Guvernul a recunoscut implicit că 
condițiile de detenție a reclamantului până în noiembrie 2004 erau sub
normă, însă urmare a plângerilor el a fost transferat în altă celulă, unde
condițiile de detenție erau acceptabile.

Curtea a constatat în unanimitate violarea
art. 3
, deoarece condițiile de detenție erau inumane, în special având în
vedere durata expunerii la aceste condiții, în jur de șapte ani de zile.

Curtea a notat că reclamantul a continuat să se plângă de condițiile de
detenție și după transfer în altă celulă, dar și în privința calității
produselor alimentare în 2007 și 2008. De asemenea în scrisoarea Ministerului
Justiției din 1 martie 2007 se menționa că din cauza lipsei resurselor
financiare lipsesc anumite produse, însă vor fi incluse în curând. Astfel
alegațiile reclamantului în privința calității produselor alimentare nu erau
false, dezvăluind o problemă cunoscută pentru autorități. Mai mult decât atât,
situația specifică a reclamantului, fiind o persoană ce se trata de
tuberculoză, impunea o dietă specială, care nu era completă din cauza lipsei
unor produse de bază, cum ar fi carnea și peștele.

Curtea a reiterat, că simplul fapt că reclamantul a contractat
tuberculoza pe perioada detenției nu duce automat la constatarea violării art.
3. Însă faptul că a contractat tuberculoză adaugă în greutate plângerii
reclamantului, precum că a fost deținut în condiții periculoase pentru
sănătate, în particular celulă umedă și hrană insuficientă. Reclamantul a
indicat corect că dieta săracă duce la creșterea vulnerabilității la atare boli
cum este tuberculoza.

De asemenea  Curtea a constat în
unanimitate violarea art. 13, reiterând
că s-a examinat în repetate rânduri chestiunea remediilor naționale pentru
deplângerea condițiilor proaste de detenție în Moldova (
Sarban, §§ 57-62; Holomiov c. Moldovei, nr. 30649/05, § 101-107, 7 noiembrie
2006; Istratii și alții c.. Moldove,
nr. 8721/05, 8705/05 și 8742/05, § 38, 27 martie 2007; Modarca c. Moldovei, nr. 14437/05, § 47,
10 mai 2007;
și Stepuleac c. Moldovei, nr. 8207/06, § 46, 6 noiembrie
2007) și de fiece dată s-a concluzionat că remediile sugerate de Guvern nu sunt
efective în privința persoanelor aflate în detenție. Guvernul nu a prezentat
nici un argument valabil pentru ca Curtea să adopte o abordare diferită decât
cea menționată mai sus.

În ceea ce privește alegațiile
reclamantului de violare a art. 3 în rezultatul maltratării de către poliție
și lipsa unei anchete efective în această privință; și violarea art. 6 pentru
diverse încălcări a drepturilor procedurale, Curtea le-a respins ca
inadmisibile, deoarece au fost înaintate cu depășirea termenului limită de 6
luni.

Având în vedere că reprezentantul
reclamantului nu a prezentat pretențiile de satisfacție echitabilă, costurile și
cheltuielile, Curtea nu a acordat despăgubiri reclamantului, notând că
reprezentantul a primit anterior suma de 850 Euro de la Consiliul Europei, în
baza schemei de asistență juridică.

În fața Curții, reclamantul au fost reprezentat de către V. Țurcan, avocat
din Chișinău.