La 25 ianuarie 2011 CtEDO a adoptat hotărârile Lipencov c. Moldovei (cererea nr. 27763/05) și Muhin c. Moldovei (cererea nr. 30599/05).


***


În cauza Lipencov c. Moldovei, reclamanții, mama și fiul au pretins că primul reclamant a fost tratat inuman și degradant de către poliție; că autoritățile naționale au eșuat să investigheze plângerea; că condițiile de detenție ale primului reclamant erau incompatibile cu art. 3 CEDO și că o parte din detenție a fost ilegală și că domiciliul lor a fost ilegal percheziționat.


În perioada de referință primul reclamant avea 17 ani. Potrivit mamei sale, el era limitat intelectual și era sub supravegherea medicului psihiatru. În aceste condiții, el primea educația școlară acasă.


Din cele relatate de poliție, el a fost arestat la 24 octombrie 2004 la orele 10.00, fiind chemați de către locatarii unui bloc.


Potrivit reclamanților, el a fost dus în acest bloc cu forța de către două persoane care l-au acostat în stradă câteva ore mai devreme și l-au agresat. Intenția lor a fost să-l arunce de pe acoperișul acelui bloc, însă prezența lui a fost depistată de 3 locatari. Bănuind că e vorba de un jaf, locatarii l-au reținut pe reclamant și l-au bătut. Până la venirea poliției el deja avea careva leziuni.


Reclamantul a pretins că după ce a fost dus la CPS Ciocana, a fost lovit cu bastoane de cauciuc cu scopul de a recunoaște că a comis un număr de furturi. El a fost repetate rânduri înjurat, nu i s-a dat mâncare, apă și nu i s-a permis accesul la toaletă. Nu i s-a acordat tratament medical pentru leziunile sale.


Mama sa a venit la poliție în acea zi să-l viziteze și să-i deie mâncare, haine, dar nu i s-a permis să-l vadă. Ea a menționat că următoarea zi, la 25 octombrie, feciorul ei a fost luat de poliție pentru anumite acte procedurale. Nu era prezent nici un avocat. Alt fecior al reclamantei a fost martor la toate acestea și a remarcat leziunile vizibile ale fratelui său. În acea după-amiază, reclamantul timp de aproximativ 2 ore a fost interogat de ofițerii de poliție în prezența unui avocat și în prezența mamei sale. În timpul interogatoriului, reclamantul s-a plâns de durere de cap și de o greață puternică. Însă, i s-a cerut să răspundă la întrebări și s-a refuzat accesul la veceu. După interogatoriu el s-a întors în celula sa și nu i s-a acordat asistență medicală.


În dimineața zilei de 27 octombrie 2004, reclamanta s-a întors la comisariat, așteptând ca feciorul ei să fie eliberat până la ora 10.00, ceea ce însemna expirarea a 72 ore pentru reținerea sa fără un mandat de arest, fiindu-i refuzat accesul în comisariat. Reclamantul a fost iarăși scos în piață pentru motive necunoscute și adus înapoi la ora 15.20. Mama acestuia, asistată de 3 avocați de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, au cerut eliberarea reclamantului, care inițial a fost refuzată. În final,a fost eliberat la ora 16.30. Următoarea zi după eliberarea sa, reclamantul a fost supus examinării medicale. Au fost depistate multiple răni pe corpul acestuia, ulterior fiind internat în spital pentru 8 zile de tratament.


Mama acestuia a înaintat o serie de plângeri autorităților naționale referitor la maltratarea fiului său. Ea s-a referit la handicapul mintal al fiului său și faptul că el era minor. La 9 noiembrie 2004 reclamanta s-a plâns Procuraturii Generale că apartamentul său a fost percheziționat de poliție, care au refuzat să se legitimeze și să îi prezinte un mandat. Ea a solicitat ca acei polițiști să fie identificați și pedepsiți.


Toate plângerile au fost examinate de procurorul S. de la Procuratura sect. Ciocana. El a interogat reclamanții, alți membri ai familiei, avocatul care a asistat la interogatoriu din 25 octombrie, prietenii reclamantului și polițiștii. Printr-o scrisoare din 13 decembrie 2004 procurorul a informat mama reclamantului despre decizia de nu porni urmărirea penală. La 28 decembrie 2004 reclamanta a atacat decizia procurorului la judecătorul de instrucție, dar la 6 ianuarie 2005 judecătoria Ciocana i-a respins cererea ca nefondată.


În fața Curții reclamanții au pretins violarea art. 3, 5 și 8 CEDO.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 3 CEDO. Guvernul a negat orice responsabilitate din partea poliției pentru leziunile reclamantului, argumentând că nu exista o evidență plauzibilă în susținerea acuzațiilor reclamanților. În ceea ce privește acordarea asistenței medicale, Guvernul a indicat că ar fi trebuit să-i fie acordată dacă ar fi cerută, însă o atare cerere nu a fost înregistrată. De asemenea Guvernul a afirmat că plângerile reclamantului au fost subiectul unei investigații eficiente și imparțiale. Curtea a notat că din moment ce reclamantul nu a fost examinat medical la sosirea la Comisariatul de poliție Ciocana, starea sa psihică la acel moment nu era cunoscută. În timp ce careva leziuni, în particular vânătăi la spate, consistente cu acuzațiile sale că a fost lovit cu bastoane, nu se exclude posibilitatea că au fost provocate până la arestul său. La rândul său, Curtea a constatat că îi este imposibil să stabilească, în baza probelor pe care le are la dispoziție, dacă leziunile reclamantului au fost sau nu cauzate după cum se pretinde. Aceasta pune în discuție eficacitatea investigației din afirmațiile reclamantului (a se vedea Petru Roșca v. Moldova, no. 2638/05, § 42, 6 October 2009). În final Curtea a constatat violarea art. 5 CEDO. Guvernul nu a prezentat nici o obiecție privind admisibilitatea acestei plângeri.


În ceea ce privește pretinsa violare a art. 8 CEDO, Curtea a considerat acest capăt de plângere ca nefondat.


Reclamanții au solicitat 4 000 Euro cu titlu de daune morale pentru violarea art. 3 CEDO, 2 000 Euro cu titlu de daune morale pentru violarea art. 5 CEDO și 1 680 cu titlu de costuri și cheltuieli. Reclamanții nu au solicitat careva daune materiale.


Curtea a acordat reclamanților 5 000 Euro cu titlu de dane morale și 1 000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.


În fața Curții, reclamanții au fost reprezentați de N. Mardari, avocat din Chișinău.


***


În cauza Muhin c. Moldovei, reclamanta Larisa Muhin, din 1989 are o locuință socială. În anul 1996, locuința sa a fost serios deteriorată din cauza unei construcții din proximitate.


La o dată nespecificată, reclamanta a acționat în judecată solicitând obligarea autorității publice locale de a-i atribui o locuință în schimbul celei deteriorate.


Printr-o hotărâre definitivă din 25 aprilie 2000 judecătoria Buiucani a obligat autoritatea locală de a-i atribui acesteia o altă locuință. La 3 iulie 2000 a fost eliberat și un titlu executoriu în acest sens. Ca urmare a numeroaselor plângeri ale reclamantei privind neexecutarea hotărârii judecătorești, Tribunalul Chișinău a aplicat autorității locale o amendă de 1 800 lei (echivalentul a 155 Euro).


La 28 noiembrie 2002, judecătoria Centru a suspendat procedura de executare pe motiv că autoritatea locală nu dispune de locuințe disponibile. La 4 decembrie 2003, reclamanta a înaintat repetat titlul executoriu.


La 22 octombrie 2004 reclamanta a solicitat, fără succes, schimbarea modului de executare a hotărârii în favoarea sa. Până în prezent această hotărâre rămâne a fi neexecutată.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 6 § 1 și 13 CEDO. Guvernul a menționat că autoritățile locale nu dispun de fonduri necesare pentru a executa această hotărâre. Curtea a reținut că nu este o scuză pentru autoritățile naționale faptul că nu au resurse financiare într-u executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile. Curtea a abordat în mod repetat alte cauze cu probleme similare cu cea din speță unde a constatat violarea art. 6 § 1 și 13 (a se vedea, printre altele Prodan c. Moldovei, și mai recent Panov c. Moldovei, nr. 37811/04, 13 iulie 2010).


Reclamanta a solicitat 25 567 Euro cu titlu de daune morale, ceea ce reprezintă costul unui apartament cu o odaie în Chișinău. Guvernul a menționat că potrivit hotărârii din 25 aprilie 2000, autoritatea locală a fost obligată să-i acorde reclamantei o altă locuință, însă nu în proprietate privată. Curtea a acceptat argumentele Guvernului și prin urmare a respins cererea reclamantei de a i se atribui drept prejudiciu material contravaloarea unui apartament.


Reclamanta a mai solicitat 8 000 Euro cu titlul de prejudiciu moral.


Curtea i-a acordat reclamantei 6 500 Euro cu titlu de daune morale.