La 11 ianuarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat hotărârea Bordeianu c. Moldovei (cererea nr. 49868/08).


***


În cauza Bordeianu c. Moldovei, reclamanta Marcela Bordeianu este avocat în Edineț.


În fața Curții reclamanta a pretins omisiunea autorităților naționale de a întreprinde prompt măsurile necesare în procedura executării hotărârii judecătorești favorabile acesteia cu privire la custodia asupra copilului său, invocând încălcarea articolul 6 din Convenție, Dreptul la un proces echitabil și articolul 8 din Convenție, Dreptul la respectarea vieții private și de familie.


Guvernul respondent a susținut, printre altele, că autoritățile naționale și-au onorat obligațiile pozitive în mod adecvat și suficient și că ingerința nu a fost disproporționată, având în vedere interesul superior al copilului.


Curtea a constatat în unanimitate violarea art. 8 CEDO, observând că decizia finală din 26 septembrie 2006, rămâne neexecutată de aproape patru ani, fapt neimputabil în nici un fel reclamantei, care solicita în mod regulat în autorităților executarea hotărârii și înapoierea fiicei sale.


În acest caz, autoritățile nu au demonstrat diligență corespunzătoare în determinarea pârâtului în îndeplinirea obligației, dacă era necesar, prin coerciție continuă, chiar mai dură pentru a schimba atitudinea acestuia. Curtea a reiterat, printre altele că, respectarea drepturilor părintești implică un tratament de urgență, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile pentru relațiile dintre copil și părintele care nu locuiesc cu el (Ignaccolo-Zenide supra, § 102, a se vedea, de asemenea, mutatis mutandis, § 74, Pini și alții c. România, 78028/01 și 78030/01, § 175, CEDO 2004 V (extrase), și Monory v. România și Ungaria, nr. 71099/01, § 82, 05 aprilie 2005). Având în vedere vârsta copilului, inclusiv cinci ani în 2007, și mediul familial perturbat, Curtea ia în considerare argumentul reclamantei potrivit căruia, la prima reuniune, copilul a fost deja de peste opt luni sub influența exclusivă a tatălui său, într-un mediu ostil.


În opinia Curții, neexecutarea hotărârii în favoarea reclamantei se datorează în primul rând toleranței autorităților naționale a situației de facto, și absența unor măsuri de a stabili contacte regulate și eficiente între mamă și copil, la intervale rezonabile.


În aceste condiții, nu poate fi imputată reclamantei responsabilitatea neputinței autorităților de a lua măsuri prompte și adecvate pentru a stabili un contact eficient între ea și copil (a se vedea, mutatis mutandis, Bove c. Italia 30595/02 Nu, § 50, 30 iunie 2005), sau de a susține că autoritățile au întreprins măsuri adecvate pentru a găsi o soluție la această situație disperată.


Reclamanta a solicitat 25 000 Euro cu titlu de daune morale și 5200 Euro cu titlu de daune materiale.

Curtea a acordat reclamantului 10 000 Euro cu titlu daune morale.


În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de către Martin, avocat din Edineț.