În cauza Olga Savocico c. Moldovei(cererea nr. 33074/04), reclamanta, la 22 august 2002 a înaintat o acțiune privind repararea prejudiciului moral la Judecătoria Buiucani împotriva Operatorului Național de Telecomunicații „Moldtelecom” (societatea M.). Reclamanta a pretins că întreprinderea a furnizat avocatului mamei sale, parte adversă pe un alt dosar civil, descifrarea convorbirilor telefonice pentru perioada 14 noiembrie 2001 – 1 octombrie 2002. Potrivit reclamantei, instanța care a examinat această cauză nu a dispus prezentarea acestor mijloace de probă. Cu toate acestea, instanța a admis aceste descifrări ca mijloace de probă și a respins cererea reclamantei de a fi scutită de taxa de stat.


La 16 octombrie 2002, cererea a fost scoasă de pe rol din motivul neprezentării părților. Reclamanta a formulat un recurs. La o dată nespecificată, tribunalul Chișinău a remis cauza spre rejudecare instanței de fond.


La 2 aprilie 2003, judecătoria Buiucani a respins cererea reclamantei. Instanța a reținut:


“[Societatea M.] și [reclamanta] sunt părți ale contractului de prestării de servicii ale telecomunicațiilor de la 28 iunie 2001.


Pentru o perioadă îndelungată de timp reclamanta se afla în litigiu cu mama sa, interesele căreia erau apărate de avocatul O.M. În cadrul serviciilor juridice prestate, avocatul O.M. a solicitat întreprinderii M. să-i ofere numărul serviciilor de telefon prestate de companie și reclamantei, precum și prețul serviciilor acordate.


Instanța constată că acțiunile avocatului sunt legale, deoarece oferind astfel de informații, compania M. nu a eșuat să respecte condițiile contractului din 28 iunie 2001, astfel respectând onoarea și demnitatea clientului”.


Soluția instanței de fond a fost menținută de instanțele ierarhic superioare.


Invocând art. 6 CEDO, reclamanta se plânge de inechitatea procesului. Invocând violarea art. 8 CEDO, reclamanta susține că interceptarea apelurilor sale telefonice a constituit o încălcare a dreptului său la respectarea vieții private și a corespondenței prevăzute la articolul 8 din Convenție. Invocând art. 10 CEDO, reclamanta consideră că i-a fost încălcată dreptul la libertatea de exprimare. Reclamanta a pretins și violarea art. 13 CEDO, fără a oferi detalii. În fine, reclamanta susține că divulgarea înregistrărilor telefonice a încălcat dreptul său la protecția proprietății garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarea întrebare:


A existat o ingerință în dreptul reclamantei la respectarea vieții private și a corespondenței, în sensul articolului 8 § 1 al CEDO? Dacă da, ingerința în exercitarea acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară în sensul articolului 8 § 2 CEDO?