În luna noiembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Topal c. Moldovei (cererea nr. 12257/06), Grințevici c. Moldovei (cererea nr. 10830/06), Brega și alții c. Moldovei(cererea nr. 61485/08).

***

În cauza Topal c. Moldovei, reclamantul Stepan Topal este primul Bașcan al UTA Găgăuzia. La 12 iunie 2001, Adunarea Populară a Găgăuziei a adoptat o lege cu privire la pensionare nr. 36-XIX/II, care prevedea în mod expres că Stepan Topal beneficiază de garanții personale de protecție socială, în special 75% din salariul actual al Bașcanului Găgăuziei la ziua împlinirii vârstei de 60 ani a reclamantului.

În temeiul acestei legi locale, reclamantul a pornit o acțiune de încasare a sumelor restante. În explicația sa în calitate de copârât, Comitetul Executiv al UTA Găgăuzia a subliniat, printre altele, incompatibilitatea Legii locale nr. 36-XIX/II cu Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat, în special în partea ce ține de acordarea unei „pensii personale”.

La 6 februarie 2004, Adunarea Populară a Găgăuziei a abrogat Legea nr. 36-XIX/II, motivând că aceasta ar contravine Legii Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat, nespecificând care dispoziții sunt incompatibile legii ierarhic superioare.

La 16 februarie 2004, judecătoria Comrat a respins acțiunea reclamantului de recuperare a pensiilor neplătite. Hotărârea primei instanțe a fost menținută de instanțele ierarhic superioare.

Invocând art. 6 § 1 CEDO, reclamantul se plânge că instanțele judecătorești naționale nu au fost independente și imparțiale, au interpretat într-o manieră contradictorie prevederile legii și au abrogat Legea locală nr. 36-XIX/II pe perioada examinării acțiunii sale.

De asemenea reclamantul s-a plâns de lipsa unui recurs intern efectiv, în sensul art. 13 CEDO. În cele din urmă, el susține că dreptul său de proprietate a fost încălcat prin neplata pensiilor restante pe perioada acțiunii Legii locale nr. 36-XIX/II și ulterioara abrogare a acesteia.

Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

1. În lumina hotărârilor Raffineries grecques Stran et Stratis Andreadis c. Grèce, 9 decembrie 1994, et Zielinski et Pradal et Gonzalez et autres c. France [GC], nr. 24846/94, 34165/96 și 34173/96, prin abrogarea Legii UTA Găgăuzia nr. 36-XIX/II a fost încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantului în sensul art. 6 § 1 CEDO?

A existat, în sensul jurisprudenței Curții „motive imperative de interes general”, care a justificat intervenția legiuitorului în speță?

2. A fost încălcat dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale în sensul art. 1 Protocolul 1 CEDO, prin neplata pensiei cu caracter personal pe perioada acțiunii Legii nr. 36-XIX/II din 12 iunie 2001 și ulterioara abrogare a acesteia? A depășit, în speță, Statul marja sa de apreciere?

În fața Curții, reclamantul este reprezentat de V. Chiurcciu.

***

În cauza Grințevici c. Moldovei, reclamantul, Serghei Grințevici la 8 august 2005 a fost reținut de poliție fiind suspectat de comiterea unor jafuri, ulterior fiind eliberat mandat de arest pe numele acestuia pe o perioada de 30 zile, desconsiderând argumentele apărării pentru eliberarea sa, și anume: reclamantul a recunoscut în totalitate vina, a compensat prejudiciul, are un loc de trai permanent, este tânăr și se obligă să se prezinte organului de urmărire penală când va fi citat.

La 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Bălți a respins recursul avocatului ca nefondat.

La 29 august 2005, procurorul a emis o altă ordonanță de învinuire pe motivul altor jafuri presupuse comise de reclamant.

La 11 septembrie 2005, a expirat durata mandatului de arest dispus de Judecătoria Sângerei.

La 27 septembrie 2005, avocatul reclamantului a solicitat fără succes instituției penitenciare unde se afla reclamantul l eliberarea lui.

La 10 octombrie 2005, avocatul reclamantului a cerut judecătoriei Sângerei eliberarea provizorie a reclamantului sub control judiciar sau aplicarea obligației de a nu părăsi localitatea.

La 10 octombrie 2005, reclamantul a semnat un acord de recunoaștere a vinovăției.

La 11 octombrie 2005, judecătoria Sângerei a admis cererea apărătorului de eliberare a reclamantului cu obligarea de a nu părăsi localitatea, stabilindu-i o pedeapsă sub forma unei munci neremunerate în folosul comunității.

La 26 octombrie 2005, procurorul a depus apel. La 26 octombrie 2005, Curtea de Apel Bălți a condamnat reclamantul stabilind pedeapsa – 2 ani de închisoare.

În fața Curții reclamantul susține că detenția sa în perioada 8 august 2005 – 11 octombrie 2005 este contrară prevederilor art. 5 CEDO. De asemenea, s-a plâns de violarea art. 5 § 3, insuficiența și irelevanța motivelor ce ar justifica detenția.

Invocând art. 6 § 1 CEDO, s-a plâns de caracterul arbitrar și ilegal a deciziei instanței de apel motivând că nu s-a examinat fondul cauzei.

Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

1. Prin lipsirea reclamantului de libertate, în perioada 11 septembrie – 11 octombrie 2005, a avut loc o violare a art. 5 § 1 CEDO?

2. A existat violarea art. 5 § 3 CEDO în această cauză? În special, instanțele au adus motive „relevante și suficiente” pentru justificarea arestului preventiv al reclamantului?

În fața Curții, reclamantul este reprezentat de N. Malanciuc, avocat din Sângerei.

***

În cauza Brega c. Moldovei, reclamanții, Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan, Gheorghe Lupușoru și Vasile Costiuc sunt cetățeni ai Republicii Moldova, născuți în 1975, 1959, 1969, 1960 și 1981, locuiesc în Chișinău. Ei sunt membrii Hyde Park, o organizație non-guvernamentală din Moldova.

Evenimentele din 27 martie 2008

La 27 martie 2008, Gh. Brega și al V. Costiuc au participat la o întrunire publică în Parcul Ștefan cel Mare din Chișinău cu ocazia aniversării reunificării Basarabiei cu România. La aproximativ 11:30, reclamanții au fost reținuți și duși la o secție de poliție, fiind acuzați de organizarea unei demonstrații neautorizate, opunere de rezistență la reținere și ultragierea colaboratorilor de poliție.

La 26 mai 2008, reclamanții au fost achitați pe toate capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.

Unul din reclamanți a formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 22 aprilie 2008

La 22 aprilie 2008, a întrat în vigoare Legea privind întrunirile, potrivit căreia nu era necesară autorizație pentru întruniri spontane și pentru întruniri cu un număr redus de participanți. La aceeași dată, aproximativ la 10:40, Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan și Vasile Costiuc au organizat o demonstrație în fața reședinței Președintelui Republicii Moldova. Potrivit reclamanților, ei intenționau să-și exprime bucuria lor în legătură cu intrarea în vigoare a noii Legi și să încurajeze oamenii să se adune în mod liber. Câteva minute mai târziu, reclamanții au fost reținuți și duși la o secție de poliție. Ei au fost reținuți timp de câteva ore, fiind acuzați de organizarea unei demonstrații neautorizate, opunere de rezistență la reținere și ultragierea colaboratorilor de poliție.

Reclamanții au fost achitati pe toate capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.

Reclamanții au formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 30 aprilie 2008

La 30 aprilie 2008, Televiziunea Națională a organizat o festivitate cu ocazia aniversării sale. Un membru al Hyde Park, O.B., care nu este un reclamant în acest caz, a încercat să protesteze împotriva cenzurii la Televiziunea Națională în fața sălii de concert în care a avut loc festivitatea. Acesta purta un banner cu inscripția „50 de ani de minciuni” și a fost însoțit de Ghenadie Brega, Anatolie Hristea-Stan, Gheorghe Lupușoru, unul din care filmând evenimentul.

Apropiindu-se de sala de concert, O.B. a fost înconjurat de un grup de ofițeri de poliție care i-au somat să părăsească teritoriul sălii de concert. O.B. și cei trei reclamanți au intrat într-un conflict verbal cu ofițerii de poliție și au refuzat să plece. Ei au susținut că au avut dreptul să protesteze și că acțiunile de poliție au fost ilegale. După câteva minute de dispută O.B. a fost atacat fizic de către o persoană îmbrăcată în civil. O.B. și reclamanții au solicitat ajutor din partea poliției și a strigat că atacul a fost provocat de către poliție. Ei au fost imediat reținuți și duși la o secție de poliție, fiind acuzați de organizarea unei demonstrații neautorizate, opunere de rezistență la reținere și ultragierea colaboratorilor de poliție.

La 18 iunie 2008 toți reclamanții și O.B. au fost achitați pe toate capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.

La o dată necunoscută, reclamanții a formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 18 decembrie 2008

În decembrie 2008, Guvernul a decis să sărbătorească Crăciun în stil rus, la 7 ianuarie, și de a instala un pom de Crăciun în PMAN din Chișinău doar în ultimele zile din decembrie, astfel împiedicând sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie de către adepții calendarului religios vestic.

În pofida acestei decizii, autoritățile locale din Chișinău, reprezentate de o majoritate politică diferită de cea a autorității centrale, au decis să instaleze un pom de Crăciun la mijlocul lunii decembrie și să organizeze sărbătorea cu ocazia Crăciunului în stil occidental. La 16 decembrie 2008 un camion ce transporta copacul de Crăciun municipal a fost oprit de poliție, iar copacul a fost confiscat.

În dimineața zilei de 18 decembrie 2008 membrii Hyde Park, inclusiv primul și al doilea reclamant, au încercat să organizeze o demonstrație de protest în fața Ministerului Afacerilor Interne, în scopul de a-și exprima atitudinea sa cu privire la a acțiunilor poliției. Primul reclamant a fost reținut în stradă în drum spre clădirea Ministerului de Interne, având un mic pom de Crăciun. El a fost dus la o secție de poliție și acuzat organizarea unei demonstrații neautorizate. Al doilea reclamant se afla la o stație de troleibuz, în timpul când un grup de ofițeri de poliție îmbrăcat în civil l-au forțat să urce într-un troleibuz și l-a lansat să plece câteva stații mai târziu.

La 18 decembrie 2008, primul reclamant a fost achitat pe capetele de acuzații, din motivul lipsei de dovezi.

La o dată necunoscută, reclamanții au formulat o plângere penală împotriva ofițerilor de poliție care i-au reținut. Aparent nu a fost întreprinsă nici o acțiune de către procuratură pe marginea plângerii respective.

Evenimentele din 3 februarie 2009

La 3 februarie 2009, primul reclamant a organizat o demonstrație de protest în fața Procuraturii Generale, împreună cu aproximativ douăzeci de participanți. Scopul demonstrației a fost de a denunța inacțiunea a Procuraturii Generale în legătură cu abuzurile de către poliție. Peste câteva minute după începerea demonstrației protestatarii au fost atacați de șapte bărbați mascați, care au început să-i bată, folosind și spray cu gaze lacrimogene la ei. Protestatarii s-au apărat și au reușit să imobilizeze doi atacatori. O patrulă de poliție din apropiere nu a intervenit pentru a pune capăt altercației dintre protestatari și atacatorii. Protestatarii au somat poliția și au solicitat sprijinul din partea forțelor de poliție care păzeau Procuratura Generala, însă fără nici un rezultat.

Organizatorii manifestației au depus o plângere penală în Biroul Procurorului General, însă, nici un rezultat. Dimpotrivă, Procuratura Generală a emis o declarație în care organizatorii demonstrației au fost învinuiți pentru provocarea altercației.

În fața Curții, reclamanții s-au plâns de violarea art. 5 § 1 CEDO, invocând ca privarea lor de libertate era ilegală. De asemenea s-au plâns, în temeiul articolelor 10 și 11 CEDO, să au fost încălcate drepturile lor la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire. În ceea ce privește evenimentele din 3 februarie 2009, primul reclamant s-a plâns în temeiul articolului 11 CEDO, că statul nu și-a onorat obligațiile sale pozitive pentru a proteja dreptul la libertatea de întrunire.

Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:

1. În ceea ce privește evenimentele din 27 martie, 22 aprilie, 30 aprilie și 18 decembrie 2008, prin lipsirea reclamanților de libertate a avut loc o violare a art. 5 § 1 CEDO? În particular, dacă lipsirea de libertate a reclamanților cade sub incidența punctului (c)?

2. În ceea ce privește evenimentele din 27 martie, 22 aprilie, 30 aprilie și 18 decembrie 2008, a existat o ingerință în dreptul reclamanților la libertatea de întrunire, în sensul articolului 11 § 1 CEDO? Dacă da, a fost ingerința „prevăzută de lege” și „necesară” în sensul articolului 11 § 2?

3. În ceea ce privește evenimentele din 3 februarie 2009, a existat o violare a dreptului primului reclamant la libertatea de întrunire, garantat de articolul 11 CEDO?

Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de A. Postica, avocat din Chișinău.