În cauza Rinck v. Franța (cererea nr. 18774/09) Curtea de la Strasbourg a declarat, unanim, cererea ca inadmisibilă. Decizia este definitivă.

Circumstanțele speței

Jean-Jacques Rinck, în continuare reclamant, a primit o notificare despre o pretinsă depășire a limitei de viteză cu 1 km per oră, încălcare înregistrată de către un radar fix.

Reclamantul a contestat amenda și a cerut prezentarea documentelor, inclusiv copia procesului verbal întocmit de poliție, pretinzând că acesta nu a fost semnat de către ofițerul care a instalat radarul, și dovadă că radarul a fost supus verificării.

În cadrul audierilor în primă instanță, Dnul Rinck a cerut ca partea acuzării să prezinte toate documentele sus-menționate și orice alte documente referitor la operarea și poziționarea radarului, astfel ca să poată prezenta dovezi ce ar combate constatările din procesul verbal întocmit de poliție.

La 21 februarie 2009 instanța a respins demersurile respective și a constatat vinovăția reclamantului, dispunând plata unei amenzi în mărime de 150 Euro, notând că funcționarea corespunzătoare a radarului a fost stabilită prin faptul că radarul dispune de aprobare tehnică și de dovada inspecției anuale; mai mult ca atât, legea permite utilizarea varianta digitală a semnăturii pe procesul verbal a poliției. Instanța a adăugat că Dnul Rinck nu a prezentat dovezi care ar combate constatările din procesul verbal întocmit de poliție și că partea acuzării nu era obligată să prezinte documentele solicitate de reclamant. Instanța superioară a respins cererea de casație înaintată de reclamant.

De asemenea Reclamantului i s-a aplicat un punct de penalizare.

Reclamantul a pretins încălcarea articolului 6 § 1 din CEDO, prin încălcarea principiului egalității armelor, deoarece refuzul de a-i fi prezentată informația tehnică, care era decisivă pentru soluționarea cauzei, l-a privat de posibilitatea de a combate acuzațiile împotriva acestuia din procesul verbal întocmit de poliție. În final s-a plâns că instanța de casație a omis să prezinte motive adecvate întru respingerea cererii sale.

Decizia Curții

Curtea a subliniat că o dată cu intrarea în vigoare la 01 iunie 2010 a Protocolului nr. 14 din Convenție, o cerere individuală poate fi declarată inadmisibilă dacă:

reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu important, cu excepția cazului în care respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și protocoalele sale impune o examinare a fondului cererii, și cu condiția de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată corespunzător de o instanță națională.

În speță Curtea a considerat necesar să examineze din oficiu dacă aceste condiții sunt întrunite.

Prin urmare s-a examinat, în primul rând, dacă reclamantul a suferit prejudiciu important (componenta de bază a condiției de admisibilitate). Ea a constatat că nu a suferit. Curtea a luat în considerație că prejudiciul cauzat (amendă în mărime de 150 Euro, 22 Euro cu titlu de costuri juridice și un punct de penalizare) a fost neînsemnat. Mai mult ca atât, materialele speței nu indică că soluția pe cauză a avut repercusiuni asupra vieții personale, financiare, etc. În final, Curtea a notat ca chestiunea principialitatii solutiei pentru reclamant pe caz nu este suficientă de a submina concluzia de mai sus.

În al doilea rand, Curtea a încercat să verifice dacă respectarea drepturilor omului impune o examinare a fondului cererii. Și în această privință răspunsul a fost negativ, or chestiunile abordate de reclamant (distribuirea sarcinii probațiunii în privința delictelor minore și limitele dreptului a obține prezentarea dovezilor relevante de către partea acuzării) au fost deja obiectul examinării.

În final, Curtea a notat că fondul cauzei a fost “examinat în mod corespunzător” de către “un tribunal”, în cazul de față de către instanța de fond și de casație.

Având în vedere că sunt întrunite toate trei condiții de admisibilitate, Curtea a considerat că prima parte a plângerii urmează a fi declarată inadmisibilă.

Întrucât Curtea nu a putut sesiza nici o aparență de încălcare cu privire la pretinsa motivare inadecvată a soluției instanței de casație, ea a declarat a doua parte a plângerii, de asemenea, ca inadmisibilă fiind vădit nefondată.

Decizia este disponibilă doar în limba franceză, în HUDOC.