În luna iulie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Plate c. Moldovei (cererea nr. 56608/08), Pădureț c. Moldovei (cererea nr. 23003/05), Tisar Invest și Alți 8 c. Moldovei (cererile nr. 31526/07, nr. 32813/08, nr. 44721/08, nr. 8189/09, nr. 17992/09, nr. 22917/09, nr. 24446/09, nr. 40827/09 și nr. 22820/09), Taraburca c. Moldovei (cererea nr. 18919/10), Beșleagă c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 48108/07) și Savca c. Moldovei (cererea nr. 17963/08).


***


În cauza Plate c. Moldovei, reclamanta, Viorica PLATE, a pretins că a fost reținută la 21 mai 2007 de către 3 ofițeri de poliție, în urma plângerii fostului său soț, fiind suspectată de comiterea unui furt. Reclamanta susține că polițiștii au dus-o în biroul nr. 7 al comisariatului de poliție Botanica, unde au maltratat-o timp de circa 4 ore, aplicându-i inclusiv falaka. Reclamanta și-a pierdut cunoștința, iar după ce și-a revenit, a văzut un cuțit pe masa polițiștilor și și-a tăiat venele, provocându-și o hemoragie intensă. A fost chemată o ambulanță. Potrivit reclamantei, polițiștii s-au opus de la început spitalizării, însă ea a fost luată de medicii de la urgență și a suportat o intervenție chirurgicală. Medicii care au tratat-o pe reclamantă au sesizat comisariatul general de poliție. Reclamanta a susținut că polițiștii care au venit la spital au refuzat să ancheteze plângerea privind maltratarea sa.


La 22 mai 2007 și 15 iunie 2007, au fost întocmite 2 expertize medico-legale, care au concluzionat că reclamanta avea leziuni corporale ușoare.


La 22 mai 2007, reclamanta a depus plângere privind maltratarea sa. Polițiștii nu au fost suspendați din funcțiile lor și au continuat să o amenințe. La 1 noiembrie 2007, Judecătoria Botanica a condamnat 2 dintre cei 3 polițiști la 6 ani privațiune de libertate în penitenciar de tip închis, iar pe unul dintre ei la 5 ani de privațiune de libertate cu suspendarea executării pedepsei. Acțiunile polițiștilor au fost calificate ca tortură săvârșită de mai multe persoane care aveau calitatea specială de agenți publici. Acțiunea civilă a reclamantei, de asemenea, a fost admisă, primii doi polițiști fiind obligați să achite reclamantei MDL 3,744 (EUR 226) cu titlu de prejudiciu material și MDL 50,000 (EUR 3,019) cu titlu de prejudiciu moral. Potrivit reclamantei, polițiștii condamnați la privațiune de libertate nu au fost arestați până la acest moment și continuă să activeze în cadrul Ministerului de Interne. Cererile reclamantei în acest sens au rămas fără rezultat. Hotărârea privind acordarea sumelor în favoarea reclamantei, de asemenea, nu a fost executată.


Invocând violarea art. 3 CEDO, reclamanta a pretins că nu au fost identificați toți polițiștii responsabili de maltratarea sa, iar cei care au fost identificați nu au fost suspendați din funcțiile lor pe perioada procedurilor penale și că nu au fost arestați și pedepsiți potrivit sentinței împotriva lor. Reclamanta a mai pretins violarea art. 6 CEDO și a art. 1 Protocul nr. 1 la CEDO în urma neexecutării hotărârii în favoarea sa privind acordarea compensației pentru daune.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. A existat oare violarea art. 3 CEDO având în vedere impunitatea ofițerilor de poliție responsabili de maltratările aplicate reclamantei?


2. Neexecutarea hotărârii în favoarea reclamantei a constituit oare violarea art. 6 CEDO și a art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO? În special, autoritățile de executare au întreprins oare toate măsurile pe care puteau în mod rezonabil să le facă cu scopul de a executa hotărârea în cauză?


În fața Curții, reclamanta este reprezentată de către Roman ZADOINOV, avocat din Chișinău.


***


În cauza Pădureț c. Moldovei, reclamantul, Aurel PÄ‚DUREȚ, la 31 martie 2000, a fost torturat de către 2 studenți de la Academia de Poliție, în Comisariatul central de poliție (a se vedea Pădureț c. Moldovei, cererea nr. 33134/03, hotărâre din 5 ianuarie 2010).


La 26 septembrie 2001, reclamantul a fost reținut de către ofițeri de poliție, pe motiv că era suspectat de comiterea unui furt, fiind ținut în biroul alăturat celui în care a fost torturat la 31 martie 2000. În acea zi, el a fost dus în biroul în care a fost torturat pentru a fi audiat și în acel birou de câteva ori au intrat și au ieșit polițiștii care l-au torturat în 2000. Polițiștii au hotărât să rețină reclamantul timp de 72 de ore. La 29 septembrie 2001, procurorul a dus reclamantul la judecătorul de instrucție, solicitând eliberarea unui mandat de arest, însă cererea procurorului a fost respinsă, reclamantul fiind eliberat. La 7 noiembrie 2001, Procuratura Generală a informat reprezentantul reclamantului că urmărirea penală împotriva reclamantului a fost încetată, deoarece din materialele dosarului nu rezulta că el ar fi comis vreo infracțiune. Concomitent, procuraturii Centru i s-a cerut să verifice legalitatea acțiunilor polițiștilor de la comisariatul de poliție Centru, dar fără vreun rezultat.


În octombrie 2002, reclamantul a inițiat proceduri civile. La 3 martie 2003, Judecătoria Centru a acordat reclamantului MDL 20,050 (EUR 1,300). La 4 iunie 2003, Tribunalul Chișinău a redus suma până la MDL 5,050 (EUR 300). Recursul reclamantului la Curtea Supremă de Justiție a fost lăsat fără examinare, la 8 octombrie 2003, pe motiv de neachitare a taxei de stat.


Reclamantul a pretins violarea art. 3, art. 5 § 1, art. 5 § 2, art. 5 § 3, art. 5 § 5, art. 6 § 1 și 8 CEDO.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. Faptele cauzei indică oare o violare a art. 3 CEDO? În special, pot oare circumstanțele arestului reclamantului, inclusiv pretinsa prezență a terționarilor săi, pretinsul conflict de interese a unui polițist de grad înalt și pretinsa intimidare a reprezentantului reclamantului, în mod cumulativ, să atingă minimul de severitate cerută pentru a cădea sub incidența art. 3 CEDO?


2. A existat oare o violare a art. 5 § 1 (c) CEDO? În special, a fost reclamantul arestat în baza unei suspiciuni rezonabile că ar fi comis o infracțiune?


3. A existat oare o violare a art. 5 § 2 CEDO? În special, a fost reclamantul informat în mod „prompt” despre motivele arestării sale?


4. A existat oare o violare a art. 6 CEDO? În special, a fost reclamantul lipsit de accesul la o instanță în rezultatul refuzului Curții Supreme de Justiție de a examina recursul său?


***


În cauza Tisar Invest și Alți 8 c. Moldovei, reclamanții sunt compania Tisar Invest SRL, Nicolae RAIA, Valentina STRUGARU, Valentina STEȚCO, compania Rusu Lintax SRL, Iulian JOVMIR, Boris IURII, Rodica BUZURIN și Ioan LIPCAN.


Toți reclamanții au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO, pe motiv că hotărârile judecătorești definitive în favoarea lor au fost anulate în urma inițierii procedurii de revizuire, considerând că a fost încălcat principiul securității raporturilor juridice. Unii dintre reclamanții (compania Tisar Invest SRL, Nicolae RAIA, Valentina STRUGARU, compania Rusu Lintax SRL, Iulian JOVMIR, Boris IURII, Rodica BUZURIN și Ioan LIPCAN) au pretins și violarea art. 1 Protocol nr. 1 la CEDO, afirmând că revizuirea le-a afectat dreptul la respectarea proprietății lor. Reclamanții Boris IURII și Ioan LIPCAN au invocat și violarea art. 13 CEDO, pe motiv că nu au dispus de un recurs efectiv la nivel național pentru a se plânge de încălcarea drepturilor lor garantate de CEDO. Reclamantul Ioan LIPCAN a mai pretins și violarea art. 6 § 1 CEDO din cauza duratei excesive a procesului de judecată.


În fața Curții, compania reclamantă Tisar Invest SRL este reprezentată de către Janeta HANGANU și Alexandru TÄ‚NASE, avocați în Chișinău; Valentina STRUGARU – de către S. Voevuțchi, avocat în Chișinău; Valentina STEȚCO și compania Rusu Lintax SRL – de către Vitalie NAGACEVSCHI, avocat în Chișinău; Iulian JOVMIR – de către A. Levinschi, avocat în Chișinău; Boris IURII – de către Andrei CHIRIAC, avocat în Strasbourg; Ioan LIPCAN – de către Lilian OSOIAN, avocat în Chișinău.


***


În cauza Taraburca c. Moldovei, reclamantul, Andrei TARABURCÄ‚, a fost arestat la 7 aprilie 2009, împreună cu un prieten al său S., după ce au participat pașnic la protestele din Piața Marii Adunări Naționale. Reclamantul și prietenul său S. au fost deținuți în condiții proaste de detenție, au fost maltratați și au trecut prin „coridorul morții”. La 10 aprilie 2009, un judecător de instrucție a eliberat mandat de arest pe numele reclamantului pentru 30 de zile. La 14 aprilie 2009 și 15 mai 2009, reclamantul s-a plâns Procuraturii Botanica și, respectiv, Tribunalului Militar despre condițiile de detenție și maltratările la care a fost supus.


La 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Chișinău a casat decizia judecătorului de instrucție din 10 aprilie 2009 și a ordonat eliberarea reclamantului. La 12 iunie 2009, Procuratura Botanica a decis de a nu începe urmărirea penală în privința cererii reclamantului de maltratare. La 20 august 2009, reclamantul a contestat la Tribunalul Militar ordonanța procurorului din 12 iunie 2009, care i-a fost comunicată la 16 iulie 2009. La 21 august 2009, Tribunalul Militar a respins cererea reclamantului ca nefondată. La 10 septembrie 2009, reclamantul a contestat hotărârea cu recurs. La 29 septembrie 2009, Judecătoria Buiucani a respins recursul reclamantului ca nefondat.


În fața Curții, reclamantul s-a plâns de violarea art. 3 CEDO, notând în special investigația insuficientă în privința plângerii sale despre maltratare.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarea întrebare: Faptele cauzei indică oare a violare a art. 3 CEDO? În special, a fost reclamantul supus maltratărilor de către ofițerii de poliție? Investigația privind plângerea de maltratare a fost oare efectivă în sensul art. 3 CEDO?


Guvernul a fost invitat să prezinte copiile rapoartelor privind examinarea medicală a reclamantului din 8 și 14 aprilie 2009.


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către Olesea DORONCEANU, avocat din Chișinău.


***


În cauza Beșleagă c. Moldovei și Rusiei, reclamantul, Valentin BEȘLEAGÄ‚, locuiește în satul Corjova, care se află sub controlul formal al Moldovei, dar de facto este controlat de autoritățile autoproclamatei republici transnistrene („RMN”). La 3 iunie 2009, urmau să aibă loc alegeri locale în Moldova, inclusiv în Corjova. Reclamantul candida la funcția de primar. La 1 iunie 2007, reclamantul, care era șofer de ambulanță, a fost lipsit de permisul său de conducere și a fost arestat. În celula în care era deținut, a intrat o persoană necunoscută care i-a pus întrebări referitoare la lucrul său și la propaganda electorală. Ulterior, reclamantul a aflat că vizitatorul necunoscut era judecătorul care, la 2 iunie 2007, a adoptat o hotărâre prin care l-a găsit vinovat de comiterea contravenției administrative de propagandă electorală ilegală și a dispus arestul lui pe un termen de 15 zile. În această perioadă, reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a comunica cu rudele sale sau cu un avocat. La 17 iunie 2007, reclamantul a fost eliberat și i s-a înmânat copia hotărârii din 2 iunie 2007. La acea dată, termenul de contestare a hotărârii expirase deja. După eliberare, reclamantul a început a tuși și a fost diagnosticat cu bronșită acută cronică.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO, pe motiv de condițiile inumane de detenție; a art. 5 § 1 CEDO, pentru că reclamantul a fost arestat pentru simplul fapt al promovării candidaturii sale la alegerile locale; art. 5 § 2 CEDO, deoarece el nu a fost informat prompt privind motivele arestului său; a art. 5 § 3 CEDO, deoarece detenția sa este ilegală fiind dispusă de organe care nu au putere legală pe teritoriul Moldovei; a art. 5 § 4 CEDO, pentru că el nu a putut contesta hotărârea prin care s-a dispus arestul său și a fost lipsit de posibilitatea de a contacta rudele sale și de a angaja un avocat; a art. 6 § 2 CEDO, deoarece nu a fost respectat principiul prezumției nevinovăției; a art. 6 § 3 CEDO, pe motiv că nu a avut parte de o ședință publică; a art. 10 CEDO, deoarece unica cauză a arestului său a fost exprimarea publică a viziunilor sale politice; a art. 13 CEDO, deoarece nu a dispus de vreun recurs efectiv în privința pretențiilor de violare a art. 3, 5, 6 și 10 CEDO; a art. 3 Protocol nr. 1 la CEDO, pentru că dreptul său la vot și la posibilitatea de a candida la alegeri a fost încălcat și a art. 2 Protocol nr. 4 la CEDO, deoarece dreptul său la libera circulație în satul său a fost restricționat.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. Se află oare reclamantul sub jurisdicția Moldovei și/sau a Rusiei, în sensul art. 1 CEDO, după cum a fost interpretat de Curte, printre altele, în cauza Ilașcu și Alții c. Moldovei și Rusiei (cererea nr. 48787/99) având în vedere circumstanțele prezentei cauze?


În special, având în vedere cauza Ilașcu și Alții, poate oare fi angajată responsabilitatea Guvernelor pârâte prin CEDO prin prisma obligațiilor pozitive de a asigura drepturile reclamantului garantate de CEDO?


Au avut oare loc evoluții după cauza Ilașcu și Alții, care ar putea afecta responsabilitatea căruiva stat membru?


2. A epuizat oare reclamantul toate căile de recurs interne, după cum este cerut de art. 35 CEDO?


3. A avut oare loc violarea art. 3 CEDO în această cauză având în vedere condițiile de detenție?


4. A avut loc oare violarea art. 5 CEDO? În special,


(a) reclamantul a fost oare deținut „legal în baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”, în sensul art. 5 § 1 CEDO (a se vedea Ilașcu și Alții, § 461 și urm.)?


(b) a fost reclamantul informat prompt asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa, în sensul art. 5 § 2 CEDO?


(c) a avut reclamantul posibilitatea de a contesta în instanța superioară hotărârea prin care a fost dispus arestul său, după cum este cerut de art. 5 § 4 CEDO? A dispus reclamantul de timpul și facilitățile necesare pentru a-și pregăti apărarea?


5. Faptele cauzei relevă oare violarea art. 6 CEDO? În special, a avut parte reclamantul de judecarea în mod echitabil și public de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege?


6. Faptele cauzei relevă oare violarea art. 10 CEDO?


7. A existat oare violarea art. 2 Protocol nr. 4 la CEDO, în rezultatul pretinsei limitări a dreptul său la libera circulație?


8. A dispus oare reclamantul de vreun recurs efectiv în privința pretențiilor de violare a art. 3, 5, 6 și 10 CEDO și a art. 2 Protocol nr. 4 la CEDO?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către Alexandru POSTICÄ‚, avocat din Chișinău.


***


În cauza Savca c. Moldovei, reclamantul, Corneliu SAVCA, la momentul evenimentelor, era ofițer de poliție. La 26 martie 2008, el a fost arestat, fiind suspectat de participarea la un grup criminal specializat în transportarea heroinei prin Moldova în Uniunea Europeană. El a fost arestat în urma capturării unei cantități mari de heroină în Chișinău. La 21 octombrie 2009, reclamantul a fost găsit vinovat și condamnat și 5 ani și 9 luni privațiune de libertate.


Între arest și condamnare, reclamantul a fost deținut provizoriu în baza mandatelor de arest care erau emise în fiecare lună, pe aceleași motive – reclamantul era acuzat de comiterea unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede o sentință mai mare de 2 ani privațiune de libertate și că el putea să se ascundă și să se eschiveze de la urmărirea penală. Toate cererile habeas corpus ale reclamantului au fost respinse. Cea mai mare parte a detenției sale, reclamantul a petrecut-o în închisoarea nr. 3 din Chișinău. Starea sănătății reclamantului s-a agravat, dar autoritățile au refuzat să-l spitalizeze.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO, pe motiv că condițiile de detenție și lipsa asistenței medicale au dus la un tratament inuman și degradant; a art. 5 § 1 (c) CEDO, pentru că detenția sa după 26 martie 2009 a fost ilegală, deoarece perioada maximă a detenției provizorii nu putea să depășească 12 luni; și a art. 5 § 3 CEDO, deoarece detenția sa provizorie nu a fost întemeiată pe motive relevante și suficiente.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. Există oare o violare a art. 3 CEDO în privința condițiilor în care reclamantul a fost deținut? Suplimentar, lipsa asistenței medicale a fost conformă cerințelor art. 3 CEDO?


2. Faptele acestei cauze relevă oare o „problemă sistemică”, astfel încât deficiențele legislației naționale și/sau a practicii ar putea să genereze numeroase cereri similare?


3. A fost reclamantul privat de libertatea sa cu încălcarea art. 5 § 1 CEDO? În special, a fost privarea de libertate legală, în sensul art. 25 al Constituției, după expirarea a 12 luni?


4. Motivele invocate de instanțele judecătorești la prelungire mandatelor de arest au fost relevante și suficiente, în sensul art. 5 § 3 CEDO?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către T. Suveică, avocat din Chișinău.