În luna ianuarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat următoarele cereri Guvernului Moldovei: Dimitrov c. Moldovei (cererea nr. 22254/08), Pavlicenco c. Moldovei (cererea nr. 41219/07), Segheti c. Moldovei (cererea nr. 39584/07), Ciorap c. Moldovei (cererea nr. 32896/07), Cociorva c. Moldovei (cererea nr. 7456/08), Ionel c. Moldovei (cererea nr. 24032/08) și Pîrnău c. Moldovei (cererea nr. 37225/07).


***


În cauza Dimitrov c. Moldovei, reclamantul, Andrei DIMITROV, suferă de schizofrenie și, între 3 iulie și 9 august 2006, a fost spitalizat împotriva voinței sale în Spitalul de Psihiatrie din Chișinău. Reclamantul susține că, în pofida comportamentului său pașnic, a fost izolat într-o cameră în care se aflau 25 de paturi, iar pacienții aveau mâinile legate de paturi și aveau dreptul să părăsească camera doar când mergeau la baie, fiind însoțiți de un supraveghetor. Pe perioada izolării, care a durat 7 zile, reclamantului i se administrau injecții de Amenazim, care erau extrem de dureroase. După ce a fost transferat într-o cameră cu regim obișnuit, reclamantul a cerut să fie văzut de un chirurg, din cauza durerii în picior provocată de injecții. Reclamantul a fost din nou izolat și i s-a administrat 5 ml de Amenazim în loc de 2 ml, fără corector de durere. Acest incident s-a repetat încă o dată. Cererea reclamantului din 7 iunie 2007 adresată Procuraturii Generale privind detenția sa ilegală între 3 iulie și 9 august 2006 a fost respinsă de procuratură, fără a se indica vreun temei, și de Judecătoria Centru, care a menționat pentru prima dată că reclamantul a fost spitalizat la propria sa cerere. Reclamantul nu s-a plâns de maltratare.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv că a fost maltratat pe perioada detenției; violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), deoarece el a fost spitalizat contrar voinței sale; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil) și a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv).


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. A fost oare reclamantul privat de libertatea sa, contrar prevederilor art. 5 § 1 CEDO? În particular, a fost oare legală privarea de libertate potrivit legislației naționale?


2. A dispus oare reclamantul de vreo procedură eficientă de contestare a legalității detenției sale, după cum este cerut de art. 5 § 4 CEDO? 


3. Guvernului i s-a cerut prezentarea copiilor documentelor prin care reclamantul a fost informat despre condițiile de spitalizare și prin care el și-a exprimat acordul la spitalizare. De asemenea, Guvernului i s-a cerut să prezinte Curții întregul set de documente medicale pe perioada detenției sale la Spitalul de Psihiatrie din Chișinău și o copie a dosarului național.


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către Vanu JEREGHI și Natalia BAYRAM, avocați din Chișinău.


***


În cauza Pavlicenco c. Moldovei, reclamanta, Vitalia PAVLICENCO, este politician și, la momentul evenimentelor, era membru al opoziției parlamentare.


În 2007, V. Voronin, care era președinte la momentul evenimentelor, în cadrul unei emisiuni televizate, a declarat că reclamanta era membru al Partidului Comunist și al KGB-ului în perioada sovietică. Cererea de defăimare înaintată de reclamantă a fost scoasă de pe rol de instanțele naționale pe motiv că V. Voronin avea imunitate și că nu putea fi atras la răspundere pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului de președinte. Argumentele reclamantei precum, că declarațiile președintelui se refereau la fapte, și nu la judecăți de valoare, și că V. Voronin nu-și exercita funcțiile de președinte la acea emisiune, nu au fost luate în considerație.


În fața Curții, reclamanta a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv că nu a avut acces la o instanță de judecată.   


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarea întrebare: A fost oare reclamanta lipsită de dreptul său de acces la o instanță care să determine drepturile sale cu caracter civil (a se vedea, mutatis mutandis, principiul instituit în Kart v. Turkey [GC], no. 8917/05, § 79-84, 3 decembrie 2009) ?


În fața Curții, reclamanta este reprezentată de către Vladislav GRIBINCEA, avocat din Chișinău.


***


În cauza Segheti c. Moldovei, reclamantul, Ionel SEGHETI, este cetățean român care, la momentul evenimentelor, era consultant în cadrul Ambasadei României la Chișinău.


În aprilie 2005, el a fost arestat și plasat în detenție în închisoarea nr. 13 din Chișinău, iar în octombrie 2006, el a fost transferat la închisoarea nr. 15 din Chișinău, unde este deținut până în prezent.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de condiții de detenție inumane.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. Există oare o violare a art. 3 CEDO în privința condițiilor în care reclamantul a fost deținut din momentul arestării sale?


2. Există oare o violare a art. 13 CEDO în privința plângerii pe art. 3?


3. Faptele acestei cauze relevă oare o „problemă sistemică”, astfel încât deficiențele legislației naționale și/sau a practicii ar putea să genereze numeroase cereri similare?


Având în vedere numărul de hotărâri în creștere în care se constată violarea art. 3 CEDO pe motivul condițiilor de detenție, care sunt planurile Guvernului pentru a ameliora această situație? În particular, ce măsuri sunt planificate în vederea reducerii populației închisorilor, prin diferite modalități, inclusiv aplicarea măsurilor preventive alternative pe perioada arestului preventiv? La ce etapă se află transferul planificat al locurilor de detenție preventivă care se află în subordinea Ministerului de Interne la Ministerul Justiției?


4. Este oare oportun de a aplica în această cauză procedura „hotărârii pilot”?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către Roman ZADOINOV, avocat din Chișinău.


***


În cauza Ciorap c. Moldovei, reclamantul, Tudor CIORAP, se află în detenție din anul 2000. Într-o hotărâre Ciorap c. Moldovei din 19 iunie 2007 (cererea nr. 12066/02), Curtea a constatat, printre altele, violarea art. 3 CEDO și a art. 8 CEDO.


În această cerere, reclamantul pretinde violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv că condițiile de detenție nu s-au modificat după hotărârea Curții din 2007; violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate și siguranță), pe motiv că este hărțuit de administrația închisorii; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de refuz de a-l escorta la unele ședințe de judecată împotriva autorităților naționale, precum și din cauză că unele instanțe de judecată au refuzat examinarea cererilor lui în lipsa unui răspuns preliminar al Comitetului de plângeri, care nu i-a răspuns; violarea art. 8 CEDO (dreptul la respectarea vieții private și familiale), deoarece nu i s-a permis să primească vizite și corespondența sa a fost cenzurată; violarea art. 10 (libertatea de exprimare), deoarece nu i s-a permis să informeze rudele despre transferul său la închisoarea nr. 15; violarea art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) și a art. 1 Protocol nr. 1.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. A existat oare o violare a art. 3 CEDO în această cauză? A fost oare reclamantul deținut în condiții inumane de detenție?


2. A existat oare o violare a art. 6 CEDO? În particular, era oare lipsit reclamantul de dreptul de a depune cereri în instanța de judecată în urma pretinsei omisiuni a Comitetului de plângeri al închisorii de a-i elibera deciziile sale privind plângerile reclamantului, aceasta fiind o precondiție pentru a depune plângeri la Curte?  


3. A existat oare o violare a art. 8 CEDO? În particular, a fost oare reclamantul lipsit de dreptul la vizite extinse după transferul său la închisoarea nr. 15? A epuizat el oare toate căile de recurs interne în privința plângerii sale?


***


În cauza Cociorva c. Moldovei, reclamantul, Ionel COCIORVA, era beneficiarul unei hotărâri judecătorești din 8 decembrie 2006, prin care Judecătoria Orhei a obligat o companie care furniza energie electrică să plătească reclamantului EUR 200,000 pentru daune materiale și MDL 200,000 pentru daune morale, în urma unui accident de electrocutare a reclamantului, de care se făcea vinovată compania. Cererea de apel a companiei a fost respinsă de către Curtea de Apel Chișinău și de Curtea Supremă de Justiție pe motiv de neachitare a taxei de stat. Hotărârea a devenit irevocabilă și a fost emis titlu executoriu. Mai târziu, după ce a achitat taxa de stat, compania a depus apel împotriva hotărârii judecătorești din 8 decembrie 2006. Apelul companiei a fost admis și prejudiciile acordate reclamantului au fost reduse, prin hotărâre irevocabilă, la MDL 96,000.


Reclamantul s-a plâns la Curte de neexecutarea hotărârii judecătorești și de casarea hotărârii judecătorești din 8 decembrie 2006 în urma admiterii apelului depus în afara termenului-limită.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarea întrebare: A existat oare violarea art. 6 § 1 CEDO și a art. 1 Protocol nr. 1 în urma admiterii apelului de către Curtea de Apel Chișinău împotriva hotărârii judecătorești din 8 decembrie 2006?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către mama sa, Maria COCIORVA.


***


În cauza Ionel c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe IONEL, la momentul evenimentelor, era primar al satului Vorniceni. La 12 octombrie 2007, el a fost arestat, fiind acuzat de trafic de ființe umane. A fost eliberat mandat de arest, care a fost prelungit pentru o perioadă de 46 de zile, până la 26 noiembrie 2007, când reclamantul a fost eliberat. Plângerile reclamantului precum că arestarea sa nu a fost făcută în baza unor suspiciuni rezonabile că ar fi comis o crimă au fost respinse de către instanțele judecătorești. Pe perioada detenției, reclamantul a fost izolat și deținut în condiții proaste de detenție.


În fața Curții, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), pe motiv de maltratare și condiții proaste de detenție, violarea art. 5 § 1 (c) CEDO, deoarece nu existau suspiciuni rezonabile pentru a justifica arestarea și detenția reclamantului, precum și violarea art. 5 § 3 CEDO, deoarece instanțele naționale nu au motivat relevant și suficient detenția reclamantului.


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


1. Constituiau oare condițiile de detenție în care a fost ținut reclamantul o violare a art. 3 CEDO?


2. A fost oare detenția reclamantului bazată pe o „suspiciune rezonabilă”, în sensul art. 5 § 1 (c) CEDO, precum că el a comis o infracțiune?


3. Au fost oare rezonabile și suficiente temeiurile invocate de instanțele judecătorești în hotărârile lor de a reține reclamantul și de a-i prelungi detenția, în sensul art. 5 § 3 CEDO?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către Ana URSACHI și Angela BALAN, avocate din Chișinău.


***


În cauza Pîrnău c. Moldovei, reclamantul, Mihail PÎRNÄ‚U, a invocat în fața Curții violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de revizuire a procedurilor, după ce a fost adoptată o hotărâre irevocabilă în favoarea sa, precum și pe motiv de durată excesivă a procedurilor. La 20 iulie 2009, reclamantul s-a plâns și de violarea art. 1 Protocol nr. 1 (protecția proprietății).


Curtea a invitat părțile să răspundă la următoarele întrebări:


Faptele cauzei indică oare o violare a art. 6 § 1 CEDO? În particular,


(a) casarea hotărârii judecătorești irevocabile în favoarea reclamantului a constituit oare o violare a principiului „securității juridice” (a se vedea Popov. Moldova (nr. 2), cererea nr. 19960/04, 6 decembrie 2005)? În răspunsul lor, părțile urmează să se refere în particular la revizuire și la respectarea regulilor procedurale, mai exact termenul-limită de 3 luni pentru depunerea cererii de revizuire.


(b) au durat oare procedurile prea mult timp?


În fața Curții, reclamantul este reprezentat de către I. Mihalachi, avocat din Chișinău.