Cauza vizează alegația reclamantului precum că a fost judecat de 2 ori pentru aceeași faptă contravențională, contrar Articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.
În particular, la data de 26 martie 2010 un inspector în construcție a întocmit un proces-verbal, concluzionând că reclamantul a reconstruit aparatmentul pentru permisiunile necesare, contrar art. 179 din Codul administrativ. Reclamantul a contestat acest proces-verbal, invocând că nu a comis contravenția și că procesul-verbal este nul pentru o serie de încălcări procesuale.
La data de 27 aprilie 2010 judecătoria Rîșcani a admis contestația reclamantului și motivele sale de nulitate, și a încetat procedurile administrative împotriva ei. Hotărârea a devenit definitivă, în lipsa vreunui recurs, la data de 13 mai 2010.
La data de 14 mai 2010 același inspector a întocmit un al doilea proces-verbal pentru aceleași fapte și în baza aceleași prevederi din Codul contravențional, recomandând o amendă de 150 Euro și obligarea reclamantului să demoleze modificările neautorizate aduse apartamentului. Reclamantul a contestat acest proces verbal. La data de 19 septembrie 2011 Curtea de Apel Chișinău a constatat vinovăția reclamantului pentru fapta imputată, dar a încetat procedurile grație prescrierii faptei comise în 2009.
Cutea a notat, în primul rând, că în textul hotărârii din 27 aprilie 2010 s-au admis toate argumentele reclamantului, inclusiv referitor la fondul cauzei. În al doilea rând, ea a observat Codul contravențional prevede doar 2 eventuale finalități a procedurilor administrative: condamnarea sau încetarea procedurilor; ultima având aceleași efecte juridice, indiferent de motivele pe care se bazează – lipsa contravenției, expirarea termenelor de prescripție, sau alte încălcări procedurale. Potrivit art. 380 din Codul contravențional, încetarea procedurilor administrative exclude repetarea procedurilor respective. În final, în cazul reclamantului, al doilea set de procedure nu poate fi perceput că o redeschidere a aceleasi procedure, dar mai degrabă un proces separate în baza acelorași fapte și temeiuri legale.
Pentru motivele indicate supra, Curtea a distins o încetare definitivă din speță de la o simplă decizie de încetare, în care cauză Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție nu ar fi fost, fără îndoială, inaplicabil (Marguš v. Croatia [GC], no. 4455/10, § 120, ECHR 2014 (extracts); Smirnova and Smirnova v. Russia (dec.), nos. 46133/99 and 48183/99, 3 October 2002; and Harutyunyan v. Armenia (dec.), no. 34334/04, 7 December 2006).
Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție nu exclude petrecerea a seturilor duble de proceduri, în cazul întrunirii a unor anumite condiții (A and B v. Norway, §§ 130-32). Îi revine guvernului respondent să demonstreze în mod convingător că aceste condiții au fost întrunite. În observațiile sale, guvernul nu a invocat că seturile duble de proceduri în speță cu fost suficient de conexe în substanță și timp, astfel că sa formeze un tot întreg, sau că au fost întrunite alte condiții menționate mai sus (compare Bajčić v. Croatia, no. 67334/13, §§ 39-46, 8 October 2020).
Corespunzător a avut loc violarea Articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.
Curtea a acordat reclamantului suma de 1,200 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 505 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
