La data de 13 decembrie 2016 Curtea a făcut
publică hotărârea în cauza Rusu
Lintax SRL c. Moldovei
 (cerere
nr. 17992/09).

Reclamantul, Rusu Lintax SRL, este o
societate cu răspundere limitată constituită în conformitate cu legislația
Republicii Moldova.

La 11 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție
a recunoscut dreptul companiei reclamante asupra  terenului adiacent unui depozit, deținut de
aceasta. Totodată, hotărârea obliga Agenția Proprietății Publice să vândă terenul
vizat societății reclamante. Hotărârea era irevocabilă.

La 24 decembrie 2008, Curtea Supremă de
Justiție a admis cererea de revizuire depusă de către o parte terță, a casat
hotărârea definitivă din 11 iunie 2008 și a trimis cauza pentru o nouă
examinare în fond. Drept circumstanță nouă, instanța a citat o scrisoare a Agenției
Proprietății Publice din 2 noiembrie 2007, care se referea la terenul în
litigiu și la alte loturi de teren, enumerând dispozițiile legale aplicabile înstrăinării
terenurilor proprietate publică.

După rexaminare, la 16 iunie 2010, Curtea
Supremă de Justiție a respins, ca neîntemeiate, pretențiile companiei
reclamante asupra terenului.

Reclamantul, s-a plâns că anularea hotărârii
judecătorești irevocabile a Curții Supreme de Justiție din 11 iunie 2008,
pronunțată în favoarea sa, prin admiterea cererii de revizuire, a fost contrar
articolul 6 § 1 din Convenție și articolul 1 Protocolul nr. 1.

Curtea a constat că cererea nu este în mod
vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) din Convenție. De asemenea, a
constatat că nu există nici un alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, a
declarat cererea admisibilă.

În plus, Curtea a constatat în mod frecvent
încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cauze care au ridicat probleme
similare cu cea din prezenta cerere (a se vedea Popov c. Moldovei (nr. 2), nr. 19960/04,
§ 52-58, 06 decembrie 2005; Oferta Plus
SRL c. Moldova
, nr. 14385/04,
§ 104-107 și 112-115, 19 decembrie 2006; Melnic
c. Moldovei
, nr. 6923/03,
§ 38-44, 14 noiembrie 2006; și Istrate c.
Moldova
, nr. 53773/00,
§ 46-61, 13 iunie 2006).

De asemenea, Curtea a constat că Agenția
Proprietății Publice a fost parte la acțiunea principală, și în calitate de
semnatar al scrisorii din 2 noiembrie 2007, a avut în mod evident cunoștință de
scrisoare și nu a avut niciun impediment în înaintarea acestui document în fața
instanțelor. În plus, deși scrisoarea făcea referire la lotul de teren în
litigiu, conținutul său enumera normele legale aplicabile în mod general la
orice înstrăinare a terenurilor cu statut de proprietate publică.

Curtea a considerat că o situație în care să
se admită cererea de revizuire a unei hotărâri irevocabile, înaintată de o
parte în proces, prin admiterea ca circumstanță nouă o scrisoare a unei autorități
parte a acestor proceduri și care reiterează prevederile legale generale, ar fi
contrară principiului securității juridice.

După ce a examinat toate materialele
prezentate, Curtea nu a constatat nici un motiv să se abată de la constatările
sale anterioare, în cazurile menționate mai sus. Curtea a considerat că în
prezenta cauză, procedura de revizuire a fost utilizată de către Curtea Supremă
de Justiție într-un mod care este incompatibil cu principiul securității
juridice.

În ceea ce privește plângerea societății
reclamante cu privire la drepturile sale de proprietate, Curtea a constat, în
conformitate cu jurisprudența similară în această privință (a se vedea Popov c. Moldovei (nr. 2), citată
anterior), că casarea abuzivă de către instanțele naționale a unei hotărâri irevocabile,
prin care societatea reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra
terenului vizat, a încălcat drepturile sale garantate de articolul 1 din
Protocolul 1 la Convenție. Prin urmare, a existat o încălcare a acestor
prevederi.

Reclamantul a pretins 375,065.57 Euro cu
titlu de prejudiciu material, reprezentând profitul pierdut din chiria
terenului aflat în litigiu, de transport și de construcție legate de utilizarea
terenului și prețul plătit pentru teren plus interese. Compania reclamantă a
pretins 200,000 Euro cu titlu de prejudiciu moral, argumentând că încălcarea
drepturilor sale aproape au falimentat-o. De asemenea, a pretins 1,300 Euro cu
titlu de costuri și cheltuieli.

Guvernul a contestat sumele pretinse de
compania reclamantă, susținând că acestea sunt exagerate. Totodată, a menționat
că în cazul în care se va constata o încălcare a drepturilor acesteia, o
compensație de 2.000 Euro pentru repararea prejudiciului moral ar fi echitabilă.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea
art. 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul 1 în ceea ce
privește neexecutarea hotărârii judecătorești irevocabile din 11 iunie 2008.

În ceea ce privește satisfacția echitabilă, Curtea
a considerat că problema aplicării articolului 41 nu este gata pentru a fi
decisă și a a rezervat-o pentru o hotărâre separată, ținând cont de
posibilitatea ajungerii la un acord între Guvernul Republicii Moldova și
compania reclamantă.

În fața Curții, compania reclamantă a fost
reprezentată de Vitalie NAGACEVSCHI, avocat din Chișinău.