La data de 9
septembrie 2016, Curtea a făcut public comunicatul pe cauza Chimirciuc c. Moldovei (cererea nr. 56580/09).

Reclamanta, Elena
Chimirciuc, este cetățean al Republicii Moldova, născută în 1973 și locuiește
în Chișinău.

La 24 octombrie 2008,
reclamanta a fost implicată într-un accident rutier. În aceeași zi, poliția
rutieră a concluzionat că reclamanta se făcea vinovată de producerea
accidentului.

La 20 noiembrie 2008,
un inspector al poliției rutiere a emis un proces-verbal de constatare a
vinovăției reclamantei privind încălcarea regulilor de circulație rutieră
prevăzute de articolului 124 alin. 1 al Codului
cu privire la contravențiile administrative din 29.03.1985
(în vigoare la
momentul de referință) soldat cu accident în traficul rutier, și i-a aplicat reclamantei
o amendă administrativă în valoare de 300 MDL (23 EUR la acel moment).
Reclamanta a contestat decizia.

La 18 martie 2009,
Judecătoria Buiucani a admis contestarea și a anulat decizia poliției rutiere
din 20 noiembrie 2008. La data de 25 martie 2009, celălalt șofer implicat în
accidentul rutier a atacat hotărârea primei instanțe.

La 15 aprilie 2009,
Curtea de Apel Chișinău a admis recursul și a casat hotărârea din 18 martie
2009, prin urmare, confirmând amenda administrativă din 20 noiembrie 2008
impusă reclamantei.

La o dată
nespecificată, reclamanta a aflat despre hotărîrea din 15 aprilie 2009. După care
a consultat dosarul cauzei, ea a aflat despre existența unei scrisori a
Judecătoriei Buiucani din 6 aprilie 2009, potrivit căreia a fost citată să se
prezinte la Curtea de Apel Chișinău. De asemenea, ea a luat act despre
transcrierea unei convorbiri telefonice (telefonogramă) din data de 14 aprilie
2009, semnată de un grefier, potrivit căreia dînsa a fost citată pentru ședința
de judecată din ziua următoare. Conform notelor făcute de grefier în această
transcriere, reclamanta a declarat că cunoște despre ședința de judecată și
intenționa să se prezinte.

În conformitate cu
legislația națională în vigoare, reclamanta nu a fost în măsură să conteste hotărîrea
Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2009.

Reclamanta s-a plâns
în temeiul articolului 6 din Convenție, că procedurile prin care i-a fost determinată
vinovăția nu au fost corecte fiindcă au avut loc în absența ei, iar ea nu a
fost informată despre aceasta.

Curtea a formulat părților
următoarele întrebări:

– Reclamanta a avut
parte de un proces echitabil în determinarea vinovăței ei, în conformitate cu
articolul 6 § 1 din Convenție? În special, reclamanta a fost citată în mod
corespunzător la ședința Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2009 în fața?

În fața Curții
reclamanta este reprezentată de către I. Ioniță, avocat din Chișinău.