La data de 26 aprilie 2016 Curtea a
făcut publică hotărârea în cauza Cristioglo c. Moldovei (24163/11).
În cauza Cristioglo c.
Moldovei, reclamantul, Vasile Cristioglo, este cetățean al Republicii
Moldova, născut în 1975 și locuiește în Chișinău.
Cauza se referă la condiții rele
de detenție.
În anul 2001, Procuratura
orașului Comrat a pornit o urmărire penală împotriva reclamantului, fiind
suspectat de comiterea unui omor, motiv pentru care ulterior, Judecătoria
Comrat a emis un mandat de arest pe numele acestuia. Întrucât reclamantul a
părăsit țara, el a fost dat în căutare internațională.
La data de 21 ianuarie 2011, la
întoarcerea reclamantului în Moldova, el a fost reținut. În ziua reținerii
reclamantul și-a tăiat abdomenul în semn de protest. El a fost transportat de
urgență la spital, unde i s-a acordat ajutor medical, după care a fost plasat
în arest preventiv. Reclamantul a depus o cerere habeas corpus,
însă aceasta a fost respinsă pe motiv că timp de mai mult de 10 ani el s-a
sustras de la răspundere și că ar putea iarăși să se sustragă. Ulterior,
arestul său preventiv a fost prelungit de câteva ori pe aceleași motive, iar
plângerile sale au fost respinse.
Ultima hotărâre judecătorească în
procedurile contestate de reclamant este din 18 octombrie 2011 și a fost
pronunțată de Curtea de Apel Comrat.
În toată această perioadă
reclamantul a fost deținut în Penitenciarul nr.13 din Chișinău și în
Penitenciarul nr.5 din Cahul. Reclamantul a susținut că în ambele închisori
condițiile sunt foarte proaste. În special, el s-a plâns că celulele sunt
suprapopulate și murdare, că nu funcționează un sistem de aerisire și că aerul
este impregnat de un miros de canalizare, că plimbările zilnice durează doar o
oră și că mâncarea este de o calitate foarte rea. În plus, reclamantul susține
că după arest el a avut nevoie de ajutor medical de urgență din cauza rănii la
abdomen și a unei infecții la ureche, însă timp de o lună de zile nu i s-a
acordat nicio îngrijire medicală. În acest sens, el a prezentat mai multe
documente care certifică problemele sale de sănătate.
În fața Curții, bazându-se pe
prevederile articolului 3 al Convenției, Dl Cristioglo, s-a plâns
pe condițiile de detenție din Penitenciarul nr.13 din Chișinău și Penitenciarul
nr. 5 din Cahul, ca fiind inumane și degradante. De asemenea, el s-a plâns pe
faptul că nu i s-a acordat asistență medicală corespunzătoare în perioada
februarie-martie 2011. Reclamantul a mai invocat,
în temeiul Articolului 5 § 1 din Convenție, că arestul său nu s-a bazat
pe o suspiciune rezonabilă că acesta a comis vreo infracțiune, că
detenția sa nu s-a bazat pe motive suficiente și relevante, ceea ce este contrar
articolului 5 § 3 al Convenției. Dealtfel, el a susținut că detenția i-a
încălcat dreptul la prezumția nevinovăției – drept garantat de articolul 6 § 2
al Convenției.
Curtea a
constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO, notând că condițiile proaste
de detenție au fost constatate pentru anii 2008, 2009 și 2010 de către
Raportorul Special pentru tortură și alte tratamente crude, inumane
sau degradante precum și de către Avocatul parlamentar. Guvernul nu a prezentat
probe că, au avut loc îmbunătățiri considerabile în Penitenciarul nr.13.
Prin urmare, Curtea a
îndemnat autoritățile să ia măsurile adecvate pentru a pune capăt la ceea ce
pare a fi o problemă sistemică. În astfel de circumstanțe, Curtea a considerat
că nu există motive să se abată de la concluziile la care sa ajuns în hotărârile
sale anterioare (Hadji c. Moldovei, nr.
32844/07 și 41378/07, § 20, 14 februarie 2012 ; v Silvestru Republicii Moldova,
nr 28173/10, 13 ianuarie 2015;.. Pisaroglu împotriva Republicii Moldova, nr
21061/11, 03 martie 2015)
Astfel, Curtea a mai
notat că dificultățile suferite de reclamant în timpul detenției sale în
Penitenciarul nr. 13 a depășit nivelul inevitabil al greutăților inerente
detenției și a atins pragul de severitate cerut de articolul 3 al Convenției.
Cu referire la articolul
5 § 1 din Convenție, Curtea a susținut că nu a existat nici o dovadă în
materialele cauzei că reclamantul a invocat această chestiune în fața
instanțelor naționale. Corespunzător Curtea a respins cererea în această parte
în temeiul Articolului 35 § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizarea căilor de
recurs interne.
De asemenea, cu referire
la articolul 5 § 3 din Convenție, Curtea a declarat cererea vădit
neîntemeiată pe motivul că, raționamentul arestării reclamantului a fost faptul
că s-a ascuns pentru o perioadă de 10 ani în altă țară.
În final, în privința
încălcării prezumției nevinovăției consacrate în articolului 6 § 2 din
Convenție invocate de reclamant, Curtea a considerat această plângere ca fiind
inadmisibilă, reținând și lipsa vreunui indiciu de violare în această privință.
Reclamantul a
solicitat 15,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 2,075 EURO cu titlu de
costuri și cheltuieli.
Curtea a acordat reclamantului
3,000 EURO cu titlu de prejudiciu moral și 800 EURO cu titlu de costuri și
cheltuieli.
În fața Curții reclamantul a fost
reprezentat de V.Èšurcan și M.Belinschi, avocați din Chișinău.
