La data de 20 octombrie 2015 Curtea a
făcut publică hotărârea în cauza Sara c. Moldovei. 

În cauza Sara c. Moldovei (cererea
nr. 45175/08), reclamantul Igor Sara a fost reținut, la 3 iunie 2008, pentru 72
ore fiind suspectat de contrabandă. La expirarea a 72 de ore de la reținere, reclamantul
nu a fost pus sub învinuire.

A. Procedurile inițiale privind arestarea
reclamantului

La 6 iunie 2008, Judecătoria Centru a
admis demersul procurorului de a aresta preventiv reclamantul pentru 10 zile.
Instanța a reținut că există motive plauzibile de a suspecta că reclamantul a
comis o infracțiune pasibilă de pedeapsă cu închisoare pentru un termen de mai
mare de 10 ani, că nu are un loc de muncă permanent, etc.

Reclamantul a formulat un recurs
împotriva încheierii din 6 iunie 2008. El a invocat, printre altele, că la expirarea
a 72 de ore de la reținere organul de urmărire penală urma fie să-l pună sub
învinuire, fie să-l elibereze. Având în vedere faptul că nu a fost pus sub
învinuire, reclamantul a susținut că el trebuia să fie eliberat, iar plasarea
sa în detenția ulterioară este ilegală. De asemenea, reclamantul a mai denunțat
lipsa oricăror dovezi de prelungire a mandatului de arest.

La 12 iunie 2008, Curtea de Apel
Chișinău a respins recursul ca nefondat.

B. A doua procedură cu privire la arestarea
reclamantului

La 13 iunie 2008, Judecătoria Centru a
admis demersul procurorului de prelungi arestarea
reclamantului pentru încă 15 zile. Instanța și-a motivat decizia prin faptul că
organul de urmărire penală urmează să efectueze careva acțiuni de urmărire
penală, fără a le preciza, iar termenul de 15 zile ar fi fost suficient.

Reclamantul a formulat un recurs,
motivând că decizia instanței inferioare este neîntemeiată.
La 19
iunie 2008 Curtea de Apel Chișinău a respins recursul ca nefondat.

C. A treia procedură cu privire la arestarea
reclamantului

La 27 iunie 2008, Judecătoria Centru a
admis demersul procurorului de a prelungi arestarea provizorie a reclamantului pentru 30 zile,
motivând că organul de urmărire penală urmează să efectueze alte acțiuni de
urmărire penală, fără a le preciza, iar termenul de 30 zile suficient.

Printr-o decizie din 3 iulie 2008
Curtea de Apel Chișinău a fost menținută încheierea din 27 iunie 2008.

D. A patra procedură cu privire la arestarea
reclamantului

La 28 iulie 2008, judecătoria Centru a
admis cererea procurorului de a prelungi arestarea reclamantului pentru 30 zile suplimentare. Instanța a
invocat aceleași motive din încheierea din 27 iunie 2008.

La 5 august 2008, Curtea de Apel
Chișinău a respins recursul reclamantului.

E. A cincea procedură cu privire la arestarea
reclamantului

La 26 august 2008, judecătoria Centru
a respins demersului procurorului de a menține reclamantul în arest preventiv
și a obligat reclamantul să nu părăsească țara.

În fața Curții, invocând art. 5 § 1
și 3 CEDO, reclamantul s-au plâns de absența unei baze legale în ceea ce
privește detenția în perioada 6 și 13 iunie 2008. De asemenea, el s-a plâns că
instanțele naționale nu au oferit motive suficiente și pertinente pentru a-l
menține în arest preventiv.

Curtea constatat în unanimitate violarea art. 5 § 1 CEDO, libertatea și
siguranța persoanei. Ea a notat că la expirarea a 72 de ore reclamantul nu a
fost pus sub învinuire, corespunzător reclamantul urma să fie scos de sub
urmărire penală și eliberat, în temeiul prevederilor art. 63 Cod de procedură
penală. Totuși judecătorul de instrucție a decis arestarea preventivă a
reclamantului, în lipsa vreunui act de învinuire, iar instanța de recurs a
neglijat nerespectarea normei susmenționate.

Curtea a acordat o atenție deosebită hotărârii
Plenului Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2005, potrivit căreia
judecătorul de instrucție, la soluționarea demersului arestării preventive,
urmează să verifice respectarea prevederilor art. 63 Cod de procedură penală.

În consecință, Curtea a concluzionat
că detenția reclamantului pentru perioada 6 – 12 iunie 2008 a fost arbitrară și
ilegală; considerând că nu este necesar să examineze separat capătul din cerere
privind pretinsa violare a art. 5 § 3 CEDO, pentru perioada nominalizată.

Capătul din cererea reclamantului privind
pretinsa violare a art. 5 § 3 CEDO, pentru perioada detenției 13 iunie – 26 august
2008 a fost respins ca vădit neîntemeiat în temeiul prevederilor art. 35 § 3
și 4 din Convenție.

Reclamantul a cerut 4,000 Euro cu
titlu de prejudiciu moral și 1,300 Euro cu titlu de
  costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului 1,300 Euro cu
titlu de
  costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost reprezentat de V. Țurcan și M. Berlinschi, avocați din Chișinău.