La 25 septembrie
2012 CtEDO a pronunțat hotărârea SFINX-IMPEX S.A. c. Moldovei
(cererea nr. 28439/05).

În această cauză
reclamantul este compania Sfinx‑Impex S.A. cu sediul în Chișinău.

La 6 iunie 2002
Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău a decis încasarea în
beneficiul companiei reclamante din contul companiei A. a sumei de
1,014,968.25
lei moldovenești (MDL) (78,998.15
euro (EUR) la acel moment). Hotărârea nu a fost contestată și a devenit
definitivă. Cu toate acestea, ea nu a fost executată.

La 27 mai 2005 în afara termenului de trei luni prevăzut de lege, societatea N. a depus o
cerere de revizuire la hotărârea din 6 iunie 2002, invocând că instanța de
judecată s-a pronunțat cu privire la drepturile sale, în lipsa acesteia.

Ședința de
judecată a fost fixată pentru data de 28 iunie 2005.

La 27
iunie 2005 reprezentantul companiei reclamante a solicitat amânarea ședinței
din 28 iunie 2005.

Instanța de apel
a decis să examineze cauza în absența reprezentantului companiei reclamante, a
admis cererea de revizuire a companiei N. și a redeschis procedurile judiciare.

 La 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Economică
a respins acțiunea companiei reclamante împotriva societății A. Această
hotărâre a fost menținută printr-o decizie definitivă a Curții Supreme de
Justiție din 2 martie 2006.

Printr-o
scrisoare din  1 noiembrie 2011, compania
reclamantă a informat Curtea că intenționează să utilizeze noul remediu intern
disponibil prin Legea nr. 87, în scopul de a obține despăgubiri pentru
neexecutarea hotărârii din 6 iunie 2002.

În fața Curții, compania
reclamantă s-a plâns că în urma casării hotărârii definitive favorabile, prin admiterea
cererii de revizuire depuse peste termen, a fost încălcat principiul
securității raporturilor juridice, constituind violarea art. 6 § 1 CEDO. De asemenea,
compania reclamantă s-a plâns de neexecutarea hotărârii din 06 iunie 2002, constituind
violarea art. 6 § 1, 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.

Curtea a
constatat, în unanimitate, violarea art.
6 § 1 din CEDO
, urmare a anulării hotărârii din 06 iunie 2002, notând că
cererea de revizuire a fost depusă peste 2,5 ani după comunicarea hotărârii în
cauză și că instanțele naționale nu au examinat chestiunea respectării
termenului de trei luni de zile pentru înaintarea cererii de revizuire. Astfel,
în speță, procedura de revizuire a fost folosită de instanțele naționale într-o
manieră incompatibilă cu principiul securității juridice.

În ceea ce
privește, pretinsa violare a art. 6 § 1, 13 și art. 1 din Protocolul nr. 1
CEDO, prin neexecutarea hotărârii din 06 iunie 2002, Curtea a decis că, având
în vedere intenția companiei reclamante a de utiliza noul remediu intern
disponibil prin Legea nr. 87, în această parte cererea este prematură și
urmează a fi respinsă în temeiul art.
35 § 1 și 4 CEDO.

În fața Curții, compania
reclamantă a solicitat cu titlu de prejudiciu material: EUR 78,998.15, suma
adjudecată prin hotărârea din 06 iunie 2002 și EUR 79,695.17 EUR, dobânda de întârziere,
și EUR
2,820 cu titlu de
costuri și cheltuieli.

Curtea a acordat companiei
reclamante EUR
110,000 cu
titlu de prejudiciu material, în rest pretențiile au fost respinse.

În fața Curții
reclamantul a fost reprezentat de către A. Palii, avocat din Bălți.