La 17 iulie 2012 CtEDO a pronunțat
hotărârea Fusu Arcadie și alții c. Moldovei (cererea nr.22218/06).

***

În această cauză reclamanții, Arcadie Fusu,
Petru Botezat, Tatiana Rusu, Svetlana Covalciuc,  Galina Bujor, Vera Boțoc,  Vladimir Țurcanu și Iacob Ciobanu, în anul
2004 au solicitat Consiliului raional Florești eliberarea unei confirmări
despre existența comunității religioase Biserica Creștin ortodoxă, subordonată
Mitropoliei Basarabiei.

La o dată nespecificată, Consiliul raional
a respins cererea, motivând că o altă comunitate religioasă a Bisericii
subordonate Mitropoliei Basarabiei, deja a fost înregistrată în Florești în
anul 1999. Mai mult, exista un litigiu dintre două comunități religioase privind
determinarea care dintre ele are dreptul de a poseda anumite proprietăți
bisericești.

Reclamanții au înaintat o acțiune în
instanța de judecată solicitând obligarea Consiliului raional să elibereze
actul relevant necesar pentru înregistrarea oficială a bisericii reclamanților
ca și persoană juridică.

La 24 decembrie 2004 judecătoria Bălți a
respins cererea reclamanților ca nefondată.

La 30 martie 2005 Curtea Supremă a casat
hotărârea și a pronunțat o hotărâre în favoarea reclamanților. Instanța a
obligat Consiliul raional să elibereze confirmarea respectivă. În motivarea
deciziei sale instanța s-a bazat expres pe art. 9 și 11 al Convenției.

La 20 mai 2005 reclamanții au solicitat
Departamentului de Executare al Ministerului Justiției să întreprindă acțiuni în
vederea executării deciziei definitive.

La 25 noiembrie 2005, reclamanții au
înaintat titlul de executare Oficiului de Executare Florești.

La 1 decembrie 2005 Oficiul de executare
au invitat Consiliul raional Florești să se conformeze deciziei definitive. La
23 decembrie 2005 Consiliul raional a răspuns că nu este oportun să execute
decizia la acel moment, având în vedere procedurile pendinte în fața
instanțelor judecătorești. Executarea a fost amânată până la pronunțarea unei
soluții în ceea ce privește proprietățile bisericii.

La 17 februarie 2006 executorul
judecătoresc a solicitat instanței de judecată explicarea modului de executare
a deciziei. Până în aprilie 2006 instanța nu a examinat cererea.

La 17 martie 2006 Oficiul de Executare
Florești a solicitat repetat Consiliului raional Florești executarea deciziei.
Având în vedere că Consiliul din nou a refuzat să se conforme, executorul
judecătoresc a solicitat instanței de judecată să penalizeze membrii
consiliului. Nu este cunoscut dacă aceștia au fost sancționați.

Au fost înaintate numeroase plângeri procuraturii,
dar care au rămas fără răspuns.

În anul 2006 unul dintre reclamanți (Petru
Botezat) a inițiat o acțiune civilă împotriva Serviciului Culte, solicitând
înregistrarea comunității religioase pe care el o reprezenta. La 20 aprilie
2006 Curtea de Apel Chișinău a respins plângerea ca nefondată. Instanța a
reținut că Dl. Botezat a solicitat înregistrarea comunității religioase cu
aceeași denumire și sediu, care deja este înregistrată de către autorități, ceea
ce contravenea legii. Mai mult, instanța a notat lipsa actelor prezentate de
către Dl. Botezat, prin care Consiliul raional confirmă existența comunității
religioase relevante.

La 11 mai 2007 Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat Legea cu privire la culte, care eliminat, inter alia, cerința
de confirmare de către autoritățile locale a existenței comunității religioase
pentru a fi prezentată înregistrării la autoritățile de stat. Legea a intrat în
vigoare la 17 august 2007.

La 5 septembrie 2007 oficiul de executare
a restituit titlul executoriu reclamanților, notând că în lumina amendamentelor
legislative, executarea nu mai este necesară. Reclamanții nu au atacat această
decizie în instanțele naționale.

În fața Curții reclamanții s-a plâns de
încălcarea drepturilor garantate de Articolul 6 § 1, 9 și 11 din Convenție în
rezultatul omisiunii de a elibera documentul necesar pentru înregistrarea
comunității religioase. Ei au invocat, printre altele, că ingerința în
drepturile sale nu a fost prevăzută de lege deoarece contravenea hotărârilor
judecătorești, prin care s-a dispus eliberarea documentelor respective.

Curtea constatat în unanimitatea violarea
Articolului 9 din Convenție, considerând că refuzul autorităților de a elibera
documentul respectiv reclamanților a constituit o ingerință în drepturile
reclamanților la libertatea conștiinței. În continuare Curtea a notat că Curtea
Supremă de Justiție, aplicând direct Articolele 9 și 11 din Convenție, a admis
pretențiile reclamanților și a obligat autoritatea locală să elibereze
documentele respective, care erau necesare, până la 17 august 2007, pentru
înregistrarea comunității. Totuși, hotărârea definitivă din 30 martie 2005 nu a
fost executată.

În consecință, Curtea a considerat că
refuzul de a elibera documentele solicitate pentru înregistrarea comunității
reclamanților nu a avut o bază legală. Astfel, ingerința în drepturile
reclamanților la libertatea conștiinței nu a fost prevăzută de lege (a se vedea
Biserica Adevărat Ortodoxă din Moldova și
Alții v. Moldova
, nr. 952/03, § 35-38, 27 februarie 2007).

Urmare a constatării respective, Curtea a
considerat că nu este necesar de a examina dacă ingerința era necesară într-o
societate democratică, în sensul Articolului 9 § 2 din Convenție și
pretinsa încălcare a drepturilor garantate de Articolele 6 § 1 și 11 din
Convenție.

În fața Curții, reclamanții au solicitat
întoarcerea clădirii bisericii cu titlu de prejudiciu material, 2,000 EUR cu
titlu de prejudiciu moral, fiecare, și EUR 880 cu titlu de costuri și
cheltuieli.

Curtea a acordat reclamantului EUR 5,000
cu titlu de prejudiciu moral, tuturor reclamanților și EUR 880 cu titlu de
costuri și cheltuieli.

În fața Curții reclamantul a fost
reprezentat de către V. Zama, membrul A.O. „Juriștii pentru Drepturile Omului
.